Se afișează postările cu eticheta adevar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta adevar. Afișați toate postările

sâmbătă, 20 iulie 2013

Iffet, ep. 23


Ali Ihsan o duce pe Iffet la poliție ca să reclame violul înfăptuit de Cemil. Ea nu poate rezista presiunii amintirilor și iese din biroul polițistului de serviciu. Pe hol, Ali Ihsan forțează nota și o determină să-i povestească ce s-a întâmplat atunci, dându-i o palmă. Iffet pleacă singură după acest incident, într-o direcție necunoscută pentru Ali Ihsan. Ajunge la Ahmet pe care îl supără din nou, la Serpil, care tocmai stătea de vorbă cu Betul, iar de acolo pleacă mai departe. Între timp Dilek îl pune pe șoferul Aydîn s-o urmărească pe Iffet, după care merge acasă la Cemil și are o scurtă întrevedere cu Nil.

episodul următor: Iffet, ep. 24


Iffet își ia un bagaj mic și pleacă de acasă, de data asta hotărâtă să nu se mai lase găsită de soțul ei. Ali o caută acasă la Serpil, unde n-o găsește, deși se pare că Serpil nu-i spune tot ce știe despre Iffet. Se întâlnește cu Cemil pe chei iar conversația dintre ei doi este urmărită de Aydîn din mașină, care imediat o sună pe Dilek și-i spune ce a văzut. Iffet ia un taxi și ajunge la o casă nelocuită, probabil un alt apartament de vacanță al familiei Emiroglu. Acolo vine Cemil, care este urmărit de Aydîn. Acesta o informează imediat pe Dilek, care merge să îi spune lui Ali Ihsan unde se află Iffet și cu cine. Atunci, Ali ia pistolul din sertarul biroului său de la vilă și pleacă spre ei. Când ajunge, bate la ușă, dar Iffet nu-i deschide până când nu-l trimite pe Cemil la etaj. După ce discută cu Ali, se vede nevoită să plece cu el, dar pe neobservate lasă telefonul lui Cemil pe masă. După aceea acesta coboară, aruncă cu telefonul de pereți, apoi iese nervos. Iffet și Ali Ihsan se opresc la un moment dat, ies din mașină și se ceartă pe marginea străzii. După care Ali Ihsan îndreaptă pistolul spre ea reproșându-i ceva din comportamentul ei, după care intră în mașină. După aceea vine și Iffet, și merg la ea acasă, în vizită. În acest timp Cemil bea pahar după pahar la cârciumă și este adus acasă de Ersin. Ali Ihsan și Iffet ajung la vilă, unde Dilek mai pune niște paie pe foc. Iffet, nervoasă, sparge câteva lucruri prin cameră iar Ali Ihsan pleacă la Yasemin și petrec noaptea împreună.

Arif îi dăduse un birou lui Cemil la sediul firmei lui, și a doua zi Dilek îl caută pe Cemil la serviciu unde are loc o foarte scurtă convorbire între ei doi, după care Cemil o dă afară. Pe hol, Dilek face gălăgie și este auzită de Arif care vine să vadă ce se pertrece. Apoi Dilek din câteva fraze meșteșugite îl determină pe Arif să-și schimbe părerea despre Cemil, și după ce Dilek pleacă, îl dojenește pe Cemil și-i spune să plece de la el.

În acest timp, Ali Ihsan, ajuns acasă, se află în dormitorul nevestei sale unde sună telefonul. Iffet nu vrea să răspundă pt că este Cemil, dar Ali insistă. Cemil îi cere lui Iffet o întâlnire la ruine, iar ea este nevoită să vorbească și să accepte ca și cum Ali Ihsan nu ar fi fost acolo. Ali o duce cu mașina la ruine și, cu pistolul alături, îi urmărește pe cei doi discutând.
    

Pentru alte episoade din serialul Iffet, accesați pagina Stele tv.

sursa foto: capturi video de pe youtube




vineri, 16 aprilie 2010

Adevarul

Mi-a placut mult acest articol gasit mai demult pe un alt blog. Exprima niste adevaruri esentiale, dar oarecum esoterice, pe care eu le-am aflat de acolo, din lumea celor obisnuiti cu spiritualitatea, cu ocultismul, cu magia, daca vreti. L-am preluat pentru ca mi se pare ca are in el un mesaj puternic, desi nu foarte usor de indeplinit. Are in el o forta speciala, o putere de atractie si de transformare. Asa simt eu, si imi face o deosebita placere sa il impartasesc cu voi, chiar daca nu-mi apartine.

Despre adevar

28 Septembrie 2006

Adevarul este intotdeauna pur

Adevarul este intotdeauna pur, direct, detasat de toate. El are o frumusete deosebita, deoarece este esenta vietii, a existentei, a naturii. Nimeni nu minte, cu exceptia omului. O tufa de trandafiri nu poate minti. Ea trebuie sa produca trandafiri; din ea nu pot iesi galbenele, ea nu poate insela. Ii este imposibil sa fie altfel decit este. Intreaga existenta, cu exceptia omului, traieste in adevar. Adevarul este religia intregii existente; numai fiinta umana face exceptie. Dar in clipa in care omul se hotaraste sa devina o parte a existentei, adevarul devine religia sa. Aceasta este cea mai mare revolutie care i se poate intimpla oricarei fiinte. Acesta este momentul de glorie.

Voi nu vedeti lumea asa cum este, o vedeti asa cum va obliga mintea voastra sa o percepeti. Si acest lucru il puteti constata pretutindeni. Oamenii sunt conditionati in cele mai diverse feluri, iar mintea nu este nimic altceva decit conditionare. Ei privesc lucrurile conform prejudecatilor pe care le au; acestea au o anumita
culoare. Facem distinctii, consideram o fiinta superioara si alta inferioara, consideram ca barbatul este mai puternic iar femeia mai slaba si ii diferentiem pe oameni in functie de inteligenta lor... Unele rase au sustinut ca sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Fiecare religie pretinde ca scriptura ei este scrisa de Dumnezeu insusi.
Toate aceste lucruri constituie, strat peste strat, mintea voastra. Pina cind nu veti fi in stare sa lasati intreaga minte deoparte si sa priviti lumea direct, imediat, prin intermediul constiintei, nu veti fi niciodata capabili sa vedeti adevarul. Cel mai mare act de curaj este acela de a renunta la minte. Cel mai curajos om este acela care priveste lumea asa cum este ea, fara ca intre aceasta si el sa se interpuna mintea. Lumea este cu totul altfel, neasemuit de frumoasa. Nu mai exista nimic inferior sau superior, nu mai exista nici o deosebire. Si inca ceva...Adevarul are un nume.

Numele adevarului este IUBIRE, in forma ei cea mai pura...

sursa http://www.jurnale.ro/despre_adevar-e5587-25582.html