Uneori gresim.
Faţă de cei cărora le-am greşit în trecut ne cerem iertare ca să putem merge mai departe.
Iar faţă de cei din prezent, le cerem iertare pentru ca viitorul să poată exista.
Acest cantec, lansat in anii '60 in filmul "In genunchi ma-ntorc la tine", a fost in mare voga, cel putin in România, la vremea aceea, ani la rand. Insa din cate stiu, si vad, nu doar in România, ci si in tara de origine, Italia. Tanarul si deja cunoscutul pe atunci Gianni Morandi a cunoscut celebritatea cu acest cantec, neasemuit de frumos, pentru cei din generația mea.
Versurile povestesc - la fel ca si filmul - despre un baiat, care fusese luat in armata, si isi înșelase, pentru o clipa, iubita si logodnica. Aceasta afla de infidelitatea lui si, pentru ca ea este supărată, isi doreste din tot sufletul sa il ierte. Cum fata nu se înduplecă, tânărul se gândește să-și strige iubirea într-un mod mai deosebit, dar si mai convingător. Il roagă pe comandant sa-i dea o permisie de câteva ore, ca sa poată sa meargă la postul local de radio si sa cânte cântecul pe care l-a compus pentru ea. Dorința ii este îndeplinită si in scurt timp acordurile melodiei răsună in oras si la toate radiourile deschise la acea ora. Logodnica, împreună cu părintii ei, aude dedicatia si ochii i se incetoseaza. Fata, măgulită si convinsa ca prietenul ei merita o a doua sansa, iese din casa, aleargă spre un loc de intalnire, pentru ca timpul permisiei se scurge rapid, si cei doi reusesc sa se întâlnească pentru cateva minute si sa se îmbrățișeze, ca pentru a pecetlui legătura puternica dintre ei.
La atâția ani de la lansare, Gianni Morandi, împreună cu focoasa Giannina Nanini, reușesc o interpretare de excepție, pe care nu ma mai satur s-o ascult.
Acum, și împreună cu voi:
