Cum mi-am ales aplicele de baie - diy

Știți deja că în vara asta mi-am redecorat apartamentul aproape în totalitate. Acum, după ce am avut experiența asta, aș face toate lucrurile într-o altă ordine, adică exact așa cum ștergi praful: de sus în jos. Mai întâi trebuia să schimb aplicele și lustrele, acolo unde trebuiau schimbate, apoi să văruiesc tavanele, apoi pereții și la urmă să rașchetez parchetul. Eu am făcut totul cam alandala, întâi am văruit, apoi am schimbat aplicele și lustrele, doar în băi și pe hol, iar în dormitor întâi am rașchetat și apoi am pus lustra cea nouă. Sigur, n-a fost rău nici așa, pentru că nu s-a depus praf fin de rumeguș pe ea, dar nu mă gândisem dintru început la o ordine anume în care trebuie să fac lucrurile.

Azi voiam să vă vorbesc despre aplicele mele. Dacă acum câteva zeci de ani când ne-am mutat în apartament, ai mei nu cred că s-au gândit la altceva decât poate la prețul și aspectul aplicelor, acum m-am informat și am găsit că, cel puțin pentru aplice baie trebuie anumite caracteristici. Apoi am ales câteva modele de aplice și alte corpuri de iluminat de la Eglo. Coletul a venit rapid și sunt foarte mulțumită de ceea ce am cumpărat. Dar aș vrea să spun că înainte de a ajunge la Eglo Romania, alesesem alt site de lustre și veioze care mi-au anulat comanda pentru că nu aveau pe stoc ce doream eu, fără să mă întrebe nimic, dacă vreau altceva sau dacă aștept până vor aduce ce mi-am dorit. Doar m-au informat pe email. Însă cu Eglo n-au fost probleme deloc, și de aceea îi și menționez în acest articol.

Revenind la caracteristicile unui corp de iluminat, când vine vorba de amenajarea băii, obiectele sanitare, faianța și chiar gresia ar putea fi prima pe care o veți lua în considerație, dar iluminarea băii este la fel de importantă și necesită o atenție atentă pentru a vă asigura că totul este corect și nu se produc accidente nedorite. Mai mult, crearea unei scheme de iluminare a băii îți oferă șansa de a adăuga un element nou de design și de a crea atmosfera perfectă a servi atât unui scop funcțional cât și pentru acele dimineți agitate pe care nu ni le dorim, dar le trăim în mod egal cu toții.

Ce fel de iluminare are camera

Înainte de a cumpăra un corp de iluminat pentru baie sau altă cameră, gândește-te la orele din zi în care utilizezi lumina respectivă și de câtă lumină naturală beneficiezi acolo. De exemplu, în apartamentul meu, holul se află în mijloc și nu are iluminare naturală directă. Astfel, o lustră sau o aplică de tavan, centrală, este mai mult decât necesară. Am mai montat și un lampadar pentru o iluminare discretă, seara.

Iluminatul cu surse multiple

Indiferent de dimensiunea camerei, dar cu atât mai mult cu cât ea are o suprafață mare sau este de formă dreptunghiulară, mai mult lungă și îngustă, mai multe surse de lumină vor îmbunătăți întotdeauna designul. O combinație de aplice, plafoniere sau becuri cu led încastrate într-o grindă falsă, vor crea o atmosferă care să se potrivească tuturor nevoilor, oferind iluminare practică pentru sarcini de zi cu zi, lumină ambientală de nivel scăzut și iluminare noaptea, dacă este nevoie de așa ceva.

Poziționarea aplicelor la baie

Într-o baie trebuie să te gândești la cum anume să cadă lumina: de sus, reflectându-se în oglindă, sau din lateral? Iluminarea eficientă va preveni încordarea ochilor și va îmbunătăți precizia atunci când te machiezi sau când soțul se bărbierește. Montați aplicele de perete ceva mai sus de nivelul ochilor, sau de o parte și de alta a unei oglinzi pentru a evita umbrele. Iar dacă aveți o locuință de tip vechi, cu camerele înalte, inclusiv baia, ia în considerare și montarea unei lustre sau chiar a unui candelabru pentru tavan.

Siguranța băii

Iluminatul de la baie trebuie să respecte anumite reguli, astfel încât să fie potrivit într-un mediu umed. Nu cred că la noi în țară există asemenea reglementări prin lege, dar chiar și așa, la baie se folosesc aplice care să nu lase aburii să interacționeze cu sistemul electric folosit. O aplică sferică acoperă becul și îl protejează. Noi așa am ales și așa am considerat că este cel mai sigur. Pentru astfel de detalii este bine să consultați un electrician priceput.

Becurile economice

Deși este ultimul lucru la care m-am gândit când mi-am schimbat aplicele, e unul dintre cele mai importante. Acum am în toată casa becuri economice. Este drept că sunt ceva mai scumpe, dar consumul de curent e foarte mic. De când folosesc becuri economice, deși am în casă cel puțin doi consumatori mari (frigiderul și mașina de spălat, vechi de cca 20 de ani), factura mea este redusă cam la jumătate față de anii trecuți.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

DIY - raschetat si lacuit parchet din lemn

Așa precum v-am mai spus în vreo două rânduri (de exemplu când am lipit tapet peste tapet), în vara asta m-am apucat de renovări majore în casă. În primul rând am dorit să schimb mobilierul vechi, deodată cu mine, ori poate chiar mai demult, dar pentru asta a trebuit să recondiționez și să redecorez camerele.

Parchetul nostru este din stejar, parchet de tip vechi, pe care nu l-aș înlocui cu cel modern pentru nimic în lume. Eu nu prea sunt cu bio, eco și altele de acest gen, însă de data asta, cred că lemnul masiv al parchetului din alte vremuri nu se compară cu nimic din ceea ce se găsește azi pe piață. Nu mă refer la bambus sau alte tipuri de parchet din lemn natur dar foarte scumpe. Mă refer la acel parchet pe care multă lume îl preferă, din cauză că este ușor de întreținut, dar care - părerea mea - conține substanțe chimice și aditivi în care nu mi-aș dori să locuiesc.

prima fază - rașchetarea grosieră (perna e acolo pentru că trebuie să stau în genunchi ...)

Așa că trebuia să rașchetez și să lăcuiesc un parchet care n-a mai avut parte de acest tratament de peste 35 de ani. Bineînțeles că inițial voiam să apelez la un specialist, dar când am văzut prețurile (pornesc de la 45 de lei mp) și când am auzit că un meșter cere 40 de milioane vechi pe 3 camere, pentru că susține și că parchetul e vechi (corect! este parchetul pe care l-am avut acasă la mine, înainte să ne demoleze Ceaușescu, are exact 55 de ani, la fel ca mine!) și trebuie scos și bătut din nou, am zis că pentru o muncă de una-două săptămâni, nu merită să dau o sută de lei pe metrul pătrat, sau poate chiar mai mult, manoperă. Eu nu câștig banii ăștia într-o lună, așa că nu am acceptat specialiștii și m-am încumetat să rașchetez singură în toate camerele.

în fiecare pauză de răcire a mașinii de rașchetat, mătur rumegușul rezultat

Unii mi-au spus că acea mașină mare de rașchetat este scumpă și ei trebuie să-și scoată investiția și nu găsesc mai mult de câțiva clienți pe an. Corect, dar dacă prețurile lor ar fi rezonabile, clienți ar găsi mult mai mulți. Când am început să spun la serviciu că-mi rașchetez singură, am găsit încă 5 persoane care au făcut sau vor să facă același lucru, din cauza prețurilor ridicate menținute de meșteri.

Așadar mai întâi m-am hotărât asupra unei mașini de rașchetat cu bandă. Nu știu dacă am făcut alegerea cea mai bună, eu așa am gândit. Am luat-o de pe emag, se numește Procraft, este nemțească și m-a costat 250 de lei fără transport. Am luat și câteva seturi de benzi de șmirghel de granulație 40, 80 și 120. În total am dat cca 500 de lei. Apoi am luat lac eco, pe bază de apă fabricat de Kober (de la Dedeman), 3 bidoane a câte 135 lei fiecare și mi-am cumpărat și un trafalet din mohair (18-19 lei) ca să lăcuiesc. Deci în total mai puțin de 1000 de lei am dat pe materiale.

Acum, ce am învățat din experiența Do It Youself cu parchetul meu.

1. Mașinuța de rașchetat cumpărată este bună, dar trebuie oprită la fiecare 10 minute, cu 10 minute pauză. Asta nu scrie pe emag și dacă știam că atât de des trebuie oprită, îmi luam altceva.

   

mașina Procraft și un set de benzi de șmirghel de 80

2. Parchetul fiind vechi este și foarte uscat, de aceea merge greu rașchetatul, eu reușesc să curăț cca 3 metri pătrați pe zi, lucrând în special diminețile până la ora 14.00, uneori și seara de la 18.00 la 20.00.

3. Ca să mai înmoi lemnul, șterg cu mopul umed în fiecare dimineață zona pe care urmează s-o rașchetez în acea zi, apoi aștept să se zvânte cam un sfert de oră și mă apuc de lucru. Știu aceasta de când eram copil și parchetarul venit la noi acasă dădea pe parchet mai întâi cum un amestec cremos de apă și săpun de casă. Pe atunci se rașcheta manual, cu rindeaua, dar eu nu m-am încumetat să bag săpun, că nu cred că ar mai fi mers mașina de rașchetat electrică, însă umezirea lemnului a fost un lucru foarte bun care m-a ajutat să pot să îndepărtez stratul vechi de palux mult mai ușor. La prima cameră rașchetată, se vede că am mai multe zone unde mi-a fost foarte greu să îndepărtez stratul de la suprafață, pentru că nu dădusem cu apă acolo. Nu mi-a plăcut rezultatul final, ar fi trebuit să insist, dar la acea cameră nu prea am avut încotro - eram presată de timp să termin treaba pentru că plecam în concediu.

4. Chituirea nu am făcut-o amestecând rumegușul foarte fin rezultat cu lac. Am ales o altă metodă: la fiecare pauză de răcire a mașinii, măturam praful de lemn și îl direcționam între lamelele mai distanțate și în zonele cu spații evidente. În acest fel rumegușul intra între lamele și la rosturi, iar când am venit cu primul strat de lac, s-a format chitul singur.

5. În prima cameră rașchetată am dat 5 mâini de lac, în straturi foarte subțiri. Rezultatul final nu mi-a plăcut, parcă am dat cu nisip, nu cu lac. Nu știu care ar fi motivul pentru care lacul nu s-a uniformizat, dar drept este că nu am lăcuit într-o singură direcție. Din câte am văzut pe youtube, ultimul strat de lac se dă doar în maxim două direcții opuse, niciodată perpendiculare. Adică de sus în jos și de jos în sus, ca să zic așa. Iar stratul de lac trebuie să fie grosuț, trafaletul doar să întindă lacul, fără să-l presăm de parchet.

Așa arată prima cameră rașchetată. E un model de așa nu :)  trebuia să insist, sau să mai trec odată cu rașcheta peste tot, ca să nu fie zone greșit răzuite.

Deși ecolacul cumpărat de mine este lucios - așa scrie pe cutie - mie mi-a ieșit în a doua cameră un parchet cu aspect satinat. Acuma sincer, îmi place foarte mult așa, cu irizațiile acelea fine, de parcă ar avea pulbere de diamante pe el :)

6. Ecolacul pe bază de apă totuși miroase. Merge vorba că acest lac nu miroase. Da, nu miroase la fel de puternic precum vechiul palux, dar tot miroase a substanță chimică, însă este suportabil și nu se răspândește în restul casei dacă ții ușa închisă o zi, două, până se usucă lacul de tot.

La a doua cameră lucrată, parchetul a fost mai bun, eu am aplicat ceea ce am învățat anterior și deja se vede diferența

Acum, mai am o piatră de încercare, sufrageria, care este ca suprafață cât celelalte două camere la un loc. Având în vedere că la a doua cameră mi-a ieșit parchetul cu mult mai bine decât la prima, sper să aplic cele învățate și să obțin un rezultat măcar la fel de bun și de data asta. Am nevoie de mult spor!

UPDATE 7 august: primul mare avantaj al acestui ecolac este că mobila readusă în cameră nu zgârie parchetul! Mie mi se pare foarte important acest aspect. Acum să vedem cât durează culoarea frumoasă, deschisă a lemnului și cât rezistă lacul.

Voi ați rașchetat și lăcuit parchetul vostru? V-ați încumeta la așa ceva? Greu nu este, dar consumă ceva timp....

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

DIY Tapet peste tapet

În dormitorul alor mei era un tapet vechi de peste 30 de ani. Pe alocuri îngălbenit, dezlipit de pe perete, dar cu siguranță decolorat de verile însorite care trecuseră peste el. Voiam să-l înlocuiesc, dar nu mă încumetam să fac asta singură, iar ca să găsesc pe cineva să mi-l dea jos nu am găsit, deși vecinul meu este de meserie zugrav, însă a zis că e foarte greu de dat jos un tapet, așa că am apelat la o altă soluție, neoficială, ca să zic așa.

Am văzut pe net că se poate lipi și tapet nou peste tapetul vechi cu condiția ca ambele să fie din hârtie. Tapetul meu cel nou avea și vinil, dar asta nu a fost o problemă, în final. Până la urmă vecinul meu zugrav s-a încumetat să lipească tapetul cel nou peste cel vechi împreună cu mine, deși mi-a repetat de mai multe ori că nu-mi garantează lucrarea. Oricum, a ieșit super-bine, este lipit perfect și nu am ce să-i reproșez. Doar la iarnă voi vedea dacă de la căldura din țevi și de la calorifer va avea de suferit adezivul.

Că tot am ajuns la adeziv, eu l-am ales după preț, adică pe cel mai scump disponibil la momentul achiziției de la Dedeman (care a costat vreo 10-12 lei cutia, deci n-a fost cine știe ce scumpete), și nu am regretat nicio secundă. L-am diluat cu mult mai multă apă decât scria în instrucțiuni (4 litri per cutie cu adeziv praf) pentru că altfel era o pastă foarte densă și plină de cocoloașe care nu putea fi întinsă eficient nici pe perete și nici pe foaia de tapet. Așa că eu cred că am pus cam 2-3 litri de apă la o lingură plină de praf de adeziv. Am uns și peretele și foaia de tapet, apoi don' Costel lipea tapetul mai întâi prima jumătate, cea de sus, apoi a doua, cu mare atenție să fie perfect alăturat celeilalte foi.

Noi am început cu o foaie de tapet dintr-un colț de perete, în prealabil folosind un fir cu plumb pentru că pereții nu sunt drepți din construcție. Apoi am continuat având grijă să fie îmbinările perfecte. La colțurile pereților don' Costel nu a tăiat tapetul ci doar l-a îndoit după forma peretelui, dar într-unul din colțuri/muchii nu s-a lipit complet. Sper să nu fie nicio problemă acolo, trebuia așteptat mai întâi să se lipească bine jumătatea de foaie de pe primul perete, și apoi trebuia lipită cea de-a doua jumătate (pe verticală) din peretele următor. Pentru că în partea aceea vine un dulap, nu se observă acest mic neajuns.

Fiecare foaie de tapet a fost pusă în așa fel încât să fie decupată atât jos cât și sus cu un cutter. Mie nu mi s-a părut o idee bună, pentru că foaia putea fi tăiată la dimensiuni exacte în așa fel încât să fie alunecată pe sub baghetă (n-am dat-o jos) și pe sub plinta parchetului. Dar don' Costel nu a vrut cum am zis eu, și de aici a rezultat un alt mic defect, deoarece din 4 cuttere, nici unul nu tăia perfect, el a spus că acest lucru se întâmplă pentru că e foaia de tapet umezită de la adeziv. Dar și când am tăiat surplusul după uscare, la fel de urât s-a decupat. Nu este vizibil decât de aproape, dar rămân la părerea mea, că era mai bine să fie câte 1 cm de tapet pe sub baghetă, respectiv plintă, și aspectul ar fi fost impecabil. Cu atât mai mult cu cât dumnealui avea o sculă ca un fel de șpaclu mai lat, cu care putea introduce ușor tapetul sub baghetă și plintă.

Am mai folosit un trafalet de cauciuc pentru a scoate bulele de aer de sub foile de tapet după lipire, un al gen de trafalet micuț, tot de cauciuc, cu care finisam perfect marginile a două foi de tapet alăturate, un trafalet obișnuit cu care întindeam adezivul pe foaie și perete, o masă lungă de peste 2,5 metri (de fapt era o piesă de vitrină pe care am cumpărat-o recent și pe care am asamblat-o la locul ei pe hol după ce am terminat de pus tapetul.) un instrument de bucătărie cu care se sfărâmă cartofii fierți, pe care l-am folosit ca să desfac cocoloașele de adeziv formate la contactul cu apa, cârpe curate pentru șters adezivul în surplus, o riglă lungă, creion, foarfece mare.

În final după uscarea totală, tapetul cel nou s-a lipit perfect de pereți ca și cum nici nu ar fi avut tapet vechi sub el. Rezultatul este foarte bun și cred că orice persoană cu nițică răbdare poate face această treabă.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Unde gasesti mesteri sau scule de inchiriat

Înainte de a face așa o redecorare și renovare de apartament cum m-am apucat eu acum o lună și ceva (și despre care v-am spus în acest articol), trebuie stabilit un plan de bătaie. Voiam sa scap de mobila veche, dar și să recondiționez parchetul de stejar, vechi de dinainte de a mă naște eu. Așadar, aveam nevoie mai întâi de debarasat mobila pe care voiam s-o arunc.

Debarasarea mi-a făcut primele mari probleme și mi-am dat seama că timpul în care credeam eu că apartamentul va avea o nouă față nu va fi cel evaluat inițial. Mi-a luat două săptămâni să găsesc niște transportatori serioși. Am avut cca 7-8 contacte, de la prieteni de familie, vecini și de pe net, și am pățit diverse, de la a mi se cere un preț de 1200 de lei (da, 12 milioane vechi) ca să mi se transporte mobila veche la groapa de gunoi, până la un domn care după ce a văzut mobila, a zis că se duce să parcheze ceva mai aproape de bloc și dus a fost. Nu am înțeles de ce a făcut acest gest și nu mi-a zis din prima că n-o vrea.

Până la urmă, la al cincilea număr de telefon din lista mea, s-au găsit doi transportatori care debarasează gratuit mobilă veche. Citisem pe net că există asemenea persoane, care, de fapt, duc mobila la fabrici de mobilă care refolosesc ceea ce este bun din mobilierul cel vechi, astfel că ei își scot banii pentru acel transport efectuat gratis. Eu le-am dat celor doi tineri ceva, pentru că au muncit cam o oră să dezmembreze ceea ce aveam de aruncat, deși ei au insistat că transportul este gratis.

Bun. Al doilea pas era să găsesc pe cineva să-mi văruiască pe hol și să monteze un alt tapet într-unul din dormitoare. Aici nu a fost greu, pentru că am un vecin meseriaș și am rezolvat problema apelând la el. Între timp, am făcut o greșeală, pentru că am fost la un magazin de mobilă italiană second hand și nu m-am putut stăpâni să nu cumpăr ceva, așa că mi-am încărcat inutil holul care era bine să fie liber. Dar acum a trecut și asta.

După aceea a venit altă dandana: voiam să rașchetez și să lăcuiesc parchetul, cum am mai spus, și soluția ideală era să găsesc o firmă care închiriază o mașină de rașchetat profesionistă și alte scule necesare acestei lucrări, în așa fel încât să pot termina treaba în scurt timp. Acum o lună nu am găsit asa ceva, asa că mi-am luat o mașină mică de șlefuit, cu care m-am chinuit două săptămâni ca să rașchetez un parchet de cca 12 metri pătrați. Dacă știam de Agruo.ro, situația era un pic diferită, pentru că acolo găsești orice meșter care-și oferă serviciile, sau firmă ori persoană care închiriază scule și unelte ori echipamente pentru diverse activități. Dar nu e timpul pierdut. Dacă pentru renovarea din acest an am ratat această șansă, cu siguranță data viitoare o să-mi amintesc de Agruo.

Acum poate vă întrebați de ce rașchetez eu și nu am apelat la un meseriaș. Păi, pentru că nu prea sunt. Majoritatea vor să monteze parchet nou, de care mie nu-mi place. Prefer să recondiționez un parchet de stejar decât să-mi iau ceva de plastic, sau ce o fi. Și cum nu voiam să repet experiența cu transportatorii, m-am lăsat păgubașă de căutat meseriași buni în recondiționat parchet vintage după vreo două încercări. Adevărul e că abia așteptam să încerc să fac eu treaba asta, deși chiar nu știam la ce mă înham.

Data viitoare, despre cum am montat eu și vecinul meu tapet peste tapet. Sună ciudat? Vă asigur că nu este și că e o soluție excelentă, dacă tapetul, atât cel nou cât și cel vechi, sunt din hârtie.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Si a fost o pauza de doua luni...

Unii nici nu au observat, pe mulți nu i-a interesat, dar cititorii fideli ai pulberii de stele au observat lipsa mea din blogosferă și de pe internet care a durat două luni. Uneori viața ne aduce umbre în suflet... așa cum mie mi-a adus umbra mamei mele, care în aprilie a plecat la cele veșnice.

Și, printr-un ciudat alambic de complexe și de împrejurări, am dat vina pe internet pentru decesul ei. Adică eu eram acasă, pe net, crezând că ea doarme. Da... dormea somnul cel fără de sfârșit... Încă mă simt vinovată, de parcă dacă eram lângă ea puteam să schimb soarta. Poate că nici nu era bine să stau să-i văd ochii străluminând ciudat, a stele și a infinit. Am văzut odată o ființă murind, și nu cred că voi uita vreodată acei ochi foarte stranii.

După o vreme, când dorul de ea am văzut că nu dispare deloc, dar deloc, ca să-mi țin mintea ocupată am început să mă gândesc să schimb totul în casă. Parcă m-am săturat de mobila pe care o știu aproape de când m-am născut. Ai mei erau foarte conservatori din acest punct de vedere și aveau lucruri care să țină o viață. Așa că, m-am apucat eu de redecorat casa, de debarasat mobila veche aproape în totalitate, de rașchetat parchetul cel vechi la care nu renunț, de pus un tapet nou în dormitorul maică-mii.

Adică, da... eu rașchetez, un vecin m-a ajutat cu tapetul și cu o văruială frumoasă în hol, eu pasez, eu dau cu capul și înscriu, cum ar veni. Dar despre asta, în postările viitoare. Poate unele dintre încercările mele de Do-It-Yourself or fi bune la ceva și pentru alți temerari ca mine.

Așa că, pauza de blogăreală s-a sfârșit. Rămâneți aproape, nu am renunțat la seriale și filme ;)

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

3 reparatii pe care nu TREBUIE sa le faci tu insuti

Lucrurile pe care le poți face singur, DIY, cum se mai numesc ele, au căpătat o popularitate mare. Pe lângă faptul că aduc economii importante de multe ori, ele sunt concepute și pentru a încânta prietenii cu renovări uimitoare. În speranța de a economisi bani și de a deveni folositori, oamenii pot fi tentați să ia un ciocan și să se apuce de reparații prin casă. Acest lucru poate părea impresionant de cele mai multe ori, sau să denote pricepere și îndemânare, dar există unele reparații la domiciliu pe care nu ar trebui să le faceți niciodată.

1. Dispozitivele electrice

Schimbarea unui bec sau a unui întrerupător poate că nu reprezintă nu știu ce mare scofală și pare ceva sigur pentru majoritatea oamenilor, mai ales dacă au și niște îndemânări în acest sens. Și eu îmi schimb singură becurile arse, ori pun la loc siguranța din tablou dacă a făcut scurt un bec cu probleme. Dar dincolo de asta, consider că este mult mai înțelept să chemi un electrician. Pentru că dacă faci ceva greșit, ar putea lua foc casa, ori mai rău, cineva ar putea să fie curentat din cauza neștiinței. Eu, una, mărturisesc că mai mult decât ceea ce am zis mai sus mă tem să mă încumet, pentru că nu mă pricep și nu am ustensilele necesare. Prefer să apelez la un meșter și rezolv problema în deplină siguranță. Unde mai pui că acum poți găsi un electrician nonstop la companii care asigură astfel de servicii pe toată perioada zilei și nopții.

2. Instalațiile sanitare și centrala

Dacă mai demult mă pricepeam până și eu să schimb o garnitură, acum, cu noile modele de robinete și sistemele moderne de țevi, nu știu ce trebuie făcut când se strică ceva. Iar când vine vorba de vreo scurgere la centrală, pe țeavă sau chiar de sub ea, nici nu mă gândesc să repar singură avaria. Ceea ce a început ca o scurgere enervantă poate ajunge rapid la o inundație și pasta înseamnă o grămadă de bani cheltuiți, când totul se putea rezolva rapid și ieftin de la bun început. Așadar când este nevoie, chem un instalator și știu că o bună bucată de vreme n-o să mai fie probleme de nici un fel cu instalația casei mele.

3. Aragazul

Similar cu reparațiile electrice, aragazele nu ar trebui să le reparați niciodată dvs. înșivă. Chiar și atunci când luați toate măsurile de precauție și gestionați cu atenție o reparație, este posibilă o scurgere care poate duce la probleme grave de sănătate sau chiar la un eventual incendiu ori explozie. De aceea, orice lucrare care implică gaz este o reparație care niciodată nu trebuie făcută decât de un specialist.

Indiferent dacă ne place să recunoaștem sau nu, există reparații pentru care este foarte indicat să apelăm la profesioniști. Este mai bine să aveți niște bani pregătiți pentru mici reparații decât să ajungeți la probleme grave și mult mai costisitoare. Nu vă faceți griji că îndemânările dv. vor sta nefolosite, vă puteți satisface dorința de bricolaj cu o altă sarcină, în grădină, în debara, în garaj sau într-o magazie. E mult mai sănătos să nu vă jucați cu focul, apa sau gazele.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Cum mi-am tapițat scaunele din sufragerie

La noi în casă mobilierul este cam piesă de muzeu. Bătrânii mei nu au înlocuit niciodată mobila cumpărată după nuntă, pe motiv că ceea ce se găsește acum nu mai are aceeași rezistență ca mobila veche. Aici, drept este, nu-i contrazic. Și dacă în ciuda masivității, mobila a fost recondiționată și relăcuită doar o singură dată în ultimii șaizeci de ani, scaunele de la sufragerie erau roase de timp și de purtat. Catifeaua aurie, de care totuși nu-s sigură că era materialul original, căpătase o nuanță incertă, întunecată iar strălucirea materialului nu mai exista decât în amintirile mele.

Așa că erau vreo câteva săptămâni de când băteam tot felul de apropouri lui taică-meu, iar el se cam făcea că nu aude. De fapt, chiar nu prea aude decât ceea ce vrea el, uneori. La început spunea ceva de descurcat singură, că au dispărut maeștri tapițeri, că una, că alta. După care nu mai catadicsea nici atât să-mi mai spună. Într-o zi de vară i-am propus, verde-n față, să ne apucăm amândoi de treabă cum ne-om pricepe. Mi-a arătat dulapul cu scule și a ieșit afară să-și încerce noua motocoasa Kawasaki, achiziție de care era tare mândru, pe iarba din spatele blocului, care crescuse după niște ploi. Se săturase de tăiat iarba cu un foarfece de grădină și-și cumpărase bătrânul o motocoasă pe care abia aștepta s-o bage în priză, ca să vadă cum merge.

Eu mi-am luat inima-n dinți și cu laptopul conectat la internet m-am apucat de treabă. Mai întâi mi-am pregătit cele necesare: un clește cu vârf ascuțit, creion, stofă ripsată, stilou de marcat, capsator, cuie, adeziv, pânză albită pentru dosul scaunelor. Mai întâi am scos ușor cu vârful cleștelui cuiele cu care era prinsă tapițeria cea veche de tăblia scaunului și de spătar. Am avut grijă să desfac materialul fără să-l stric, pentru că după bucata scoasă am decupat stofa pregătită pentru retapițat. Guma-spumă originală era învechită, știam asta, și cumpărasem deja o bucată nouă.

Am îndepărtat-o pe cea veche dezlipind-o cu lama unui cuțit, la fel de atentă ca și la material, să n-o stric pentru că după forma ei am trasat cu stiloul de marcat conturul pe guma-spuma nouă pe care apoi am tăiat-o cu un fierăstrău electric. Bucata astfel tăiată am lipăit-o de scaun cu adeziv, pe deasupra ei am pus un material subțire din bumbac – ar fi trebuit niște capoc, dar nu am avut – apoi am capsat totul cu un capsator electric. Am fixat tapițeria de tăblia scaunului și de spătar cu capse, apoi am fixat totul cu niște cuie, iar la urmă am acoperit dosul scaunului cu pânză albită pe care am capsat-o, în așa fel încât cuiele bătute în stofă și lemnul cadrului nu se mai văd.

Nu am făcut singură toate astea, m-a ajutat băiatul unei vecine, Fanu, elev într-a douășpea, care ieșise să pună rufele la uscat și pe care l-am chemat să-mi țină de scaun și de materiale când era nevoie, dar m-a ajutat mai mult decât atât. La urmă de tot, la sugestia lui, am mai prins cu niște șuruburi cu o surubelnita electronica adusă de el de acasă – taică-meu nu e dotat cu așa ceva, picioarele scaunului, pentru că erau destul de mobile.

Între timp, taică-meu mai venea înăuntru să curețe cuțitul moto-coasei de iarba adunată, și cu coada ochiului privea la ce fac. Am sperat că la celelalte scaune mă va ajuta el. Aș! I-a plăcut ce am făcut cu primul scaun, așa că mi-a spus să continui că fac treabă bună. Și uite așa, în două zile am avut toate cele 6 scaune de la masa din sufragerie recondiționate, re-tapițate, cu mâinile mele și sunt mândră de asta. Mai am un fotoliu paradit de tot, de care m-aș apuca, doar că asta ar însemna să schimb tapițeria la toată mobila de hol. Dar cred că într-o zi mă apuc s-o fac și pe asta. Experiență am căpătat, așa că nu am nimic de pierdut, nu-i așa?

scris pentru http://www.tools.store.ro/