De la fiertura magica la capsulele de cafea

Capsule Cafea - Kafferoma

Omul şi cafeaua reprezintă un binom indestructibil de peste o mie de ani. La începuturi, în negura timpului, se pare că boabele de culoare verde maroniu au sedus primii consumatori în Etiopia. Dar de pe vremea aceea nu ne-au mai rămas decât legende frumoase şi poveşti greu verificabile. Ceva mai aproape de vremurile noastre, prin secolul al 15-lea, un vindecător islamist, Omar, care fusese exilat într-o peşteră, descoperise prăjirea cafelei şi fierberea ei, în lipsa altui aliment. Pentru că de la cafea a căpătat vigoare şi a rezistat fără mâncare mai multe zile la rând, a fost rechemat în oraşul lui şi ulterior sanctificat.

De altfel mai târziu, licoarea amăruie şi catifelată a devenit apanajul unor călugări sufiţi din Yemen care o foloseau în ritualurile magice, considerând că energia de care beneficiau era un dar al divinității. De acolo s-a răspândit în mai tot Orientul obiceiul de a bea o cafea fierbinte şi aromată, şi de a sta la taclale cu prietenii. Probabil tot atunci vrăjitoarele cele mai pricepute au inventat ghicitul în cafea. În secolul următor au apărut cafenelele, aşa cum le ştiam până nu demult: spaţii publice în care lumea juca şah, discuta politică, ori unde se năşteau marile opere literare. Cafeaua devenise micul capriciu al sultanei Hurrem, care a continuat să o bea, pe ascuns, chiar şi după ce puternicul ei soţ, sultanul Suleyman, a dat un edict pentru închiderea cafenelelor Istanbulului de teamă să nu se pună la cale revolte sau lovituri de stat împotriva lui. Dar legea n-a putut să rămână valabilă prea multă vreme. Cafelei nu i te poţi împotrivi la nesfârşit. Astfel, de-a lungul anilor, s-a născut o întreagă industrie.

Asta-i pe scurt, povestea fierturii din cafeaua boabe. O cumpărai la pungă sau la kilogram, o măcinai, tu sau vânzătoarea de la băcănie, şi o puneai în ibricul de cupru cu apă clocotită, în tava cu nisipul fierbinte. Iar ritualul ăsta a durat sute de ani, până când lumea s-a modernizat, şi ai vrut totul mai repede, mai bine, mai gustos. A apărut cafeaua solubilă. Cu o linguriţă de cafea ness şi una de zahăr, plus o ceaşcă de apă fierbinte, e gata cafeaua. A trecut şi moda ness-ului, iar tu din nou ai vrut totul mai bun, mai rapid, mai gustos. Au apărut expresoarele şi cafetierele. Pui cafeaua, pui apa, apeşi pe buton şi în două minute ai o ceașcă de cafea aşa cum îţi pofteşte inima. N-a fost perfect nici aşa. Unul vrea cafeaua mai lungă, altul mai dulce, celălalt mai tare sau mai aromată.

Capsule Cafea - www.kafferoma.ro

Producătorii de cafea au găsit şi de dată asta o soluţie: capsulele de cafea. Fiecare are acum libertatea să-şi aleagă, la birou, exact ceea ce-i place. Mie-mi place Lavazza Blue, colega mea preferă Dolce Gusto iar şeful e fan Espresso Point. Le avem pe toate în stoc, ca să zic aşa, şi când simţim nevoia de o pauză sau de un refresh, punem capsula şi în câteva secunde cafeaua e gata.
Ori nu vrei cafea? Nici o problemă, se rezolvă. Avem şi ceaiuri, şi băuturi încapsulate. Cere şi ţi se va da. Cine suntem noi? Ne cheamă KaffeRoma. KaffeRoma.ro. Încântaţi de cunoştinţă. Suntem aceia care te facem să-ţi revii din somnolenţă, dimineaţă de dimineaţă cu o ceaşcă de cafea, reconfortantă şi revigorantă. Te mai aşteptăm pe la noi!

sursa foto site-ul http://www.kafferoma.ro

O cafea filtru, va rog!

De unde vine cafeaua

Statisticile spun că se consumă 2,25 de miliarde de cești de cafea zilnic, în toată lumea. Dar cum a apărut această băutură nelipsită a dimineților noastre și cum a ajuns ea pe masa oricărui om? În lume există două mari sortimente diferite de cafea: arabică și africană (numită la noi și robusta). Cafeaua africană provine din Etiopia și a fost descoperită în secolul al XI-lea, deși există o legendă care povestește că la început cafeaua a fost degustată de o capră, Kaldi, care a observat că după ce mânca fructele arborelui, era plină de energie și de vioiciune. Arborele de cafea are flori albe care miros a iasomie și fructele sale sunt mici, rotunde și roșii, asemănătoare cireșelor de pe la noi. După ce oamenii au văzut că frunzele de cafea au proprietăți medicinale atunci când sunt fierte, au început să-i folosească și fructele.

Cafeaua arabică provine din Yemen și s-a răspândit rapid în toată peninsula Arabiei pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Fructele acestei specii sunt mai mici decât la cafeaua africană, dar de folosit, s-au folosit la fel ca și la cafeaua din Etiopia.

De pe plantație pe masa lui Soliman Magnificul

În 1555 cafeaua a fost adusă la curtea Imperiului Otoman, condus pe atunci de Soliman Magnificul, de către pașa Ozdemir care guverna actualul Yemen, și care a început să consume constant această băutură pe perioada șederii sale acolo. Dar otomanii au inventat un mod diferit de folosire a ei. Boabele erau mai întâi prăjite în foc, apoi mărunțite fin și abia după aceea fierte încet în apă, pe cenușa fierbinte a unor tăciuni aprinși. Astfel, delicioasa băutură s-a răspândit rapid în toate bucătăriile și a devenit un ingredient vital al meselor sultanului. Așa a mai apărut un post în organigrama palatului TopKapî: cafegiul șef, cel care supraveghea prepararea cafelei pentru sultan și demnitarii imperiului. Dar foarte rapid populația Istanbulului a devenit dependentă de cafea și comerțul cu boabe de cafea a înflorit.

Primele cafenele s-au deschis în cartierul Tahtakale, iar moda s-a răspândit cu repeziciune în tot orașul, dezvoltându-se o adevărată cultură pe lângă micile prăvălii cu mese la care iubitorii cafelei sporovăiau în fața unei cești. Toată ziua veneau aici oameni să citească poeziile scrise de ei, sau cărțile altora, să joace șah, să discute de spre literatură. De aici, moda cafenelelor s-a răspândit la Paris, Viena și Veneția, în Olanda, Germania și Anglia, apoi peste Ocean. La noi, cafeaua ajuns tot prin intermediul otomanilor.
Cafenelele literare se găseau peste tot, iar celebra cafenea Capșa, din București, era cunoscută în toată Europa pentru produsele sale și pentru lumea literară și de artă care-i călca pragul.

De la ibric la filtru

Însă odată cu răspândirea obiceiului de a bea o cafea dimineața, ca să te trezească și să-ți dea energie pentru o nouă zi de muncă, s-a inventat și diverse moduri de a pregăti o cafea, de la clasicul ibric, la cafeaua solubilă, și la cafeaua espresso ori făcută la filtru, dulce sau amară, capucino, cu lapte sau cu frișcă, aromată cu rom sau simplă. Cui îi place cafeaua tare, poate să bea un espresso, dar eu fac parte dintre acei cărora le place să deguste mai îndelung o cafea, în fața calculatorului sau la o șuetă prin vecini.

Pentru asta am o cafetieră filtru pregătită mereu cu câteva cești de apă în rezervor și câteva măsuri bune de cafea, este cea mai la îndemână soluție. Așadar, fie pe fugă, fie relaxați, iubim cafeaua, ne bazăm pe ea, ne trezim cu mirosul ei în nări. N-aș putea renunța la ea, la deliciul dulce-amar al dimineților mele. Acum merg la bucătărie și mai torn o jumătate de ceașcă din cafetiera Philips și mă așez comod în fotoliul din fața laptopului. Sorb o înghițitură. Tu ce mai faci? Bei o cafea?

sursă foto 1 - pixabay.com

Zile si nopti bucurestene

sursa: publiphoto.org

Zilele trecute discutam la serviciu, într-o pauză de cafea, dacă am da orașul nostru nu foarte mare, pe un alt oraș sau pe o oază de liniște în mijlocul naturii, departe de lumea dezlănțuită a zonelor urbane. Eu și Nelu, informaticianul nostru, am fost de acord într-un glas că da, am schimba oricând orășelul ăsta pe București, de exemplu. Gabi, secretara șefă, s-a mirat și a spus că ea nu ar da căsuța ei de la țară (glumește, e vorba de o vilă cu 2 etaje, soțul ei e avocat) pe un apartament în București. Mă rog, fiecare cu opțiunile lui, dar eu și cu Nelu am continuat să ne argumentăm poziția.


De ce să prefer un oraș mare?



Păi, mai întâi oportunitățile de serviciu sunt mult mai diverse și în număr mult mai mare, dar ceea ce pe mine, una, mă atrage la un oraș mare cum este Bucureștiul, este imensa diversitate a locurilor de petrecut timpul liber. Sunt multe parcuri mari în care să te plimbi, ai la dispoziție grădini - ce dor îmi este de Cișmigiul studenției mele! - poți merge la orice spectacol vrei, de la teatru la operă, la film, de la spectacole de revistă la expoziții și concerte. Dacă nu simți nevoia decât să-ți clătești ochii cu mulțimea colorată și gureșă, sunt o mulțime de restaurante, ceainării, sau baruri unde poți petrece un ceas în compania cuiva drag, sau poți să pierzi vremea într-un mall fără să cumperi nimic special, ci doar așa, pentru a testa un mod reconfortant de a combate stresul de peste zi.

Îți place distracția - știi ce să alegi în seara asta?


Dar eu, după cum se vede și din acest blog, sunt împătimită de filme și cred că m-ați găsi mai degrabă într-un Hollywood Multiplex sau într-una din sălile rețelei de cinematografe Cinema City. Probabil mi-ar fi greu să aleg ce să văd într-o seară de weekend: un film sci-fi, fantasy, de aventuri sau polițist? Într-adevăr, cred că mi-e greu să mă hotărăsc și că aș avea nevoie de ceva îndrumare. Ca să fiu informată asupra tuturor oportunităților de distracție și de relaxare în București ar trebui să-mi cumpăr o revistă, sau mai bine să caut pe internet un site unde să am totul la un loc, un site care să mă informeze despre toate aceste lucruri spuse de mine mai sus și despre mult mai multe alte locuri de petrecut timpul liber oricând în București. Prima alegere ar fi site-ul zilesinopti.ro, bine garnisit cu tot felul de informații privind locurile de relaxare, de culturalizare sau de distracție din București. Acolo găsești și orele de începere ale filmelor, și programul de funcționare ale barurilor și cluburilor, ai liste întregi de cafenele și ceainării, ba chiar găsești și câteva informații privind atmosfera, muzica, sau alte detalii de contact care interesează pe tot omul după orele de serviciu.

Eu încă nu mă pot hotărî la ce film să merg, și weekend-ul viitor, că tot e 1 Mai, o să merg la București la prietena mea. Pânâ atunci, voi ce mă sfătuiți să fac sâmbătă și duminică seara în București?