Back to the future

Regia: Steven Spielberg.
Un film marca Spielberg nu e niciodata prea ușurel sau de doi lei vechi. Asa ca, instalata în pat și cu laptopul în brate m-am delectat cu Marty și Doc care călătoresc în timp mai ceva decât merg eu pana la chioșcul de la blocul de alături sa-mi iau beţigaşe de curăţat urechile.

Am văzut cum Marty devine dintr-un adolescent răzgâiat un tânăr care începe să găsească soluţii la problemele deloc ușoare ale modificării viitorului; a propriului lui viitor. Cum skateboardul devine ceva extrem de util în a scăpa de niște derbedei, gorilele liceului și bătăușii cartierului, din mijlocul de transport de acasă spre scoală și retur, care era înainte de a ști ca o călătorie în timp este posibila.

Trecem peste amănuntul ca o mașină a timpului nu e chiar un automobil cu nuş ce brizbrizuri care lasă dâre de foc când face saltul temporal, dar se potriveşte în peisajul general al filmului.
Mi-ar fi plăcut să vad ceva mai bine dezvoltată teoria paradoxurilor saltului în timp: Marty cand revine, vrea sa-l salveze pe Doc de la moarte si setează ceasul cu 10 minute mai devreme. fără sa-si dea seama, introduce modificări fundamentale în viitor, si ajunge acolo exact in toiul luptei cu teroristii libieni, si se vede pe el însuși. Pentru ca mai apoi sa constate ca el nu mai era fiul lui McFly ci al prietenilor lor de familie. iar Mall-ul nu se mai cheamă La doi pini ci La pinul singuratic.

Mi-ar fi placut sa vad ceva din teoria universurilor paralele si a ceea ce unii paranormali numesc lazile de gunoi: se spune ca exista de fapt mai multe posibilitati, mai multe Pamanturi si Universuri identice, ca pe un fel de frecvenţe diferite. Alegerile noastre fac ca doar una din acele posibilitati sa devina reale cu adevarat, restul posibilitatilor fiind date la gunoi. Nu stiu câtă bază are povestea asta, dar imi place cum suna, desi matematic sau statistic, sunt o infinitate de posibilitati viitoare ale Universului nostru.

Dar poate ca as cere prea mult de la un regizor si de la niste producatori care au drept scop profitul. Lucru normal si firesc, o casa de filme este in primul rand o afacere, deci ea face bani în primul rând, nu filme. Filmele sunt pe locul doi.

Asa ca o sa ma asez iar pe pat, si in seara asta sau în alta, cu laptopul in brate, si o sa ma uit la episodul doi, sa vedem ce probleme vor avea copiii lui Marty in viitor, acolo unde nu e nevoie de strazi pentru ca vehiculele zboara pe coridoare aeriene. Ca-n filme, nu?

articolul a fost scris în 2009 si a fost postat pe un alt blog.

Under the dome, serial 2013

Under the dome, Sub dom.
O amprentă clară a lui Stephen King peste care s-a băgat și Spielberg puțin. Serialul este ecranizarea unui roman de-al lui King. Ca de obicei, subiectul principal ar putea fi restrâns la cel mult o nuvelă. Dar Stephen King are talentul destul de rar de a dilata totul, de a pune sub lupă toate viețile personajelor, în așa fel încât dintr-o nuvelă care n-ar fi avut mai mult de câteva zeci de pagini poate, a ieșit un roman de peste o mie. În linii mari serialul este un science-fiction, dar accentele SF în primul sezon sunt rare ori cel puțin nu umbresc restul acțiunii, dat fiind că totul se concentrează mai mult pe personaje, pe ce fac și cine sunt ele și cum interacționează. Pentru început, contează mai mult firele secundare ale poveștii decât cel principal, care se dezvăluie lent.

Barbie si Angie

Acțiunea se petrece într-un oraș american fictiv, Chester's Mill. Un tip, Dale Barbara poreclit de toată lumea Barbie, fost ofițer într-o unitate specială a armatei se ocupă acum cu lucruri mai puțin onorabile, precum încasatul banilor din pariuri, vine la Peter Shumway, soțul unei ziariste, Julia, să încaseze bani. Acesta nu are suma necesară și Barbie îl împușcă, oarecum forțat chiar de către Peter. Ulterior se va dovedi că într-adevăr Peter a forțat gestul lui Barbie, pentru că în acest fel Julia (care habar nu avea de viciile soțului ei) putea încasa o asigurare de 1 milion de dolari de pe urma morții lui Peter.

Big Jim si Maxine

După omor Barbie încearcă să plece rapid din orășel dar ceva misterios se întâmplă și rămâne blocat acolo. Pe o rază de câțiva km, înconjurând orașul, crește din senin în câteva secunde un dom transparent, aproape invizibil, dintr-un material necunoscut sau dintr-o energie necunoscută. Imediat au loc câteva accidente, un avion se lovește de dom și ia foc, niște mașini pățesc același lucru. Rapid, oamenii iau la cunoștință despre dom, îl ating și află că aparatele electronice interacționează cu acesta. Astfel moare Duke, șeriful, care avea peacemaker și care explodează când pune mâna pe dom. Pe măsură ce trece timpul, toată lumea își dă seama că domul e imposibil de distrus, că nimic nu pătrunde prin el decât lumina, aerul și foarte puțin apa, că este adânc înfipt în pământ, așa că nu este nici o cale de ieșire de sub el.

Barbie si Julie

Din exterior, armata încearcă să-l distrugă cu o bombă, dar domul nu cedează. În acest timp multe din secretele murdare ale orașului ies la lumină. Big Jim, consilierul care conduce orașul, împreună cu preotul și câțiva polițiști se dovedesc implicați într-un trafic ilegal de propan. Big Jim, pentru a-și atinge scopurile - era bolnav de putere și dorea să conducă orașul eliminându-și toți adversarii - începe să omoare pe oricine îi stătea în cale: pe preot, pe un vechi prieten, pe Maxine, căreia îi furniza propanul ca să facă un drog foarte puternic, pe mama lui Maxine, pe asociatul ei, pe Dodee, fata de la stația locală de radio - care aude prinzând frecvențele armatei că Big Jim l-a omorât pe preot, pt că o dronă militară filmase momentul crimei. Abil, de regulă face crimele fără să lase urme sau martori, însă Julie, ziarista, știe adevărul, iar Big Jim nu reușește s-o omoare, deși depune toate eforturile. Pune toate crimele sale în seama lui Barbie, printr-un joc al aparențelor, și îl condamnă pe acesta la moarte.

Toate aceste întâmplări demne de un serial polițist se petrec în paralel cu un alt fir al poveștii. Patru adolescenți (Junior - fiul lui Big Jim, Joe și Angie McAlister, frați, și Norrie - fata unor lesbiene căsătorite, blocată întâmplător în oraș) ajung să se cunoască între ei și încearcă să caute ieșirea de sub dom, pe care, firește, nu o găsesc. În schimb dau în pădure peste un dom micuț sub care se află un ou ciudat. Legătura dintre ei este un soi de criză, de leșin, pe care toți patru au experimentat-o, în timpul căreia bolborosesc ceva despre niște stele roz. Oul de sub mini-dom este roz ... Dintr-o crisalidă de fluture lipită pe interiorul mini-domului iese un fluture monarh, apoi mini-domul se sparge, oul este luat de către Julie, care are și ea legătură cu stelele roz pentru că este un fel de regină aleasă de forța necunocută a domului. 

Acțiunile poveștii sunt bine conduse și aici se vede foarte clar influența scriitorului, ca producător, asupra scenariului. Sezonul întâi aduce privitorul aproape de viața orașului, de secretele sale, dar nu dezvăluie prea multe despre dom. Aștept cu nerăbdare anul acesta să apară sezonul doi. Până atunci mă apuc de citit cartea. Și după aceea vă împărtășesc și vouă povestea ei.