Vacanta in Zakynthos

De obicei în perioada asta a anului, ba uneori chiar mai devreme, încep să caut pe internet destinații de vacanță pentru la vară. Acum, parcă mai mult ca în alți ani, nu știu ce să aleg, pentru că unde aș vrea eu, se merge primăvara și nu pot lipsi de la serviciu atunci, iar în multe alte părți am fost. Și totuși sunt țări pe care le-aș vizita centimetru cu centimetru, în care revin cu plăcere și în care de fiecare dată îmi mai rămâne câte ceva de vizitat și data viitoare. Una din țările astea e Grecia, și cum în afară de Creta, în insule nu am fost, tare mă bate gândul să văd și eu insulele pe care toată lumea le laudă și despre care din toate părțile aud că merită vizitate mai mult decât capitala sau alte stațiuni din zona continentală a țării.

Drumuri europene. Grecia - Acropole

Oriunde te-ai afla în Atena, privirea îți va fi irezistibil atrasă de acest veritabil inselberg de calcar care se ridică la 156 m deasupra orașului, cu delicatele lui coloane de marmură albă ale Parthenonului. Templul Atenei, zeița înțelepciunii și protectoarea orașului căruia i-a dat numele, se distinge clar, mai mult decât orice altceva în imensitatea modernă a clădirilor de azi, pe albastrul cerului, ca un simbol nemuritor al spiritului și geniului omenesc.

Săpăturile arheologice au relevat că această stâncă sacră a fost locuită încă din neolitic, acum 6000 de ani. Treptat așezarea s-a stabilizat și s-a extins. Primele temple de piatră, înlocuindu-le pe cele de lemn, au fost construite în sec. al VI-lea î. Hr.

Parthenonul este celebru în lumea întreagă pentru armonia și simplitatea liniilor sale. Numele îi este dat tot de zeiță. O mai chema Parthenos. Atena Parthenos, fecioara. Coloanele sale dorice, sculptate în marmură de Pendeli au fost ridicate în cinstea zeiței-fecioară, fiică a zeiței Thetys și a lui Zeus, ieșită literalmente din capul său (alegorie splendidă la faptul că înțelepciunea este un atribut al minții), fiică ce a jurat în fața tatălui ei că își va păstra fecioria mereu și că nu se va căsători niciodată.

Templul a fost ridicat pe ruinele a două temple mai vechi și construcția lui a durat 15 ani. Parthenonul nu este singurul templu de pe Acropole, dar e cel mai vizibil de jos, din oraș. Acropolele găzduiesc un complex care începe cu Propileea, continuă cu Parthenonul, apoi templul Atenei Nike, cea victorioasă, Erechtionul, ridicat în cinstea unui rege, după unii istorici, sau a lui Poseidon, după alții.

Mai jos, la poalele Acropolei se găsesc alte temple, teatre antice, muzee, dar și faimosul cartier de lux Plaka, unde turistul de pretutindeni poate găsi covoare, suveniruri, blănuri, taverne, prăvălii, hoteluri, vile, străduțe înguste sau părculețe liniștite.

O zi întreagă merită dedicată acestui loc sacru al grecilor, care peste câțiva ani își va recâștiga frumusețea de odinioară datorită muncii arheologilor și restauratorilor. Iar dacă ați avea doar o zi la dispoziție pentru a vizita Atena, Acropolele ar merita vizitat fără doar și poate. Chiar dacă alte locuri le veți rata. Merită din plin alegerea.

Până la episodul următor, vă spun la revedere și pe curând!

Creta in imagini - a doua parte

Toate pozele se maresc cand dati click pe ele

Flori, la manastirea Kera si apoi in zona pesterii lui Zeus.

Stanga - Ianis, in autocar. Dreapta - palmier batran in parcul central din Atena.

Stanga - excursionistii in satul Sissi.

Dreapta - in Matala, o grecoaica imbracata ca in perioada minoica, prelucrand manual bijuterii in stil antic.

Pisicile din Creta - blande, slabe si lunguiete :)

Stanga - vasul de croaziera, la plecare.

Dreapta - fantana in zona comerciala din Chania. 

Imagini de la acvariul din Hersonissos.

Stanga - Rethymno, vazut din fortareata venetiana.

Dreapta - zona portuara din Iraklion.

Si cu aceasta serialul despre excursia din insula Creta se incheie aici. Multumesc, Omnia Turism.

Palatul din Knossos (Creta 2010)

Era ultima dimineata petrecuta in Hersonissos. Am moţăit până mai târziu, am luat ultimul mic dejun la hotel, apoi am pornit-o către sala de internet unde am stat o ora. Mi-am plimbat picioarele in Mediterana si am revenit acasa unde incepusem deja sa-mi fac bagajul cu cateva zile în urmă. Am mai pus ce era de pus, am lasat pentru bagajul de mana hainele de a doua zi, pe vapor, harta Iraklionului data de Ianis excursionistilor in primele zile, ceva de mancare si apa. Eram gata. La ora 12 am plecat catre Iraklion, luandu-ne ramas bun de la gazdele noastre din Hotelul Ilios.





Cand am ajuns la Palatul din Knossos simteam ca timpul nu mai exista. Treceam printre coloane si prin salile imensului palat impregnandu-ma cu energia lor, nu stiam pe unde calc. Aveam impresia ca zbor, la fel cum odinioara Dedal si fiul sau Icar, evadasera din labirintul ingrozitorului Minotaur. Legendele Olimpului, pe care cu nesaţ le tot citeam si reciteam in copilarie, erau acum atat de vii. Vocea calda a lui Ianis povestindu-ne versiunea lor adevarata revenea din memoria din ultimele zile, de la microfonul autocarului. Timpul ramasese suspendat.

In imaginea din stanga este o replica fidela din lemn a tronului de piatra a regelui Minos gasit in palat.

Dupa ce mi-am luat portia de antichitate si mi-am reincarcat bateriile sufletului, m-am asezat cuminte pe o piatra sa mananc un sandvis in loc de masa de pranz, dupa care autocarul a pornit spre oras, la Muzeul Civilizatiei Minoice, care pe mine una, m-a dezamagit cu singura lui sala ingusta, cu putine exponate.


La sfarsitul celor 5 minute de vizitare, Ianis ne-a spus ca pana la 8 si jumatate seara, cand aveam sa ne imbarcam pe ferry boat, eram liberi. Cred ca fusesem singura care luasem harta orasului cu mine, asa ca Alia, dna profesoara de biologie din Brasov, prietena dansei, dna doctor, surorile din Braila si dna din Petrosani au format o trena in urma hartii mele in urmatoarele ore de canicula. Cand au inteles care este zona in care se pot desfasura, m-au lasat in pace sa vizitez ce mai aveam eu de vizitat. Adica vestigiile fortaretei venetiene de aici, zona portuara, un Starbuck's Caffe in care am baut un frappe cu gust mai mult de apa chioara decat de cafea si am mancat o prajitura la care visasem tot sejurul, o biserica frumoasa unde niste caini m-au alungat latrand la mine de mama focului (probabil ca avand acasa 4 bucati de pisici toate hainele mele miros a pisica, stiu si eu?!

Primaria din Iraklion.



O ancora veche in interiorul fortaretei.






In dreapta jos, un moment de respiro si de racorire, intr-o biserica gasita in drumul nostru prin zona portuara si comerciala a Iraklionului. Alia in prim plan, si surorile din Braila.



Pe la ora 5 deja eram stoarsa de puteri din cauza caldurii. M-am indreptat pleostita catre port, am vazut autocarul deschis, dar nu am putut intra in el pt ca soferii dormeau dusi cu picioarele barând culoarul, si m-am dus in sala de asteptare din port, micuta dar dotata ca intr-un aeroport, unde era bine si racoare.

Seara, pe ferryboat, am mancat, am facut un dus bun si m-am culcat instant, oarecum trista ca se terminase concediul meu prin civilizatia minoica.

A doua zi ma trezeam in Atena, pe care aveam s-o parasim imediat, sa traversam ce mai era de traversat din Grecia, sa tranzitam Bulgaria, si, pe la 2 dimineata, sa ajungem dupa o noapte prost dormita in Piata Victoriei de unde si incepusem calatoria.
Am coborât agale, mi-am luat amfora de pe pijamaua dlui sofer, care cu multa amabilitate mi-a pus-o acolo ca sa nu se sparga, si, dupa un ultim schimb relativ acid de replici cu Ianis (nici nu mai stiu de ce ne-am ciorovait, probabil de nesomn), m-am urcat in taxi si m-am indreptat catre casa Elei, prietena mea, unde m-am odihnit. Abia a doua zi am ajuns, in sfarsit, acasă.

Va pup!

Ziua a opta (Creta 2010)

Si a venit si ziua de luni. La aceea din excursie, mă refer. Bani tot nu aveam, dar stateam ca pe ace asteptand telefonul lui taica'meu sa-mi spuna ca mi-a depus suta de euro.

Dimineata dupa micul dejun ne-am urcat in autocar si am pornit catre Fodele, satul unde in mod oficial se zice ca s-a nascut pictorul El Greco. In drum catre casa memoriala, despre care ni s-a spus ca nu contine cine stie ce, am dat peste o bisericuta de piatra in care am intrat - nu erau decat zidurile si un ghid cu alură de sud-american, parca era un aztec poposit din greseala in Creta. El ne-a explicat ca biserica aceea fusese construita in sec. 11 din caramida bisericii vechi, din sec. 5, ale carei ruine se mai vedeau in partea din spate si intr-un sir de caramizi care acum formau o banda transversala de dale la mijlocul bisericii.





Apoi ne-am continuat drumul in urcus catre casa lui El Greco.



Dupa vizita la Fodele ne-am continuat drumul catre Hania, sau Chania, unul din orasele mari ale Cretei. Deja era un soare dogoritor, eu zbârnâiam sa gasesc un bancomat pentru ca primisem telefonul asteptat si stiam ca mi s-a acordat transa de imprumut care avea sa devina nerambursabila datorita negocierilor dure ale maică'mii, asa ca iar m-am separat de grup dupa ce am fost dusi de catre Ianis pe malul marii unde se aflau o sumedenie de taverne cu chelneri sau patroni enervant de insistenti.

M-am pierdut in inima orasului, la figurat, ca la propriu nu-mi doream sa ma ratacesc pe acolo, in cautarea unui bancomat, pe care l-am gasit intr-o piata centrala plina de banci si magazine de fiţe. Intre timp am mai facut cateva poze unor locuri pe langa care am trecut.




Dupa care, intorcandu-ma in zona comerciala portuara, ma intalnesc brusc cu dna Alia si cu surorile din Braila. Cum eram infometate, ne-am asezat la o masa a unui restaurant si am savurat o salata greceasca asezonata cu vesnicul meu pachetel de paine cu pate, un pahar de suc proaspat de portocale si o banana split care nu a avut banana coapta la cuptor ci doar taiata pe jumatate in lungime si pusa pe farfurie. Insa inghetata desi nu era de ciocolata - preferata mea - a avut un gust excelent. Am lasat cei 14 euro cu tot cu bacsis si am pornit-o cu dna Alia pe strazi, pe la tarabele cu tot felul de nimicuri de care dansa era mereu atrasa ca de un magnet puternic. In drum catre autocar, deja fiind aproape ora plecarii, ne-am oprit pret de doua minute pentru ca niste negustori aveau genti de dama. Dna Alia negocia, eu traduceam, ei nu lasau mai jos de 15 euro, eu incercam sa-i spun dnei ca nu merita mai mult de 5, dupa care unul dintre negustori o invita pe Alia la el spunandu-i pe un ton obraznic: "Dai 5 euro? Hai la mine sa-ti dau geanta!!" Ma pregateam sa-i tin bagajele in timp ce dansa numara banii, cand dumneaei, femeie cu experienta de viata, si-a dat seama ca e o cursa si i-a zis tanarului sa vina el cu geanta la noi, daca vrea sa vanda, la care el a izbucnit in ras. Si apoi am plecat, Alia fiind convinsa ca zdrahonul de negustor ar fi dorit s-o ia la bataie.

Bineinteles ca intarziasem cateva minute si ca intreg autocarul ne astepta, cu Ianis coborât ingrijorat pe asfaltul fierbinte. Cand ne-a zarit, a rasuflat usurat iar eu am zambit cu subînteles: pe un geograf nu-l astepti niciodata cu sufletul la gura, ca si chiar daca se rataceste, va sti sa iasa din incurcatura :))  aveam nr. lui de  telefon si oricum, stiu sa merg la taximetristi sa cer informatii sau sa-i rog sa ma duca la autocar ori la hotel.

Ne-am cerut scuze de intarziere, am luat vina asupra mea, pentru ca am cautat bancomatul si am pornit catre Rethymno, alt mare oras din Creta.

Acolo erau de vizitat doua muzee arheologice si o fortareata venetiana. Ianis m-a indrumat catre locul unde se aflau toate trei, si a plecat cu grupul la o taverna. Eu am pornit singura in cautarea fortaretei si a muzeelor, care din pacate erau inchise pt ca aveau program de vizitare pana la ora 3 si era tarziu. Am intrat in fortareata, mi-am bagat nasul peste tot, am facut poze si am revenit la autocar.








Desi se dorea sa ajungem la hotel in asa fel incat barbatii sa vada nush ce meci de la CM, am ajuns cu o ora mai tarziu, am mancat si m-am dus la o partida de shopping. Mi-am luat bluza cretana si alte suveniruri pentru prietene, am luat cafea, ness, ulei de masline, si alte prostioare pentru cei dragi si m-am culcat franta de oboseala, dar visand deja la ceea ce tanjeam de atata vreme sa vad in urmatoarea zi - Palatul din Knossos.

Ziua a şaptea (Creta 2010)

Era duminica si aveam de facut prima dintre excursiile de o zi. Dar mai aveam doar 15 euro in buzunare. Asa ca, nestiind daca tranșa de 100 de euro din imprumutul solicitat lui taica'meu avea sa vina pentru ca imi cunosc batranul si de zgarcit si de guraliv, mi-am zis ca imi voi pastra banii pentru palatul din Knossos pe care aveam sa-l vizitez peste inca doua zile. Dar cum sunt mână spartă si stiu prea bine lucrul asta, lucrurile au stat putin altfel.
Am ponit la drum si mai intai am vizitat siturile arheologice de la Gortys si Festos, vestigii ale civilizatiei minoice. De fapt, am avut norocul sa le vad de dupa gardul inconjurator, pt ca bani de intrare nu aveam, am preferat sa iau niste vederi si un pliant, ca sa am la ce ma uita si alta data. La Festos cel putin, am vazut toata panorama sitului cocoţată pe un zid deloc inalt de unde am si facut poze.

Pe orice poza dati click pt marire.



Poze de la Gortys.



Poza de la Festos.

Dupa aceea, catre pranz am vizitat manastirea Kaliviani, imensa si extraordinar de frumoasa, cu o curte plina de flori, cactusi, copaci si iarba. Acolo o maicuta ne-a servit cu niste prajiturele si apa rece, ca ne era intr-adevar foame si sete, si eram topiti de caldura.



Dna Alia, colega mea de calatorie, in curtea manastirii.

Filmul a fost facut cu tel mobil si nu este foarte bun calitativ.



Dar dupa ce ca nu mai aveam bani, ramasesm si fara spatiu pe aparatul foto. La un moment dat mi-am facut ceva curatenie prin poze, insa din greseala am sters un film facut in acvariul din Creta.

In fine... Am plecat de la manastire catre oraselul Matala, situat in sudul Cretei, pe tarmul dinspre Africa. Deja ma simteam destul de aiurea, mai aveam cativa euro pe card, dar nu-i puteam scoate pt ca nu se dadeau decat minim 20. Imi era foame, aveam pachetel la mine dar as mai fi vrut cate ceva. M-am suparat asa pe situatie si am inceput sa evit grupul. Am inceput sa hoinaresc de una singura pe coclaurile Matalei, am dat de o biserica sapata in piatra, am mers la o taverna si ca sa pot manca sandvisul cu pate si cu felii de rosii a trebuit sa iau si de acolo o salata de vinete - era 3 euro, abia i-am mai adunat printre monedele de maruntis - apropo, grecii nu toaca vinetele de tot, lasa bucatele mici prin salata :)) apoi vazand eu niste gauri in piatra langa plaja m-am dus sa vad ce-s acelea si am dat peste un cimitir Roman. M-am bagat prin toate ... sa le zic morminte? parca nu suna ok, ca nu mai erau morminte, ci doar niste excavatii in calcar, apoi, amintindu-mi de anii de facultate, am inceput sa caut fosile printre calcare, si bineinteles ca am gasit, desi tanjeam in sinea mea dupa un piolet (ciocan special pt sapaturi folosit in geologie si arheologie).

Era un soare torid. Atunci m-am bronzat tare de tot pe brate si m-a usturat pielea de la umar langa rascroiala bluzei.


Poze de la biserica sapata in piatra.










Poza a promontoriului muntos cazut in mare unde se afla cimitirul roman. Am facut-o cu obiectivul tinut dupa lentila maro a ochelarilor de soare :)





A doua poza, dintr-un mormant de calcar.











Urme fosile de scoici, radiolari, alge si o cochilie de melc actual. Nu va faceti probleme daca nu stiti care ce este. :) Conteaza mai putin.



Seara am ajuns frântă acasa, la hotel, adica, am facut duş, am mancat si m-am bagat in pat, fara sa mai tin cont de ţânţari. A doua zi eram plina de muscaturi pe maini si pe faţă, dar nu-mi mai păsa. Mergeam in cea de-a doua excursie de o zi. Dar despre ea, va spun maine :)