File de istorie - haremul in Imperiul Otoman (2)

Femeie părăsind hammamul - Th. Chasseriau

Cum spuneam în episodul întâi din acest mini-serial, cadînele trebuia să fie ascultătoare, față de sultana Valide (sau sultana mamă) care avea foarte multă putere, din moment ce toate afacerile importante ale haremului îi treceau prin mână. Putea să pedepsească fetele din subordinea ei inclusiv cu moartea, de exemplu pentru vrăjitorie. Căci dacă vreo fată era suspectată de vrăjitorie, era băgată într-un sac și aruncată în apele Bosforului de vie. Cel puțin așa afirma Ottaviano Bon, reprezentant al Republicii Venețiene la Istanbul între anii 1604 - 1607.

Până în anul 582 haremul stătuse sub administrația eunucilor albi, care dețineau controlul și asupra școlii palatului unde băieții erau pregătiți pentru a deveni ofițeri imperiali, iar fetele din harem erau instruite în diferite domenii culturale și practice. Eunucii albi aveau puterea de a desemna care absolvent se putea căsători cu care kadînă din harem.
După anii de ucenicie într-ale gospodăriei, fetele erau trimise să deslușească tainele scrisului și cititului. Se spune că povestea celor O mie și una de nopți era la mare preț și că în fiecare seară citeau câte o poveste.

După acest al doilea nivel de școală, ele se puteau căsători, dar cine era ambițioasă și isteață, devenea o gedik, sau privilegiată, era prezentată sultanului și avea șansa de a deveni una dintre concubinele sale. Acestor concubine li se dădeau funcții importante în harem, iar care devenea favorită născând un copil sănătos, mai ales un băiat, avea propriul apartament, avea sclave și bucătărese personale, și chiar un eunuc personal. Odată cu nașterea unui copil devenea o femeie liberă. După moartea sultanului avea dreptul de a se recăsători și îi era stabilită o rentă viageră, încă de când devenise favorită, rentă cu mult mai mare decât banii pe care îi primea doar ca rezidentă a haremului.

In harem - Th. Chasseriau

Cea mai importantă dintre favorite era mama primului băiat născut sultanului, și, dacă fiul ei nu murea de tânăr, la urcarea acestuia pe tron devenea Valide și conducea haremul. Dar dacă se întâmpla vreo nenorocire, trebuia să-și continue traiul în vechiul serai, era deposedată de mare parte a averii și nu mai avea dreptul de a se recăsători.

Când sultanului îi plăcea de o kadînă anume, îi comunica prin viu grai sau în scris, de dimineață, să se pregătească pentru la noapte "din tălpi până la ultima geană". Kadîna era gătită cum nici nu ar fi visat, iar întâlnirea avea loc într-un dormitor special amenajat din interiorul haremului, și nu în dormitorul personal al sultanului, care se afla într-o altă parte a seraiului. În ceea ce privește relațiile dintre monarh și kadîne, nu se punea niciodată problema ca el să cucerească vreo fată, ci dimpotrivă, între ele era o concurență acerbă pentru a-l cuceri pe sultan.

-  va urma  -

Articol scris de Oana D.

 Pentru alte episoade din serialul Suleyman Magnificul și articole cu același subiect, vă rog accesați pagina "Stele tv/Seriale".

Nicio parte a acestui articol nu poate fi preluată fără specificarea linkului sursă de forma: http://www.pulbere-de-stele.com/

Bibliografie: Enciclopedia Britannica, allaboutturkey, wikipedia
Fotografiile sunt preluate de pe http://commons.wikimedia.org/ și în România ele aparțin domeniului public.

File de istorie - haremul in Imperiul Otoman (1)

Cuvântul harem te duce cu gândul la un palat unde trăiesc într-o lume de basm mai multe femei frumoase (kadîn înseamnă femeie în lb. turcă), făcute parcă anume să fie iubite. Aur, giuvaeruri, mătăsuri fine, uleiuri cu care își masau corpul după baia de aburi numită hamam, eunuci care nu sunt decât sclavii dorințelor lor, zaharicale, văluri, mistere și mult, mult exotism.

De fapt, haremul era nu foarte departe de o închisoare. Una cu zăbrele aurite, firește, dar tot o închisoare era. Femeile dăruite sultanului sau aduse ca sclave, duceau o viață de huzur, dar nu aveau voie să iasă din perimetrul grădinilor palatului atâta vreme cât făceau parte din haremul sultanului.

În această societate existau reguli stricte și o ierarhie a rangurilor. Aceea care conducea haremul era sultana Valide, sau regina mamă. Imediat după ea, veneau favoritele sultanului, apoi cadînele obișnuite, care poate că nu aveau să-l vadă niciodată pe sultan. Dintre ele multe deveneau servitoarele personale ale sultanelor (soțiile, surorile sau fiicele sultanului) sau servitoare în palat. De regulă nu rămâneau în harem toată viața, ele erau măritate și înlocuite din când în când, în așa fel încât haremul avea un număr constant de kadîne.

Disciplina era foarte strictă, kadînele trebuia să fie ascultătoare, în caz contrar erau bătute, iar dacă nesupunerea mergea prea departe, erau alungate la Vechiul Palat, deposedate de bunuri și lăsate fără speranța de a se căsători sau de a mai avea vreun viitor. În harem ele învățau muzică, literatură, dans, lucru de mână, religie, iar cele foarte frumoase, care aveau șansa să ajungă în iatacul stăpânului, trebuia să știe și arta iubirii carnale, chiar dacă era obligatoriu să fie fecioare. Dintre aceste frumoase urma sultanul să-și aleagă favoritele. Dacă vreuna îi făcea și un copil, mai ales băiat, avea apartamentul ei separat și putea fi numită sultană, deși această titulatură s-a împământenit doar din secolul al 16-lea, până atunci nicio concubină nu putea fi numită astfel, neavând nici un fel de drept la vreo putere în stat.


Cea mai importantă dintre aceste sultane era, totuși, prima care năștea un băiat. Primul născut avea toate șansele să urmeze la tron, dacă mai întâi își ucidea frații - asta pentru că fratricidul devenise o tradiție în dinastia regală a Imperiului Otoman. Se spune că însuși fondatorul acestei dinastii, Osman I, l-a omorât pe unchiul său care era de drept moștenitorul tronului.

Cadînele stăteau în camere lungi, dormeau pe niște saltele, una lângă alta, fiecare grup de 10 fete era dat în grija unei odalisce mai în vârstă, și, pentru a împiedica relațiile erotice lesbiene, se luau toate măsurile, inclusiv lăsarea câtorva făclii aprinse noaptea, în dormitoarele comune. Cu toate acestea autorii de literatură care au zugrăvit în romanele lor viața din harem nu s-au sfiit să afirme că asemenea legături se infiripau la hamam sau că exista posibilitatea ca unii dintre paznicii Palatului să poată pătrunde în grădinile haremului unde aveau relații cu vreo kadînă mai libertină. Dacă aceste fapte erau adevărate sau nu, e greu să știm astăzi. Totuși este cunoscut faptul că Selim II, oficial, fiul sultanei Hurrem și al lui Suleyman, era singurul copil blond dintre cei 5 copii ai cuplului regal, ceea ce a făcut gurile rele să spună că Selim nu era, de fapt, copilul lui Suleyman.

partea a doua: http://www.pulbere-de-stele.com/2013/04/file-de-istorie-haremul-in-imperiul.html

-  va urma  -

Articol de Oana D.

Pentru alte episoade din serialul Suleyman Magnificul și articole cu același subiect, vă rog accesați pagina "Stele tv/Seriale".

Nicio parte a acestui articol nu poate fi preluată fără specificarea linkului sursă de forma: http://www.pulbere-de-stele.com/

Bibliografie: Enciclopedia Britannica, allaboutturkey, wikipedia
Fotografiile sunt preluate de pe http://commons.wikimedia.org/ și în România ele aparțin domeniului public.