Călugărul care şi-a vândut Ferrari-ul

Titlu - Călugărul care şi-a vândut Ferrari-ul
Autor - Robin S. Sharma
Editura - Vidia
Preţ - cca 35 lei
Anul apariţiei - 2010
Nr. pagini: 221
Traducător: Patricia Cihodaru

Personajul principal este un avocat de succes, Julian Mantle, care suferă un atac de cord în timpul unui proces. Cu timpul se reface, dar trece în acelaşi timp printr-un fel de purgatoriu spiritual, şi din viaţa orientată către bani, faimă şi prestigiu, ajunge să-şi dorească să lase în urmă totul pentru a merge în India căutând o cale a purificării lăuntrice. La revenirea sa, este un alt om, modelat conform învăţăturilor spirituale tibetane, şi îşi împărtăşeşte experienţa cu asociatul lui de odinioară.

Aşadar avem o carte despre iluminare interioară, despre iniţiere pe calea împlinirii a unui altfel de destin. Este o carte despre ce înseamnă fericirea ca stare, nu ca un accesoriu venit la pachet cu averea şi cu faima personală. Robin Sharma împleteşte cu uşurinţă ficţiunea cu învăţăturile spirituale, pledând pentru o viaţă împlinită pe ambele planuri, pentru că "dacă spui că nu ai timp să-ţi purifici gândurile şi să-ţi pui viaţa în ordine, este la fel cu a spune că n-ai timp să alimentezi maşina din cauza condusului".

Cartea lui Robin Sharma poate fi procurată şi de pe internet, pe mai multe librării online. Eu am luat-o de pe BookZone şi am avut o experienţă foarte plăcută cu personalul librăriei, iar coletul a sosit a doua zi după plasarea comenzii.
Volumul este unul de mare succes, s-a vândut în mai multe milioane de exemplare în toată lumea.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Barbatii inteligenti NU au nevoie de amante

Titlu - Bărbaţii inteligenţi NU au nevoie de amante
Autor - Andrei Vulpescu
Editura - A. V. Personal
De cumpărat la Librăria Bookzone
Preţ - 39 lei, 312 pagini
Anul apariţiei - 2016


Mărturisesc că după primele pagini din carte am fost intrigată. Pusă în starea de a gândi. De a mă gândi (pe mine însămi), de a compara stările mele proprii vizavi de iubire şi mi-am zis, dom'ne, Vulpescu ăsta, are şi n-are dreptate. Ia să vedem, mai încolo, ce zice? Şi am continuat sa citesc, iar dumnealui a continuat să mă pună pe gânduri, şi am terminat de citit cartea şi mi-am zis: dom'ne, Vulpescu ăsta, până la urmă are şi n-are dreptate.

Uneori m-am regăsit în ceea ce a scris dânsul şi-am aflat răspunsuri la propriile mele întrebări despre viaţă, alteori i-am înţeles punctul de vedere, iar în câteva rânduri nu l-am aprobat. Dar aşa cum e viaţa, suntem şi noi. Aşa este şi cartea aceasta, o sumă de stări, de crâmpeie de experienţă omenească aşternută pe hârtie, nud şi crud, pentru că viaţa trebuie luată ca atare, nu cu artificii şi cu politeţuri inutile, că nici ea nu te menajează, la o adică.

Cartea e şi nu e despre amante, însă cu siguranţă e despre iubire. Iar "iubirea are nevoie de rutină... Oooops, oare ăsta să fie motivul pentru care atâţia oameni fug de rutină? Pentru că de fapt, fug de iubire? Este o variantă." De cine fug bărbaţii? De femeia cicălitoare, "un soi de Monica Tatoiu a comportamentelor umane - doar ea le ştie pe toate." Dincolo de femeile astea doritoare de un sclav lângă ele pe care să-l poată controla, sunt femeile inteligente care, zice autorul, nu sunt înşelate de către bărbaţi, de către bărbaţii inteligenţi care nu au nevoie de amante. Pentru că, în fond, fiecare atrage ceea ce gândeşte.

În finalul cărţii sale Andrei Vulpescu ne propune un exerciţiu de sinceritate. Fiecare dintre noi să ne întrebăm cum îi vedem pe cei din sexul opus, şi cum îi caracterizăm pe cei din acelaşi sex cu noi? Răspunsurile reprezintă ceea ce atragem în viaţă, respectiv felul în care ne comportăm într-o relaţie. Și cel puțin în ceea ce mă privește, exercițiul s-a dovedit a fi surprinzător de exact, în special în a doua parte, acolo unde judecând alte femei, de fapt îmi puneam în față oglinda, fără să văd că eu și numai eu mă oglindeam în ea.

"Mi-e greu să cred că un bărbat care crede că femeile sunt curve, a atras de altceva decât curve; aşa cum mi-e greu să cred că o femeie care crede că bărbaţii sunt porci a atras în viaţa ei bărbaţi iubitori şi corecţi." La urma urmei, totul depinde de percepţie, "de propria construcţie mentală" iar "decizia vă aparţine ... întotdeauna. Nu degeaba spun unii că eşti ceea ce gândeşti."

Iar eu adaug că suntem și ceea ce citim :)



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Toate titlurile bune au fost date - sau cand un blogger scrie carti

Titlu - Toate titlurile bune au fost date
Autor - Silviu Iliuţă, blogger la cronicipebune.ro
Editura - Contra Media
Libraria Bookzone
Pret - 38 lei
Anul apariției - 2016

Cartea începe cu câteva pagini pline de un umor spumos, proaspăt, relaxant, care descreţeşte imediat fruntea şi invită la lectură. Personajul principal povesteşte o întâmplare din viaţa lui, de pe vremea când toată lumea asculta Europa Liberă dar nimeni nu recunoştea cu voce tare asta de teama Securităţii. După mişto-ul şi limbajul fără perdea de la primele pagini, domnul Silviu Iliuţă plonjează direct în literatura de mare calibru ademenind fără speranţă cititorul într-o lume personală, plină de sensibilitate și umor, care te invită de multe ori la meditație.

Băieţică, aşa îi spune Maria povestitorului cărţii, ne poartă prin aburii amintirilor unui alt Tom Sawyer, căruia părinţii i-au fost persecutaţi politic şi care din acest motiv a fost trimis la orfelinat. Pasajele din prezent se împletesc cu acelea din anii '80. Acum, povestitorul îl reîntâlneşte pe Tom, adică pe Florin de la orfelinat, care odinioară locuia în centrala termică şi cu care juca şah cu piese improvizate. Dar acum fostul Tom nu-şi mai aminteşte, sau nu vrea să-şi amintească, despre anii de atunci, pentru că a ascuns acest adevăr de familia sa şi motivează că la orfelinat a fost lovit cu capul de calorifer şi apoi operat, de aceea nu mai are multe amintiri din acei ani. În fundal, tuşele unei societăţi sumbre a trecutului se văd estompate de prim-planul poveştii celor doi copii, dar îndeajuns de puternice pentru a recrea în mintea cititorului adult trăirile personale dintr-un vălătuc cenuşiu al unor ani plini de pericole reale sau imaginare, de teamă, restricţii şi lipsă de orizont.

Dar Maria... Maria este fata care-i tulbură liniştea adolescentului de la începutul anilor '90, fata de care se îndrăgosteşte, alături de care se deschide în faţa primilor fiori ai iubirii. Povestea liceanului îndrăgostit aduce prospeţime lecturii şi dezvăluie un erotism despre care mulţi se feresc să vorbească în gura mare. Timpul trece şi adolescentul creşte, iar firul roşu al cărţii este întrerupt din loc în loc de povestiri separate cu tentă filosofică, de parcă un alt Godot este aşteptat pe o bancă atemporală a unor dialoguri dintre un el şi o ea anonimi.

Frazele curg lin, de parcă nici un efort nu s-a făcut pentru a scrie această carte scrisă cu atâta sensibilitate. Autorul pendulează între prezent şi trecut, mereu, ca între un "atunci şi acum" permanentizat.
"Toate titlurile bune au fost date", sau oricum îţi place s-o numeşti, e o carte de citit, pe care n-o laşi din mână după primele pagini, care te prinde bine în mrejele ei. Oare Băieţică va rămâne cu Maria până la capăt? Oare Maria va ieşi neaşteptat din viaţa lui înainte de a-şi împlini iubirea abia înfiripată? Deocamdată, mă duc să citesc cartea până la capăt, dacă nu cumva veţi fi voi mai nerăbdători decât mine să aflaţi.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!