Joia cârcotelilor. Inelul de "argint"

În 2008, de sărbătorile de iarnă, mergeam pentru prima oară într-o excursie în Turcia. Datorită unor factori diverși și mulți foarte personali, care au intervenit în perioada respectivă, excursia aceea a fost mai mult amară decât dulce.

Cum factorii personali nu-și au locul în cârcoteala mea de azi, și oricum nu aveau legătură cu locurile vizitate, rămâne să trec în revistă de ce anume nu mi-a plăcut Turcia, și nu mi-aș mai dori să revin acolo.

Mai întâi am fost țepuită în bazar, de unde am cumpărat câteva semne de carte să duc și eu oarece suveniruri la cei apropiați. Un negustor mi-a cerut 5 dolari bucata, m-am tocmit "la sânge" cu el și abia am scos la jumătate de preț. După câteva minute aveam să descopăr exact aceleași semne de carte într-o librărie, la 50 de cenți bucata, și nu la 2,5 dolari cât îmi luase mie individul din bazar.

A doua țeapă, la taximetrist. Mă rătăcisem (ca de obicei :))) ) și neștiind cum să găsesc hotelul, am apelat la un taxi. Care m-a jecmănit fără milă de 15 dolari pentru vreo 3 minute de drum. Aici furtul a fost cu voia mea, cu știința mea, pentru că eram conștientă că dacă nu-i dădeam cât cerea, acolo rămâneam, adică în stradă.

A treia țeapă, am descoperit-o după câțiva ani de la excursia aceea. Undeva, sus pe un munte, la Pergam, mi se pare, erau niște tarabe cu suveniruri dar și cu bijuterii de tot felul, nu foarte pretențioase, șimi-a picat cu tronc un inel de argint sub formă de dragon. Dom'ne, da' nu-mi puteam lua ochii de la el. Negustorul sigur că a speculat momentul și m-a convins să-l cumpăr. Țin minte că am dat ceva de genul 39 de dolari. În orice caz, în 2008 când se întâmpla tărășenia, suma era mai mult de un milion vechi. Mi s-a părut foarte scump, și undeva în sufletul meu ceva îmi spunea că am fost fraierită, pentru că inelul nu merita atât de mult. Știu că mă tot uitam la el, că-l tot suceam, că parcă-parcă nu mi se părea a fi argint, nu arăta ca niciuna din bijuteriile de argint pe care le aveam acasă și simțeam că îmi părea rău după bani, dar îmi plăcea dragonelul acela încolăcit pe degetul meu.

L-am purtat scurtă vreme, apoi l-am abandonat într-o cutiuță, pentru că îmi agăța mânecile hainelor cu coada și cu urechile. După vreo 3-4 ani am dat de el, și era înnegrit foarte. Dar nu ca argintul, ci ca nichelul. :)

Așa că pe mine turcii nu mă mai prind niciodată să las bani în țara lor. Slavă Domnului că există și țări civilizate, în care lucruri de genul ăsta sunt extrem de rare, asta în cazul în care ar putea exista, totuși, așa o batjocură față de client.

(... asta scriam eu prin 2012.....Update astăzi, joi, 10 august, în anul 2023 - în vara lui 2019 am fost din nou în Turcia vreo două săptămâni, am văzut jumătate de țară, până la Ankara și înapoi spre Egee, și iar am cumpărat argint, și cred că iar am fost țepuită, deși am luat bijuteria dintr-un magazin de bijuterii al hotelului din Cappadocia, unde am fost cazați. De data asta țeapa era că inelul acela de câteva grame a costat mult mai mult decât o brățară de argint sterling (925) de 17 grame cumpărată de la o fabrică de bijuterii vizitată în Turcia, la Ankara. Asta e, se pare că nu mă lecuiesc :))))

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Experienta mea cu magazinul La Rosa bijuterii. Meciuri

Meciul preliminar - pentru că port mărimi mari la inele, şi pentru că vreau să le port pe degetul mijlociu uneori, nu-mi găsesc în magazinele de bijuterii ceea ce vreau. Aşadar, sunt nevoită să caut pe internet şi nu că mi-ar displăcea asta, însă când vine vorba de bijuterii, parcă prefer să le iau direct din magazin.

Şaisprezecimi - recomandat fiind de o colegă de serviciu, care şi-a luat verighetele de la ei, din magazinul din Bucureşti, am accesat site-ul La Rosa bijuterii. Multe mi-au plăcut, recunosc, şi aş vrea să-mi mai comand pe acest site, dar mai întâi trebuie să mă înarmez cu răbdare, pentru că dacă produsul dorit este pe comandă şi nu există în stoc, trebuie să aștepți mai mult decât ți se spune inițial. După ce mi-am ales un inel care mi-a plăcut, mi-am făcut cont, am pus inelul în coş conform cu mărimea dorită şi am plătit cei 30% avans ceruţi de La Rosa dacă bijuteria se execută la comandă. Asta era pe 7 septembrie. În mesajul primit odată cu factura scria că în 2-3 săptămâni inelul va fi gata şi va fi trimis prin Fan Curier la adresa specificată. Până acum, avantaj ei - banii de avans.

Optimi - aştept cuminte 3 săptămâni, trece şi a patra. Nici un semn de la ei. Le scriu un email pe 2 octombrie. Primesc răspuns, citez "comanda este în curs de finalizare şi va ajunge în magazinul La Rosa din Bucureşti, la sfârşitul acestei săptămâni, moment în care veţi fi contactată de un reprezentant pentru confirmare şi stabilirea detaliilor expedierii." 2 oct. era luni, până vineri după amiază nu primesc nici un semn. Unu - zero pentru ei.

Sferturi - joi pe 12 oct., după 5 săptămâni de aşteptare, sun. Primesc şi verbal exact acelaşi mesaj, că bijuteria comandată este în curs de finalizare şi va ajunge în magazinul La Rosa din Bucureşti, la sfârşitul săptămânii viitoare (era joi după amiază, nu mai puteau zice că ajunge în vinerea aia). Încep să mârâi deja. Nu mi se pare corect să fii obligat-ă să dai avansul şi după aia să aştepţi cu ochii-n soare ca şi cum banii i-ar putea păpa lupul. Adică, dacă ştiau că durează, puteau să pună mâna pe un telefon să anunţe de la bun început că va dura mai mult, nu să îi caut eu pe ei. Şi îmi mai spun că au atelierul în străinătate, că de aia se întârzie atât (mă rog, chiar acum o lună am comandat de pe un site chinezesc şi în zece zile am avut rochia acasă, deci... despre ce vorbim! probabil atelierul La Rosa e prin Australia sau pe vreo sondă spaţială...). Deja nu mai am încredere şi faultez. Mă plâng pe facebook şi lansez varianta meciului cu prelungiri - adică încep să iau în considerare reclamaţia la Protecţia Consumatorului. Galeria mă încurajează să fac asta cât mai repede şi să închei meciul - dar ce folos? Eu vreau inelul, nu retrogradarea magazinului :)

Mai trece o săptămână, şi ajungem în semifinale. Joi, pe 19 oct. scriu email şi le dau cartonaş roşu, le spun în faţă ce cred şi că voi face reclamaţie. Nu primesc nici un răspuns. Vineri, sun. Şi înregistrez cu camera foto. Vreau să înregistrez convorbirea, dau pe speaker telefonul, dar nu-mi răspunde nimeni. Scriu un email în care le spun să-mi trimită barem avansul înapoi în cont (dau iban-ul) şi cu asta încheiem la scor egal. Nu primesc nici un răspuns, dar după o oră, ce să vezi, sună telefonul, număr necunoscut. Vocea domnişoarei de la La Rosa. Mieroasă, îmi spune că inelul este finalizat şi că ajunge miercuri în magazinul lor şi că voi fi sunată ca să le spun cum să ajungă în posesia mea. Nu cred nimic, dar la telefon zic că, hai, treacă de la mine. Mă gândesc că nu mai scriu nici un email, nu-i mai apelez, dar dacă miercuri nu primesc semn de la ei, joi completez formularul online de la protecţia consumatorului. Mi-am făcut tot felul de print-screen-uri, am dovezi, inclusiv înregistrarea când i-am sunat până ce mi-a răspuns robotul.

Finala. Am o săptămâna încărcată şi uit de ei. Marţi după amiază mă sună La Rosa. Le dau adresa şi îmi confirmă că inelul este gata și ajunge miercuri sau joi la mine acasă cu Fan curier. Ieri după-masă inelul a ajuns pe degetul meu, la preţul din ziua în care am făcut comanda (între timp s-a mai scumpit un pic). Unu-unu. Gong final sezonul întâi. Abia am prins curaj, mai am nişte bijuterii în wishlist :)

Nu-mi dau seama cine a câştigat. Ei, că m-au făcut să aştept cca 2 luni, sau eu că am un inel superb pe deget? Aş zice că eu, deși...

Bijuteriile La Rosa chiar sunt frumoase şi foarte bine finisate. Personalul vorbeşte frumos şi respectuos (bine, nici eu nu le-am spus în faţă câte frigidere de carne le-am umplut în gând). Însă ar trebui ca în cazul în care livrarea întârzie, clientul să fie anunţat de întârziere, nu să fie cel care sună şi îşi face probleme. Vorba cuiva de pe facebook: dacă eu nu aveam banii pregătiţi, mă aşteptau vreo 5 săptămâni să le plătesc inelul integral?


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Bijuterii deosebite la evenimente speciale

La mine în perioada asta s-a nimerit o agendă destul de plină cu evenimente de tot felul. Fireşte, nu este mereu aşa, dar acum s-au adunat o grămadă de seri speciale în mai puţin de două luni. Un banchet de absolvire, o aniversare a unei prietene de familie ajunsă la o vârstă rotundă, un eveniment de familie mai sobru şi o nuntă. Când sunt în public, la ocazii speciale, îmi place să port anumite bijuterii. Evenimentele speciale merită o atenţie deosebită la ţinută şi la accesorii, mai ales că pietrele preţioase au şi proprietăţi esoterice. Nu ştiu dacă forţa lor se confirmă sau nu, însă cred că nu degeaba unele geme sunt purtate de mii de ani.

Cei care mă cunosc ştiu că sunt născută sub semnul Vărsătorului, iar pietrele preţioase ale acestei zodii sunt, printre altele câteva, ametistul, granatul, hematitul. Însă pentru evenimentele la care mă aflu alături de multă lume, pentru protecţie şi pentru a fi bine echilibrată psihic, port bijuterii cu granate. Granatul se zice că emite vibraţii care leagă primul centru energetic al corpului, muladhara chakra, cu pământul, sporeşte vitalitatea şi protejează împotriva pierderilor de energie, mai ales datorate acelor persoane care involuntar "fură" energia altora. De asemenea, granatul mai este cunoscut şi ca piatra care face să crească prosperitatea financiară.

Dar nu aleg granatul pentru bijuteriile mele doar pentru proprietăţile lui, ci şi pentru frumuseţea lui. Îmi place foarte mult culoarea roşie şi reflexele maronii ale granatelor care dau un ansamblu coloristic de multe ori identic cu acea nuanţă numită marsala. Mie această piatră, montată pe argint, mi se pare elegantă, sobră, rafinată şi nobilă. Aş purta-o în încrustaţii atât pe inele, cât şi pe brăţări sau coliere. Cu toate acestea, granatele nu sunt doar roşii, ci există şi varietăţi de alte culori, ele pot fi galbene, verzi, sau albastre. Aceasta din urmă varietate este cea mai scumpă din lume, pentru că granatele albastre sunt rare şi au uimitoarea proprietate de a-şi schimba culoarea în funcţie de lumină. Un carat dintr-o asemenea piatră costă 1,5 milioane de dolari.

Granatele au fost găsite în coliere încă din epoca bronzului. Faraonii Egiptului purtau granate, în Roma antică sigiliile conducătorilor erau gravate în pietrele din granat ale inelelor, iar legendele spun că însuşi Dumnezeu îi dăruise un granat regelui Solomon. De altfel, pe parcursul Evului Mediu granatul devine piatra preţioasă preferată de nobilime şi de feţele bisericeşti. Multe legende sunt legate de frumuseţea şi de misterul acestei pietre preţioase. Se spune că Noe avea un granat imens cu care lumina arca pe timp de noapte. Coranul vorbeşte despre granatele care luminează al patrulea cer al Raiului iar grecii credeau că el apără copiii de înec şi că protejează împotriva otrăvirii. Legendele Olimpului spun că însuşi zeul Hades i-a dăruit soţiei sale Cora-Persefona un granat, pentru ca atunci când ea pleca în lumea de la suprafaţă, vreme de jumătate de an, să se întoarcă repede la el. De atunci, se spune că granatul este o piatră care vindecă rănile iubirii şi care îi aduce înapoi pe cei despărţiţi. Războinicii Evului Mediu credeau că granatele îi apară de răni şi de moarte, astfel că mulţi dintre cei mai avuţi care plecau la război, aveau un inel cu granat asupra lor.

Dar poate că una dintre cele mai cunoscute calităţi ale lor este că reduce depresia şi echilibrează energiile mentale prin puterea sa purificatoare. Granatul are forţa de a diminua inhibiţiile şi de a elimina stresul. Aşadar, o bijuterie frumoasă, înnobilată cu un granat, nu este doar un accesoriu estetic ci şi unul benefic celui care îl poartă. Cu atât mai mult cu cât ele aduc un anume echilibru, un set elegant se pretează la a fi purtat la evenimente, iar un inel cu un granat discret poate fi protecţia noastră de fiecare zi.

surse foto: 1 - pixabay.com, 2,3 janette.ro

Dacă ți-a fost util, dă mai departe!

8 superstitii legate de argint

Argintul, unul dintre primele metale prețioase apreciate în istoria omenirii, din care doamnele din înalta societate și-au comandat bijuterii, nu este lipsit de poveștile sale pline de farmec, de superstițiile sale, așa cum îi stă bine oricărui material nobil din care se fac bijuterii unice, deosebite, de neuitat.

Majoritatea superstițiilor legate de argint provin din faptul că acesta este un foarte bun antiseptic și antibacterian, știut fiind că acesta este adevăratul motiv pentru care obiectele de cult din biserici sunt făcute din argint, pentru că în acest fel apa sfințită sau vinul de împărtășanie nu reprezintă un mediu de răspândire a germenilor patogeni, ca să nu mai vorbim de icoanele sărutate de sute de ori în fiecare zi, în semn de umilință și prețuire.

1. Printre primele superstiții medievale legate de argint este aceea că el vindecă diverse boli. De exemplu se spunea că dacă faci un inel din argintul unei monede luată de la un cerșetor te va vindeca de epilepsie.

2. În Rusia, după Anul Nou, se făcea următorul test ca să se știe care fată a satului urma să se căsătorească. Fetele bune de măritat veneau și puneau într-o poiată, sub grăunțele pentru găini, câte un inel de argint. Apoi era lăsat un singur cocoș înăuntru care se apuca să mănânce grăunțele. Primul inel care ieșea la iveală din movila de boabe, era al aceleia care avea să se mărite prima în acel an.

3. În Europa centrală se credea că dacă găsești o bijuterie de aur este semn de noroc la bani, dacă este din argint, este semn de liniște sufletească, dar nu e semn de bun augur dacă bijuteria este din aramă.

4. În Evul Mediu se credea că dacă nașii oferă copilului botezat o lingură de argint, sau chiar un set de argintărie, acesta avea să fie un om virtuos în viață și va avea parte de noroc. De altfel, în Anglia există până azi o expresie care înseamnă a avea mult noroc, și care se traduce prin "a te naște cu o lingură de argint în gură".

5. Se spune că dacă porți argint și aur în același timp, acesta este un semn aducător de ghinion. Dar, chiar și așa, dacă pui la gât un superb colier din argint cu o lucrătură deosebită, dar ai cercei din aur alb, sa zicem, eleganța și necesitatea unor accesorii la toaletă de seară n-ar trebui să se împiedice în credințele medievale despre argint.

6. Scoțienii cred că dacă pui o monedă din argint în mâna unui nou născut el va fi ferit de rele și va avea parte de noroc toată viața, dar felul în care o ține spune câte ceva despre viitoarea lui personalitate: dacă ține moneda strâns, va fi zgârcit, iar dacă o scapă imediat din mânuță, va fi risipitor. Tot în Scoția, se crede că o mireasă, ca să aibă o căsnicie reușită, trebuie să-și pună în pantof o monedă din argint.

7. În Lituania, printre tradițiilelegate de nuntă există una care spune că mirele și mireasa trebuie să danseze primul dans pe câteva monede din argint aruncate de către invitați pe ringul de dans. Acest obicei exista și la noi în țară, însă era legat de un doliu: dacă cineva mergea la o petrecere și se află în doliu, dacă voia să danseze, era bine ca pe podeaua sălii respective să fie aruncate monede din argint. În acest fel persoana respectivă nu se considera că "dansează" pe mormântul celui decedat, ci dansa pe bani.

8. În plăcintele cu răvașe de Crăciun pentru familie și prieteni se punea un inel deosebit sau o altă bijuterie din argint. Cine găsea bijuteria, avea certitudinea că anul următor era un an norocos financiar.

Însă dincolo de superstiții și de tradiții cu origini incerte, argintul este unul din metalele mele preferate, și port cu plăcere o bijuterie fină și deosebită de argint. Îmi plac inelele și brățările, mai apoi cerceii și pandantivele cu lănțișor. Dar cea mai frumoasă piesă din argint pe care o am, este o splendidă broșă în formă de fluture, primită cadou de ziua mea. Vouă ce bijuterie din argint vă place cel mai mult ?

Cum sa cumperi un inel cu diamant

Poate că ești în pragul logodnei tale și te-ai gândit - și bine ai făcut - să-i cumperi iubitei un inel de logodnă cu diamant. O să-l iei pe acela care va fi mai frumos și mai potrivit cu suma pe care-ți permiți să o cheltui pentru acest eveniment din viața ta, dar de ce să nu știi ceva mai mult decât că ai luat un inel de aur de 14 karate cu un solitar pe el?

Diamantele sunt cele mai dure minerale de pe pământ și se formează în milioane de ani, în condiții de presiune și temperatură foarte mari, fiind rezultatul unei metamorfoze a carbonului amorf. Așadar mina de creion, adică grafitul, și superbele diamante, sunt unul și același lucru: carbon. Diferența constă în tipul de cristalizare, în sistem cubic la diamant și în sistem hexagonal la grafit.

Asta a fost o scurtă introducere, așa, ca să îți faci o idee despre ce este diamantul. Ca să arate așa de frumos și să arunce focurile de lumină în jurul său, el trebuie să fie șlefuit perfect, în 57 sau 58 de fațete având unghiuri perfecte. Dacă se strecoară o cât de mică greșeală în această fază a devenirii unui diamant, el nu va mai străluci la fel de frumos, pentru că lumina nu se va mai reflecta la fel și deci, nu va mai avea aceeași valoare ca și când ar fi perfect. Deci tăietura este una dintre cele mai importante faze care face dintr-un cristal foarte dur, o bijuterie râvnită de mulți. De obicei forma diamantelor este rotundă, dar dacă vrei ca iubita ta să aibă un inel cu adevărat deosebit, poți alege să-i cumperi un diamant în formă ovală, de pară, sau de inimă.

Apoi ar trebui să știi câte ceva despre cei patru C: culoare, claritate, carate, cost. Diamantele sunt în general incolore, dar dacă ai avea mai multe în fața ochilor, ai reuși să-ți dai seama că ele nu sunt perfect transparente și albe decât rareori. Diamantele incolore și fără impurități sunt rare și de aceea sunt foarte scumpe. Celelalte au nuanțe palide de cenușiu, gălbui, verzui, bleu și conțin urme foarte fine ale altor elemente în interiorul lor, acestea numindu-se incluziuni. Nu te speria dacă vezi incluziuni într-un diamant, acestea indică faptul că ai în fața ta un diamant natural. Cele obținute pe scară industrială e foarte probabil să aibă o claritate foarte mare, dar diamantele valoroase sunt acelea naturale, nu cele de sinteză. Diamantele intens colorate de la mama natură, sunt de asemenea rare și scumpe.

Caratele reprezintă greutatea unui diamant și nu are legătură cu sistemul de carate al valorii aurului. Un carat de diamant înseamnă o greutate de 0,2 grame. Sigur, poate ai să vrei poate un diamant ceva mai mare, deși un diamant de un carat este mărișor, dar cu siguranță iubitei tale n-o să-i placă să poarte unul asemănător lui Cullinan, de 530 de carate (106 grame), sau chiar unul precum Sergio, diamantul carbonado, adică negru, găsit în Brazilia în 1893, de 3167 de carate (633 grame)! De altfel negrul nu dă bine la inelul de logodnă, nu crezi? :P

Și uite așa, cam asta am vrut să-ți spun despre diamante. Ah! Să nu uit. Trebuie să fii foarte atent de unde cumperi inelul de logodnă, pentru că mai sunt pietre foarte asemănătoare cu diamantul, precum zirconiul, safirul alb, topazul și cuarțul, care, dacă sunt foarte bine prelucrate, pot trece drept diamante. Dar în mod normal, dacă piatra este un astfel de substitut de diamant, prețul inelului ar trebui să fie mai scăzut.

Despre cost ce pot să-ți spun, dragă cititorule îndrăgostit? Mai contează așa de mult cât costă un inel cu diamant pentru iubita ta, lângă care ai ales să-ți petreci următoarele zeci de ani? Te însori odată-n viață, cel puțin cu dorința asta pornim pe acest drum, al vieții în doi, așa că tot odată-n viață vei cumpăra inelul de logodnă. Lasă socotelile și cumpără cel mai frumos diamant pe care viitoarea ta soție îl merită. Eu îți urez de pe acum o căsnicie reușită și copii frumoși!

Joia carcotelilor. Inelul de "argint"

Acum vreo 4 ani mergeam si eu intr-o excursie prin Turcia. Datorita unor factori diversi, atat externi cat si foarte personali, care au intervenit in perioada respectiva, excursia aceea a fost mai mult amara decat dulce.

Cum factorii personali nu-si au locul in cârcoteala mea de azi, si oricum nu aveau legatura cu locurile vizitate, ramane sa trec in revista de ce anume nu mi-a placut Turcia, si nu mi-as dori sa revin acolo.

Cred ca intr-adevar omul sfinţeşte locul si pentru vecinii nostri de dincolo de Bosfor acest proverb se potriveste la fix. Ca stilul arhitectonic specific oriental nu mi se potriveste si nu e pe gustul meu, treaca. Iar ca palatul Top Kapî ca si nu stiu ce alt palat vestit in cultura lor, mie mi s-a parut zero barat (dupa ce vezi Vaticanul e cam greu sa-ti placa palatele orientale care numai bogate nu mi s-au parut), mearga. Dar sa fii inselat, negustoriceste vorbind, la orice colt de strada, si sa ai impresia ca negustorii locali sunt niste hoti fara exceptie, asta n-am crezut ca o s-o traiesc pe pielea mea. Din tot ce mi-as fi dorit sa cumpar, nu am luat mai nimic, si din ce am luat, au fost ţepe.

Mai intai am fost ţepuita in bazar, de unde am cumparat cateva semne de carte sa duc si eu oarece suveniruri la cei apropiati. Mi s-au cerut 5 dolari bucata, m-am tocmit "la sange" si abia am scos la jumatate de pret. Dupa cateva minute aveam sa descopar exact aceleasi semne de carte intr-o librarie, la 50 de centi bucata, si nu la 2,5 dolari cat imi luase mie individul din bazar.

A doua ţeapă, la taximetrist. Ma ratacisem (ca de obicei :))) ) si nestiind cum sa gasesc hotelul, am apelat la un taxi. Care m-a jecmanit fara mila de 15 dolari pt vreo 5 minute de drum. Aici furtul a fost cu voia mea, cu stiinta mea, pt ca eram constienta ca daca nu-i dadeam cat cerea, acolo ramaneam, adica in strada.

A treia ţeapă, am descoperit-o acum cateva zile. Undeva, sus pe un munte, la niste vestigii grecesti - chiar nu mai retin numele sit-ului arheologic, la Pergam, dar nu sunt sigură - mi-a picat cu tronc un inel de argint sub forma de dragon. Dom'ne, da' nu-mi puteam lua ochii de la el. Negustorul sigur ca a speculat momentul si m-a convins sa-l cumpar. Tin minte ca am dat ceva de genul 39 de dolari. In orice caz, in 2008 cand se intampla tarasenia, suma era mai mult de un milion vechi. Mi s-a parut foarte scump, si undeva in sufletul meu ceva imi spunea ca am fost fraierita, pt ca inelul nu merita atat de mult. Stiu ca ma tot uitam la el, ca-l tot suceam, ca parca-parca nu mi se parea a fi argint...... imi parea rau dupa bani, dar imi placea dragonelul acela incolacit pe degetul meu. L-am purtat scurta vreme, apoi l-am abandonat intr-o cutiuta, pt ca imi agata manecile hainelor cu coada si cu urechile. Acum cateva zile am dat de el, si era inegrit foarte. Dar nu ca argintul, ci ca nichelul. :)

Asa ca pe mine turcii nu ma mai prind ever sa las bani in ţara lor. Slava Domnului ca exista si tari civilizate, in care lucruri de genul asta sunt extrem de rare, asta in cazul in care ar putea exista, totusi, asa ceva.

Vinerea cu amintiri. Gandalf cel gri.

Citeam acum cateva zile despre moneda euro, si cineva, undeva intr-un ziar german, parca, o asemuia cu Gandalf in scena cu lupta impotriva Balrog-ului.
Nu m-a atras comparatia, in schimb mi-am amintit de filmul drag mie, si de scena cea mai infioratoare dar pe care de multe ori o revad, a luptei cu demonul vechi al focului, Balrog.

Multa lume crede ca Stapanul Inelelor e doar un alt film pt copii, un film din seria fantasy, o poveste cu zane, Feti frumosi, hobiţi, elfi, orci si vrajitori, cu inele magice si cu alte ingrediente specifice basmului.O poveste plina de mituri nordice si Anglo-Saxone.

Dar e si o poveste in care umbra tine loc de iubire de arginti, in care elfii sunt cei ce fac binele, iar orcile sunt elfii care au ales cealalta cale.
O lume in care personajele fantastice nu sunt decat faţete ale oamenilor, cu bunele si cu relele lor. Dar si o lume a initierii. Dupa lupta cu Balrog-ul, dupa ce Gandalf trebuie sa cunoasca putin coruptia umbrei - altfel nu poti invinge, decat numai cand cunosti armele adversarului - cazand impreuna cu si alaturi de Balrog in hăul fara fund, ajung amandoi intr-un tărâm îngheţat, al zăpezilor veşnice, al neutralităţii şi de ce nu?, al odihnei. Acolo Balrog este invins definitiv, dar nici in moarte cei doi nu sunt total nedespartiti. Ii separa o mica distanta, practic ambii cazand in zapada, epuizati, de viata, unul, de vlaga, celalalt. Dar initierea e luata. Focul intial sublimeaza in aburii gheţurilor. Spiritul calatoreste prin spatii pentru a primi urmatoarea treapta de iluminare si apoi transforma corpul, care ramasese pe munte, in altceva. Intr-un alt Gandalf. Cel Alb. La fel cum o suferinta peste care treci, cu pretul unui dureri inimaginabile, te maturizeaza, te înţelepţeşte, şi fără să-ţi dai seama, îţi aduce sclipiri tainice în ochi.
Oare focul din care e făcut Balrog semnifică ego-ul, instinctele primare, dorinţa de A AVEA, mai presus de dorinţa de A FI ?
Balrog, demonul din vechime, e facut din acelasi foc primordial, din aceeasi substanta ca si Inelul. Inelul, simbolul ochiului raului absolut. The EYE, sau I. Ce-mi place mie acest joc de cuvinte din engleza .... ochi, inel, ego...

Iar povestea lui Tolkien ma duce cu gandul la epopeea lui Beowulf. Dar despre ea, intr-o alta amintire, dintr-o alta zi de vineri, sau de nu tocmai vineri.

Filmul, va rog!