Amn3zia de Cristina Lincu. Recenzie

Titlu - Amn3zia
Autor - Cristina Lincu
Editura - Univers
Preţ - 25 lei, 191 pagini
Anul apariţiei - 2018
ISBN - 9789733410713
Gen - psihologic

O carte bună în adevăratul sens al cuvântului. Amn3zia este un roman despre viață, cu o poveste care poate fi adevărată pentru oricare dintre noi. Deși nu este un roman foarte simplu de descifrat, e ușor de citit, pentru că frazarea curge molcom, fără meandre inutile. Acțiunea este îndeajuns de complex prezentată, ceea ce dă o oarecare încâlceală și confuzie a lecturii până intri în ritm.

Ana este un personaj negativist, poate nu neapărat prin natura ei, ci datorită loviturilor primite de la viață prea devreme. O femeie emoțională fiind, ea poate fi mult mai ușor de rănit, așa că atunci când viața dă cu ea de pământ, Ana nici nu mai luptă să iasă la suprafață. În acest context, greșeala unei secretare o face să renunțe la pasiunea și la talentul ei în pictură, chiar și atunci când aceasta este descoperită și se dorește remediată.

Ajunsă în pragul crizei de la patruzeci de ani, Ana se aruncă cu trup și suflet în vâltoarea unei iubiri clandestine, fără să mai țină cont de cutumele societății. Însă, ca-n viață, dă peste un escroc sentimental care o manipulează cum dorește, văzând cât de îndrăgostită este Ana de reflexia lui din sufletul ei, o imagine ideală și ruptă de realitate. Șantajul sentimental merge până într-acolo încât Ana, care rămâne însărcinată pentru că soția lui Radu nu reușise să aibă copii, naște doi gemeni și în cele din urmă va fi de acord să-i dea familiei iubitului ei spre creștere, ca și cum ar fi fost doar o mamă purtătoare.

Apoi, prietena ei, Ioana, Radu și Maria, soția lui, toată lumea din jurul Anei, mai mult sau mai puțin apropiată, contribuie la o cădere psihică, pe care Ana o are în urma unui accident. realitatea se disociază în două planuri paralele, se instalează o amnezie, iar din viața din trecut, Ana are doar flashuri de memorie, uneori. Iar peste toate, Adrian, omul care nutrea o iubire profundă pentru Ana și care era constant respins, se retrage în sfârșit din calea ei, cu viața distrusă de o așteptare fără sens.

Despre acest roman editura Univers notează:

Prietenia între două femei, un triunghi amoros în care lucrurile sunt la fel de neclare ca în viaţă, o protagonistă sfâșiată între maternitate și dorinţa de a-și trăi viaţa, doi copii gemeni despre care nu știm dacă sunt reali sau plăsmuirea unei imaginaţii marcate de psihoză: în câteva rânduri, despre aceste lucruri este AMN3ZIA.

Ana este femeia care renunţă la propriii săi copii în favoarea tatălui lor și a soţiei sale infertile, în urma unui aranjament complex, din care nu lipsesc nici banii și nici șantajul. O decizie pe care Ana o regretă profund, încă din primul moment, și care o va face să pornească o luptă inegală, absurdă și inutilă pentru regăsirea lor, în timp ce iubirea obsesivă pentru tatăl gemenilor îi întunecă mintea.

Roman psihologic care urmărește evoluţia Anei în cursul unei serii de întâmplări peste care se suprapun decizii complicate, AMN3ZIA este o carte despre sens și alienare, dedicată „tuturor acelor femei pentru care viaţa este o luptă fără de sfârșit“.

Despre autoare:

Cristina Lincu, după o carieră în jurnalism, marketing etnic și comunicare, a ales meseria de scriitor profesionist. Fiică de traducători (tatăl ei, Alexandru Lincu, a tradus și a publicat, în 1989, tot la Editura Univers, romanele Sclava Isaura. Căutătorul de diamante de Bernardo Guimarães, iar mama ei a tradus pentru aceeași editură), în prezent Cristina coordonează proiecte online (bloguri personale, reviste online pentru femei). Aproape un deceniu din viaţa ei a fost dedicat comunităţilor românești din diaspora, prin intermediul proiectului „Român în Lume“, în cadrul căruia a coordonat un ziar de limbă română, emisiuni radio, precum și antologia bilingvă de poezie – Român în Lume – Poezia diasporei române după 1990, Spania (Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, în 2004).

În mai 2017, Cristina Lincu a debutat editorial cu cartea Mamă de 3, femeie de 10! Sau… invers, la editura Bookzone (reeditată în septembrie 2018 cu titlul Eu, o mamă (im)perfectă?). În prezent lucrează la un nou roman și are planul pentru cel de-al treilea.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

NESUPUSELE. 100 de femei pentru 100 de ani de Romanie moderna. Recenzie

Titlu - NESUPUSELE. 100 de femei pentru 100 de ani de Românie modernă, vol. 1
Autoare - Adina Rosetti, Victoria Pătrașcu, Iulia Iordan, Laura Grunberg, Cristina Andone
Ilustratoare: Sorina Vazelina, Szabo Zelmira, Maria Surducan, Ileana Surducan, Cristina Radu, Anabella Orosc, Kurti Andreea, Keszeg Agnes, Oana Ispir, Livia Coloji, Maria Brudașcă, Criss Barsony
Graphic Design: Faber Studio
Editura - Univers
Preţ - 47 lei, format mare (27/20 cm) 167 pagini
Anul apariţiei - 2018
ISBN - 9789733410690
Gen - biografii

Cristina Andone, de la editura Univers, spune despre această carte așa: "Cele cinci scriitoare De Basm ne aduc o sută de poveşti care merită să fie spuse copiilor. Despre modele feminine, despre valori, despre alegeri de viață, despre întrebări. Cum să rămâi într‑un mediu care îți livrează impecabile uniforme? Cum să creezi armonii când partitura lumii pare să‑şi fi scuturat toate notele? Cum să trăieşti cu demnitate când nu mai ai nimic? Cum să aduci poveste şi lumină când ți se iau toate cuvintele? Cum să‑ți spui adevărul când nimeni nu e pregătit să asculte? Și mai ales – cum să‑l asculți?
O sută de poveşti despre femei remarcabile din România. De fapt, tot atâtea rostiri răspicate: „Da, se poate“, „Da, acum şi aici“, „Da, eu".
Pentru că împlinirea nu se măsoară în cifre, ci în cuvinte de poveste: cât de mult crezi, cât de mult speri, cât de mult faci, cât de mult ai grijă, cât de mult iubeşti."

Autoarele ei spun așa: <<"Cine sunt „Nesupusele"? Sunt femei din România de ieri și de azi, de vârste, profesii, etnii, religii diferite, care au creat, au făcut știință, au militat pentru diverse drepturi, au crescut copii și au avut grijă de familiile lor, au alinat suferințele celor de pe front, au plecat în lume căutând un trăi mai bun pentru cei din jurul lor, au făcut performanțe în sport, au fost deschizătoare de drumuri pentru alte femei. Sunt femei cu nume și prenume sau "femei colective", aparent fără renume, pe care am dorit să le recuperăm istoric și cultural. Sunt femei "de succes" în sensul obișnuit al termenului, dar și într-un sens mai generos - în care reușita înseamnă diplomație, adaptare la vremuri, empatie, grijă pentru aproape, implicare, discreție, coloană vertebrală, modestie.

Cele 100 de povești, grupate în două volume, au fost imaginate pornind de la realități documentate. Am citit despre viețile acestor femei, am vorbit cu ele sau cu rude ale lor, ne-am sfătuit cu specialiști și apoi ne-am lăsat fantezia să lucreze. Fiecare poveste este conturată în cuvinte și imagini, fiind însoțită de scurte informații biografice și de un cuvânt-cheie. Am căutat ca prin fiecare poveste imaginată să iluminăm o scenă semnificativă din viața acestor femei. [...]
Credem că aceste povești pot să-i motiveze pe copii, fete și băieți deopotrivă, dar pot fi folosite de părinți și profesori pentru a discuta teme de interes pentru cei mici: Ce înseamnă o viață de succes? Diplome, funcții, premii? Sau înseamnă și a face lucruri mărunte, dar importante, indispensabile în viața de zi cu zi, apreciate (sau nu) de cei din jurul tău? Ce înseamnă performanță? Să faci, să ai, să dăruiești, să crezi? De ce sunt atât de puține femei despre care se învață în cărțile de istorie, literatură sau științe? [...]
Uitați-vă în trecut, dar și în jurul vostru! Mai ales... îndrăzniți! Trăiți pentru a fi într-o poveste, nu într-o paranteză.">>

  

Iar eu spun că Nesupusele este o carte pe care nu copiii, ci fiecare femeie care se respectă ar trebui s-o aibă aproape. Este o carte despre femei care au reușit în viață, mai ales unele trăitoare într-o lume dominată de bărbați. Sunt femei care au făcut altceva decât să stea la bucătărie și să crească copii. Sunt femei care și-au depășit condiția, s-au depășit pe sine și acum sunt puse la loc de onoare pe catifeaua de celebrități ale lumii.

Printre ele, Nadia Comăneci, Simona Halep, Martha Bibescu, Maria Tănase, Herta Müller, Principesa Ileana, Maria Brâncoveanu, Ana Blandiana, Sabrina Cantacuzino. Poveștile de viață sunt captivante, relaxante și motivante. Dacă ele au putut, trebuie să putem și noi. Exemple avem din plin, în jurul nostru, în viața noastră și în trecutul acestui popor. E nevoie de un strop de determinare și de un vis pe care să-l urmăm.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Vrei să îți spun un secret despre mami? de Ioana Chicet-Macoveiciuc. Recenzie

Titlu - Vrei să îți spun un secret despre mami?
Autor - Ioana Chicet-Macoveiciuc; ilustrații de Georgiana Chițac
Editura - Univers
Preţ - 39 lei
Anul apariţiei - 2018
ISBN - 9789733410768
Gen - pentru copii

Vrei să îți spun un secret despre mami? este o carte în format mare, cu ilustrații și cu text cu fonturi mari, ca să poată citi și copilul care abia învață buchea cărții, de la mama lui, înainte să meargă la școală. Ce ziceți? Că acum copiii nu mai învață dinainte de a merge la școală să citească? Ei, nu știu... eu așa am prins vremurile, când super-mama și super-tata îmi puneau cărți de povești și legende în mâini și mă deprindeau cu cititul, apoi cu scrisul literelor mari, luând în căușul palmei lor mânuța mea care ținea strâns creionul, purtând-o șerpuit ca să știe creiona semnele acelea magice. Cu cifrele mi-a fost ceva mai greu. Nu puteam nici în ruptul capului să-l fac pe 2 ca pe un 2, eu îl făceam ca pe S. De la Super-mama sau de la Super-tata.

Și da, cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc este o carte de magie, iar ilustrațiile Georgianei Chițac sunt ierburile și baghetele magice folosite pentru ca super mamele să prindă viață. Vrei să îți spun un secret despre mami? nu spune doar un secret, acolo sunt înșirate multe, multe secrete. Că mami este mereu iubitoare, că ea este centrul universului nostru de copil, că ea ne iubește orice ar fi și că ea ne apără de toate relele, de toată magia neagră care ar putea vreodată să fie îndreptată către noi.

Despre Vrei să îți spun un secret despre mami? Diana Crupenschi (editor Univers) spune așa:

• Cartea aceasta fermecată le dezvăluie copiilor și adulților deopotrivă unul dintre secretele cel mai bine păstrate din lume: din ce sunt făcute mamele și care este sursa lor magică de putere, iubire și energie? Cum face mama să fie atât de grozavă? E posibil ca iubirea de mamă să fie cea care ține Universul în viață?
• Luați-vă copilul în brațe și porniți împreună într-o călătorie pe care nici el, nici voi, părinții, n-o s-o uitați niciodată: copilăria mamei, cu trăsnăi și planuri, întâlnirea ei cu cel care-i va deveni soț, dorința lor de a crea împreună pe cineva mai bun decât ei doi la un loc, sarcina plină de dragoste, nașterea cu efort și speranță, firul invizibil care leagă orice copil de mama lui, care crește și învăluie totul chiar și când mama e obosită, nervoasă ori departe.
• 
  
• Vrei să-ți spun un secret despre mami? este, fără îndoială, cea mai bună carte pentru copii scrisă de Ioana Chicet-Macoveiciuc și cea mai bună din colecţia Unicorn, o colecţie cu nume sonore de scriitori şi ilustratori din întreaga lume.

Când iei în mână cartea să-i citești puiului tău din ea, nu poți să nu te gândești dacă ești o mamă bună, pe măsura darului pe care l-ai primit de la viață. Iar dacă ai îndoieli, recitește povestea spusă de Ioana Chicet-Macoveiciuc și aplică tot ceea ce poți. Copilul tău te va răsplăti înzecit prin fericirea, echilibrul și siguranța pe care i le oferi.

Cartea se poate comanda de pe site-ul editurii - aici - sau de pe site-urile partenere.

Ioana Chicet‑Macoveiciuc deține blogul de nișă parenting www.printesaurbana.ro. Este jurnalist în presa scrisă și audiovizuală, a lucrat în PR și comunicare și organizează evenimente pentru părinţi. A mai publicat cărţi ilustrate pentru copii ca și romane de dragoste care au ajuns best seller. Dintre acestea am mai recenzat Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Calendar girl, vol. IV, de Audrey Carlan. Recenzie

Titlu - Calendar girl, vol. IV
Titlul original - Calendar girl
Autor - Audrey Carlan
Traducerea - Ana Omăt
Editura - Univers
Preţ - 40 lei
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-973-341-005-8
Gen - erotic, aventură, romance

Anul aventuros al Miei se apropie de un deznodământ spre care o vor însoți prietenii pe care și i‑a făcut nu numai printre fascinantele personaje întâlnite, ci și printre cititori. O regăsire neașteptată, nesperată, îi schimbă cu totul viața. Frumoasa escortă din Las Vegas se lasă de meserie și redevine motociclistă, iubita lui Wes și mai mult decât atât… în urma unei ceremonii restrânse, cu familia și prietenii. Pe aceeași plajă unde a început acțiunea cărții, cercul se închide.

Așadar, în octombrie Mia și Wes plănuiesc deja logodna, pe care o vor anunța în luna următoare. Mia, datorită publicității de care a avut parte primește un job în televiziune iar finalul de an îi aduce o reîntâlnire cu mama sa, de care toată lumea se bucură, însă ea rămâne încă reticentă și cumva distantă față de femeia care și-a părăsit fetele la un moment dat. Audrey Carlan ne spune în final și ce se întâmplă cu personajele în momentul terminării romanului, în așa fel încât cartea să fie completă, povestea - rotundă.

Pe scurt, ca să reamintesc cititorilor despre ce a fost vorba în această serie, Mia Saunders, o tânără superbă dar fără noroc în dragoste, se hotărăște să devină escortă de lux un an de zile pentru a plăti o datorie de un milion de dolari pe care tatăl său o avea la un mafiot, de altfel, fost iubit de-al Miei. Agenția la care se angajează Mia este a mătușii ei, care are grijă să-i găsească bărbați foarte bogați și atrăgători, mai de fiecare dată. În fiecare lună ea are un alt angajament. Dar deși a fi escortă implică și relații intime, Mia nu este obligată la așa ceva decât dacă vrea. În prima lună îl cunoaște pe Wes, cel de care se îndrăgostește și cu care în final se va căsători. În lunile următoare este angajată ca muză pentru un pictor, să prezinte costume de baie pentru o agenție de publicitate, să salveze aparențele unui homosexual sau ale unui politician care are o relație secretă cu servitoarea din casă, ori să filmeze un videoclip alături de un cântăreț în vogă.

Însă peste toate acestea, planează pericolul ca tatăl ei să moară în spital, sau ca viața surorii ei, Maddie, să se schimbe radical. Din fericire, în tot acest an de sacrificiu, Mia are șansa să-și descopere adevărata familie și află că este bogată, pentru că tatăl ei adevărat i-a lăsat jumătate din acțiunile unei companii de succes. Wes, iubitul ei, este prins de teroriști la niște filmări în Asia, dar odată scăpat de coșmar, se hotărăște să se căsătorească rapid cu Mia, femeia vieții lui. Finalul de an este apoteotic, Mia aflându-se în mijlocul familiei reunite datorită alegerii sale de a deveni escortă și a publicității de care a avut parte astfel.

Pe parcursul cărții Calendar girl personajul central a avut o creștere extraordinară. Nu eram cel mai mare fan al ei în ianuarie, dar până în martie, am început s-o plac. În fiecare "episod" Mia află ceva nou despre ea însăși prin relația cu clientul ei: să devină mai încrezătoare, să decidă ce vrea cu adevărat în viață, învață multe despre oameni în general, are acces la o lume pe care altfel nici n-ar fi bănuit-o. De la fătuca gâsculiță de dinaintea anului de sacrificiu, Mia devine o femeie versată din multe puncte de vedere. Iar acest lucru, dincolo de firul roșu senzual al cărții, este poate cel mai important de observat și este întrutotul meritul autoarei Audrey Carlan. Iar eu, chiar dacă am dat spoilere masive pe parcursul celor 4 recenzii, vă asigur că povestea este captivantă și că sunt foarte multe alte lucruri pe care nu le-am spus. În concluzie, o carte ușor de lecturat și bună, în categoria ei.

citește și: recenzie vol. I ,  recenzie vol. II , recenzie vol. III


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Casandra de Christa Wolf. Recenzie

Titlu - Casandra
Titlul original - Kassandra (1983)
Autor - Christa Wolf
Traducerea - Iulia Dondorici
Editura - Univers
Colecția - Romanul secolului XX
Preţ - 19 lei, 160 pagini
Anul apariţiei - 2014
ISBN - 978-606-863-113-4
Gen - istoric, aventuri

Christa Wolf (1929‑2011) este una dintre cele mai cunoscute scriitoare germane ale secolului al XX‑lea, originară din fosta Republică Democrată Germană. Romanul Der geteilte Himmel (tradus în română la editura Univers sub titlul Cerul dragostei), publicat în anul 1963, i‑a adus Christei Wolf primul premiu literar al Academiei de Arte din RDG – premiul Heinrich Mann. A publicat apoi romane, povestiri, scrisori, discursuri, scenarii, ajungând să fie o scriitoare foarte cunoscută în Germania și tradusă în lumea întreagă.

Ideea de a scrie romanul Casandra i-a venit autoarei Christa Wolf pe când ținea o serie de prelegeri despre poezie la Universitatea din Frankfurt în 1982. În acea perioadă, în loc de ceea ce ar fi trebuit să vorbească, a ținut 4 prelegeri în care a explicat modul în care a devenit interesată de figura profetesei antice Casandra. Cea de-a cincea prelegere a fost narațiunea romanului în sine, spusă pe scurt.

La fel ca Euripide în Troienele, Wolf o portretizează pe Casandra din perspectiva supraviețuitorilor războiului troian. Monologul interior al preotesei lui Apollo, în timp ce-și așteaptă moartea la porțile cetății lui Agamemnon, îi aduce aminte de Troia, care era o cetate pașnică și înfloritoare. Își amintește despre părinții ei, Hecuba și Priam, apoi revede cu ochii minții cum războiul a distrus totul.

Așadar iat‑o pe fiica regelui troian Priam, vestita profetesă Casandra, sosind în faţa porţilor cetăţii Micene în carul cu prizonieri al eroului grec Agamemnon. Ştie că va fi ucisă înainte de asfinţitul soarelui şi îşi rememorează viaţa, o existenţă excepţională pentru o femeie a acelor vremuri, ce culminează în momente de o intensitate şi un dramatism emoţionant. Christa Wolf imaginează biografia fascinantă a unei figuri feminine atât de controversate din mitologia antică, reuşind să ne facă să o simţim ca pe o contemporană a noastră.

Casandra, femeia troiană, este o privilegiată pentru că face parte din familia regală, dar este de multe ori ignorată și luată drept nebună pentru că face preziceri pe care bărbații din consiliul de război, inclusiv tatăl ei, le consideră greu de auzit. De altfel, tot ceea ce spune ea se va împlini, pentru că are darul profeției dat de către Apollo, dar tot zeul a condamnat-o să nu o creadă nimeni când va profeți.

În povestea ei, Casandra descrie statutul femeilor din timpul ei și descoperă că uneori femeile din familiile sărace au mai multă libertate decât cele din familia regală. La un moment dat în timpul războiului, ea se alătură unei comunități de femei din păturile de jos ale societății și petrec timp seara vorbind, cântând, dansând, țesând și făcând ceea ce doresc, fără a fi judecate sau obligate să facă altceva.

Referitor la războiul troian, la pretextul izbucnirii acestuia și la eroii lui, versiunea Christei Wolf este diferită. Ea creionează alte intrigi și spune că sora regelui Priam, Hesione, a fost cea răpită inițial de greci și că ea a rămas nevasta unuia dintre ei, Telemon. Atunci când troienii le-au cerut-o grecilor pe Hesione înapoi, grecii au râs, și astfel, se va înfiripa planul lui Paris și al răpirii Elenei. Ahile, eroul absolut al războiului troian, este prezentat ca un personaj barbar, care nu respectă nici regula sacră de a nu face o crimă într-un templu. Mai toate personajele cărții, Polyxenia, Iphigenia, Priam și Hecuba sunt complex prezentate, însă în contradicție cu imaginea oferită de clasici despre ei.

În concluzie, Christa Wolf scrie o interpretare spectaculoasă a poveștii profetesei Casandra și aduce în prim plan această alegorie ignorând ceea ce știe toată lumea despre evenimentele antice referitoare la războiul troian și eroii lui, asumându-și inclusiv consecințele negative care derivă de aici.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ucigasul de Patricia Melo. Recenzie

Titlu - Ucigașul
Titlul original - O Matador
Autor - Patricia Melo
Traducerea - Anca Ferro
Editura - Univers
Colecția - Enigma
Preţ - 29 lei, 208 pagini
Anul apariţiei - 2016
ISBN - 978-606-863-111-0
Gen - polițist, psihologic

Cum poate un tânăr timid, introvertit şi cu complexe fizice, sociale şi culturale să devină asasin profesionist? Prin vocea protagonistului, într-un stil alert, caracterizat de o extremă violenţă verbală, dar şi de sensibilitate, tandreţe şi umor, romanul Ucigaşul dezvăluie procesele interioare complexe şi pline de conflicte, precum şi pe cele exterioare care îl aruncă pe căi nu de el alese, dar înscrise deja, oarecum, într-un fel de cod genetic social.

Aceasta este prezentarea de pe coperta IV a cărții Patriciei Melo, care în cartea sa prezintă un uimitor criminal profesionist, plin de conflicte interioare, plimbându-se cu nonșalanță pe străzile din Sao Paolo. Máiquel, dealer de mașini second-hand care locuiește în favelă, pierde un pariu la fotbal și, drept urmare, trebuie să-și vopsească părul și mustața blonde. Are nevoie de o nouă garderobă, așa că merge la cumpărături și se ia la bătaie cu vânzătorul. Se duce la bar și acolo îl întâlnește pe Suel, pe care îl cunoaște, și cu care se ia în gură, jignindu-se reciproc, apoi îl provoacă la duel și îl împușcă pentru că acesta nu acceptă lupta. Acum, toată lumea îl privește cu admirație pe Máiquel pentru că Suel era considerat un om periculos. Toți vor să-i mulțumească pentru această crimă, în timp ce el își face procese de conștiință dacă a făcut un lucru bun sau nu. Un medic stomatolog, dr. Carvalho, chiar îi oferă consultație și tratament gratuit dacă îl va găsi și ucide pe violatorul fiicei sale.

Ofertele de acest gen încep să curgă, iar (anti)eroul nostru îi va cere unui detectiv să-i asigure spatele în acțiunile sale. În curând vor fonda o organizație ca să poată să acopere crimele lui Maiquel, care începe să se creadă un fel de vigilante, un fel de Arrow sau alt erou de benzi desenate americane. La un moment dat, vrea să se așeze la casa lui, să caute un job obișnuit, să ducă o viață normală. Acțiunea se complică atunci când el trebuie să omoare pe cineva drag, pentru că a întâlnit o altă femeie și nu vede o soluție diferită. Însă deja visul de a avea o viață liniștită este din ce în ce mai greu de realizat când poliția intră pe fir și trecutul îi suflă în ceafă.

Ucigașul Patriciei Melo e o carte foarte cinematografic scrisă și fără întortocheli stilistice deosebite, narată la persoana întâi, ceea ce e surprinzător, pentru că ucigașul e acela care povestește. Ai senzația că vezi un film, nu că citești pagină după pagină. Maiquel este un antierou complex, care citează pasaje din poezia clasică și uneori își face probleme dacă viitoarele sale victimele merită să moară sau nu. El crede în soartă și astfel pune faptele sale antisociale pe seama ei, ca o versiune masculină și sud-americană a inocentei Tess d'Urberville, altă ucigașă care blamează soarta pentru propriile-i fapte. Dar totul are o limită și când Maiquel omoară un copil, începe să-și facă procese de conștiință cu adevărat, deși tardiv. Mereu și-a dorit să ducă o viață îndestulată, dar se simte nesigur printre cei din clasa mijlocie, încercând să măsoare cumva succesul său prin gesturile simple pe care le învață de la bogătași, de exemplu, prin felul în care râde ținând paharul de whisky în mână.

În concluzie, Ucigașul e o carte ușor lecturabilă, psihologică, socială, în care autoarea aruncă o lumină diferită asupra crimei în sine. Dar cel mai mare atu al Patriciei Melo este crearea unui ucigaș care din când în când (re)devine un om surprinzător de moral.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Seara cantaretelor de Lidia Jorge. Recenzie

Titlu - Seara cântărețelor
Titlul original - A Noite das Mulheres Cantoras (publicată în 2011 în Portugalia)
Autor - Lidia Jorge
Traducerea - Laura Bădescu
Editura - Univers
Colecția - Romanul secolului XXI
Preţ - 31 lei, 318 pagini
Anul apariţiei - 2014
ISBN - 978-606-854-305-5
Gen - contemporan, aventuri, mister

În garajul unei clădiri din Lisabona, un pian negru cântă singur, fără să fie atins de degetele cuiva, iar muzica lui ajunge până în Africa. Sau, cel puţin, astfel i se relatează publicului povestea formării unui grup muzical compus din cinci tinere femei: Solange, o studentă de nouăsprezece ani, vizitată adesea de „zeul micii poezii“; surorile Nani și Maria Luísa Alcides, soprane cu formaţie clasică; Madalena, „The African Lady“, cea mai tulburătoare voce a grupului, capabilă de extraordinare modulaţii de jazz şi blues; şi, nu în ultimul rând, ambiţioasa Gisela Batista. Dar cât de mult trebuie să sacrifice fiecare pentru a atinge faima? După douăzeci şi unu de ani, Solange, vocea narativă a romanului, ne dezvăluie teribilul secret care a dus la destrămarea grupului.

Într-o narațiune complexă, autoarea prezintă cinci femei care se unesc în jurul unui proiect ambițios: să devină noul grup de succes al muzicii portugheze, tradiționale lusitane, cu melancolia ei înlăcrimată, în aproape singura limbă din lume care are un cuvânt pentru a exprima ceea ce înseamnă să pierzi pe cineva sau ceva. Impregnat de nostalgia și tristețea pătrunzătoare a muzicii Fado, pândind piața internațională dominată de ritmurile ușoare și versurile ușor de reținut, grupul feminin vrea să iasă din anonimat, devenind o nouă senzație mass-media.

Lidia Jorge creează o acțiune prin care căutarea ontologică a cântăreței Solange de Matos, studentă la Universidade Nova, se intersectează cu imaginea unei Lisabone decadente, al cărei complexe de inferioritate se manifestă cu o claritate dureroasă, ca un oraș european blocat în propria sa întârziere. Și tocmai această trăsătură, care este o prejudecată socială, prezentă pe tot parcursul cărții, ne ajută să descoperim că Lisabona este poetică, frumoasă, deși mai puțin dezvoltată decât era de așteptat.

În Seara cântărețelor două aspecte ies în evidență mai mult: primul, parada de personaje bine construite ale căror personalități caleidoscopic garantează credibilitatea textului. Pe lângă reprezentări schematice precum lidera grupului sau producătorul Julian, personificări stereotipe ale unor înguști la minte, apar personaje precum Joseph Alexander și Ana, care, prin contrast, sunt orientați spre o nouă gândire, o nouă atitudine, în mod deliberat agresivă, care parcă strigă că Portugalia ar trebui să renunțe la tradiționalismul său, acceptând diferențele și comportamentele heterodoxe. Al doilea element evidențiat este firul narativ însuși, în care prezentul, trecutul și viitorul sunt combinate într-un tot unitar, deși aparent difuz și fragmentat.

În romanul Seara cântărețelor mai atrage atenția și misterul din jurul Giselei Batista, lidera grupului muzical Apocalypse, a cărei ambiție excesivă este fuzionată într-o încercare de a ascunde în mod deliberat nereușita, cu o manipulare dezgustătoare a vieții celorlalte cântărețe, inclusiv un control obsesiv asupra relațiilor sentimentale ale acestora. Pentru a-și atinge scopul, Gisela controlează fiecare pas al tovarășelor ei, împiedicându-le să trăiască o viață plină de iubire, să se angajeze în alte proiecte, prin impunerea unei discipline spartane. Paradoxal, acest comportament bizar duce la realizări notabile, dar și la o moarte suspectă. Și în acest caz, Lidia Jorge insuflă personajului o instabilitate tipic umană: Gisela nu este personajul negativ tradițional, rău în fiecare faptă sau cuvânt; ci acela care oferă o oportunitate de succes a trei femei obișnuite care, fără ea, ar duce o viață mediocră și cu nimic ieșită din comun.

În mijlocul unui complot dominat de prezența feminină, João de Lucena, coregraful Apocalipsei, este elementul care unește cele două planuri ale cărții - ontologic și social. Dansator respectat, de carieră, aureolat într-un halou de măreție, João aduce în prim plan, încă o dată, o problemă socială a Portugaliei, în mare parte rămasă în urmă educațional și cultural. João pleacă în Statele Unite să-și desăvârșească educația, dar revine la Lisabona ca să pună în practică ce a învățat. Astfel subtil, aproape imperceptibil, Lidia Jorge pare să pună în lumină o transformare ideologică prin care trece Portugalia și lumea în același timp.

Transformarea și frustrarea, atât personală cât și colectivă, formează firul roșu din romanul Seara cântărețelor. Acest lucru dovedește că Lidia Jorge menține vie flacăra identității portugheze, deși are uneori nostalgia altor valori.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!