De multe ori îmi amintesc de casa părintească, de casa copilăriei mele, de curtea în care mă jucam vara, în spatele casei, unde erau câțiva meri și pruni, magazia de lemne pentru iarnă și beciul sau cotețul de păsări, ori în față, unde era un cais și o grămadă de straturi de flori. Nu duceam lipsă nici de pisici, unul era motănelul meu, altul, fătat de o pisică aciuată prin magaziile vecinilor, sălbăticuț dar frumos și jucăuș. Era gri cu alb și avea o pată pe nas, tot cenușie, motiv pentru care îl botezasem Petecuț.
Însă piesa de rezistentă a curții copilăriei mele era leagănul. Toți vecinii de vârsta mea mă invidiau pentru asta, în afară de fetele domnului Cărăușu, Lili și Vio, care aveau și ele un
leagăn în curtea lor, plină mereu de curcani, găini, rațe și gâște, de care trebuia să te ferești ca să nu te sâsâie ori chiar să te ciupească pentru că erai străin. Dar leagănul lor nu era ca al meu. Al meu se putea da peste cap, cum ziceam noi, adică făcea o rotație completă în jurul axului principal de care era prins, pe bara de sus. Leagănul Lilianei și al Vioricăi nu era așa de grozav și nici nu încăpeau doi copii în el. Și mai aveam eu jucării meșterite, lopățele și greble, forme de făcut castele de nisip, căldărușe felurite, seturi de tigăițe și farfurii, de tacâmuri, așa cum îi stă bine unei fetițe. Și cam asta era tot. Alt fel de jucării nu prea vedeam nici la alți copii.
Doar la grădiniță aveam tobogan și alte
jucării de grădină pe care ne dădeam, supravegheați de doamnele educatoare și de femeile de serviciu deopotrivă. Acum există parcuri cu zone special amenajate pentru joacă. Noi nu aveam așa ceva, ori, cel puțin, în orașul meu nu îmi amintesc să fi avut locuri special amenajate pentru copii, în afară de câteva balansoare din lemn în ștrand, care putrezeau destul de rapid din cauza ploilor.
Acum copiii se pot juca în siguranță în parcuri, cu jucăriile de acasă ori cu cele puse deja la dispoziție. Cine are casă la curte mare și spațioasă, poate să cumpere unele din aceste jucării de grădină și leagăne, ca să aibă copilul și prietenii lui sub supraveghere, să-i fie aproape, să știe că nu are cum sau unde să plece în stradă sau în altă parte punându-și în pericol viața. Aș face orice să-mi știu copilul în siguranță, fericit, jucându-se cum îi place, cu jucăriile care-l atrag cel mai mult.
Dacă aș sta la curte, la țară, i-aș cumpăra copilului meu un leagăn de pe
covera.ro și câteva jucării de grădină precum o cutie de nisip, un set de unelte, ca să se învețe cu grădinăritul. Voi ce-ați face pentru copilul vostru?
