Titlu - Mayașii. O civilizaţie pierdută
Titlul original - Les cités perdues des Mayas, ed. Gallimard 1987
Autori - Sidney Picasso, Claude Baudez
Traducerea - Irinel Antoniu
Editura - Univers
Colecțiile Cotidianul Enciclopedica
Preţ - 10 lei, 175 pagini format de buzunar
Anul apariţiei - 2007
ISBN - 978-1-60257-066-5
Gen - popularizare a științei, cultură, civilizații dispărute
Comercializată pe site-ul editurii Univers și pe site-urile partenere
Cartea Mayașii. O civilizaţie pierdută, tratează subiecte pe marginea cărora de ani de zile au curs râuri de cerneală: piramidele de la Izamal, Castillo, Chichén Itzá, Templul Jaguarului de la Tikal, acropolele de la Copán, stelele de la Quiriga, picturile murale de la Bompak, mormântul regelui Pacal de la Palenque, codexul de la Dresda, glifele săpate în piatră de către mayași. Despre aceste artefacte misterioase aflăm amănunte științifice, prezentate pe înțelesul tuturor, din 160 de documente care depun mărturie despre cultura maya, despre arta și scrierea de o fascinantă complexitate a acestei civilizații dispărute, care a lăsat în urmă multe semne de întrebare privind originea lor și nivelul de cunoașterea la care ajunseseră.
Pe mine m-au atras culturile civilizațiilor dispărute și am citit cu plăcere și mult interes cartea Mayașii. O civilizaţie pierdută. În introducere sunt oferite multe detalii despre primii aventurieri care au intrat în contact cu vestigiile maya. Cartea este presărată cu fotografii ale unor orașe mai puțin cunoscute, ca și ale celor mai celebre artefacte aparținând culturii maya. Totul se leagă, poze și text, și te transportă într-o lume pierdută și regăsită ale orașelor mayașe rămase drept dovadă a unei civilizații foarte înaintate, dar care a sucombat brusc în fața nu se știe cărui obstacol de netrecut.
Pe de altă parte, cartea Mayașii. O civilizaţie pierdută nu aduce lămuriri suplimentare - așa cum m-aș fi așteptat - privind calendarul mayaș, sau obiceiurile ori religia lor. Dar asta nu înseamnă că nu e o carte care merită răsfoită, pentru că ea cuprinde istoria exploratorilor acestei civilizații și a restaurării unor temple. Se citește ușor, ca orice carte scrisă pentru marele public, și conține date verificate științific - deși am citit tone de cărți despre civilizațiile dispărute, am ajuns să evit ficțiunea speculativă a unor așa zise teorii referitoare la mayasi și alte popoare pre-columbiene care ar fi dispărut datorită OZN-urilor, extratereștrilor și ale altor cauze la fel de nepământene.
În Mayasii. O civilizaţie pierdută găsești capitole cu referire la mitologiile mayașe actuale, și această parte mie mi s-a părut dintre cele mai interesante. Și, la fel ca un alt cititor al cărții, de pe alt meridian, am rămas în urma lecturii cu dorul de a vedea în viața asta Chichén Itzá, desenele de la Palenque și piramidele mayașe, după care, poate că la fel ca anonimul de pe goodreads, îmi voi face un tatuaj cu Quetzalcoatl, șarpele cu pene, întru prețuirea unei civilizații care a lăsat în urma ei comori culturale pe care mintea omenească încă nu le-a descifrat pe deplin nici până astăzi.
Titlul original - Les cités perdues des Mayas, ed. Gallimard 1987
Autori - Sidney Picasso, Claude Baudez
Traducerea - Irinel Antoniu
Editura - Univers
Colecțiile Cotidianul Enciclopedica
Preţ - 10 lei, 175 pagini format de buzunar
Anul apariţiei - 2007
ISBN - 978-1-60257-066-5
Gen - popularizare a științei, cultură, civilizații dispărute
Comercializată pe site-ul editurii Univers și pe site-urile partenere
Cartea Mayașii. O civilizaţie pierdută, tratează subiecte pe marginea cărora de ani de zile au curs râuri de cerneală: piramidele de la Izamal, Castillo, Chichén Itzá, Templul Jaguarului de la Tikal, acropolele de la Copán, stelele de la Quiriga, picturile murale de la Bompak, mormântul regelui Pacal de la Palenque, codexul de la Dresda, glifele săpate în piatră de către mayași. Despre aceste artefacte misterioase aflăm amănunte științifice, prezentate pe înțelesul tuturor, din 160 de documente care depun mărturie despre cultura maya, despre arta și scrierea de o fascinantă complexitate a acestei civilizații dispărute, care a lăsat în urmă multe semne de întrebare privind originea lor și nivelul de cunoașterea la care ajunseseră.
Pe mine m-au atras culturile civilizațiilor dispărute și am citit cu plăcere și mult interes cartea Mayașii. O civilizaţie pierdută. În introducere sunt oferite multe detalii despre primii aventurieri care au intrat în contact cu vestigiile maya. Cartea este presărată cu fotografii ale unor orașe mai puțin cunoscute, ca și ale celor mai celebre artefacte aparținând culturii maya. Totul se leagă, poze și text, și te transportă într-o lume pierdută și regăsită ale orașelor mayașe rămase drept dovadă a unei civilizații foarte înaintate, dar care a sucombat brusc în fața nu se știe cărui obstacol de netrecut.
Pe de altă parte, cartea Mayașii. O civilizaţie pierdută nu aduce lămuriri suplimentare - așa cum m-aș fi așteptat - privind calendarul mayaș, sau obiceiurile ori religia lor. Dar asta nu înseamnă că nu e o carte care merită răsfoită, pentru că ea cuprinde istoria exploratorilor acestei civilizații și a restaurării unor temple. Se citește ușor, ca orice carte scrisă pentru marele public, și conține date verificate științific - deși am citit tone de cărți despre civilizațiile dispărute, am ajuns să evit ficțiunea speculativă a unor așa zise teorii referitoare la mayasi și alte popoare pre-columbiene care ar fi dispărut datorită OZN-urilor, extratereștrilor și ale altor cauze la fel de nepământene.
În Mayasii. O civilizaţie pierdută găsești capitole cu referire la mitologiile mayașe actuale, și această parte mie mi s-a părut dintre cele mai interesante. Și, la fel ca un alt cititor al cărții, de pe alt meridian, am rămas în urma lecturii cu dorul de a vedea în viața asta Chichén Itzá, desenele de la Palenque și piramidele mayașe, după care, poate că la fel ca anonimul de pe goodreads, îmi voi face un tatuaj cu Quetzalcoatl, șarpele cu pene, întru prețuirea unei civilizații care a lăsat în urma ei comori culturale pe care mintea omenească încă nu le-a descifrat pe deplin nici până astăzi.
Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!