Breaking news - vulcanul

In timp ce-mi punea parul pe bigudiuri, dupa duş, maica'mea imi povesteste despre vulcanul care a erupt azi si care a facut sa se anuleze peste 4000 de zboruri aeriene in Europa. Cineva ma suna si imi spune ce noroc am avut ca am venit acasa marti seara, pt ca uite, azi deja zborurile de Dublin sunt anulate.  Ce chestie! :))) e un nor de cenusa deasupra orasului.

Ca si cum Pamantul s-ar fi enervat brusc si ar fi izbucnit ;) ei, lasa ca-i trece, nu-i asa? 
Dar ca fenomen mi se pare splendid de vazut un vulcan in eruptie.

Dan - spirit de lumina

Am ajuns cu bine, deși mai greu, acasă. La București am simțit fiecare părticică din asfaltul pistei, pentru ca aveam locul exact sub trenul de aterizare. Am simțit scrâșnetul "papucilor" de cauciuc ai roților avionului, aproape ca am vizualizat scânteile roților de la contactul cu solul și m-am bucurat, chiar asa, zgâlțâită din toate puterile de micul Airbus cu care zburasem pe deasupra norilor, de la lumina la penumbra și la noaptea care învăluia România la acea ora târzie a aterizării.

Acasă e soare, e frumos - doar e locul in care m-am nascut si asta se impregneaza in sufletul oricarui copil care se naste, asta nu se poate uita. Dar deja mi-e dor de lumina Irlandei. De lumina si de soarele Dublin-ului, de maretia, de splendoarea acelor castele masive dar atat de elegante, de catedralele gotice cu liniile lor ascutite ca un repros si o amenintare catre cer, de cartierele luxoase de case cu etaj in stil Victorian, de parca Albionul de peste Marea Irlandei ar fi prezent mai mult decat ar fi fost de asteptat, de harta cu care am colindat hai-hui prin orasul vechi, de cafeaua de dimineata si de tigara pufaita alaturi de Dan si de Ramona, de veselia micutei Steph, de taclalele cu Tamara, de pisica lui Radu si de parul blond roscat al nepotului meu Eric, care a stat doar un pic, sfios, pe treptele scarii privindu-ma cu ochi mari de copil cuminte.
Deja, dupa un somn de cateva ore, dupa un telefon care mi-a amintit oarecum cenusiu, de serviciu :), talpile abia asteapta urmatoarea ocazie de a mai vedea un crâmpei de Europă: Budapesta, cea de atatea ori tranzitata, cea in care de atatea ori am dormit in drum spre Viena, si pe care o voi vizita mai pe indelete peste cateva saptamani.

Cred ca am sa-mi pun pe perete o harta a lumii, si in fiecare tara/capitala vizitata o sa pun un stegulet. Deja Europa e destul de plina de stegulete: Bulgaria (tranzit), Ungaria (Budapesta), Grecia (Paralia Katerini, Atena, Salonic), Italia (Roma, Venetia, Florenta, Pisa, Mantova), Franta (Paris, Lille), Anglia (Londra, Glasgow, Edinborough), Irlanda (Dublin), Germania (Munchen, Passau), Luxemburg, Olanda (Ostende), Liechtenstein (Vaduz), Elvetia (Berna, Geneva, Montreux, Zurich, Interlaken), San Marino, Belgia (Bruxelles), Austria (Viena, Salzburg), Turcia (Kusadasi, Istanbul).

Am vazut vestigii antice romane si grecesti, etrusce, vikinge, druidice, am pus mana pe o piatra de la Stonehenge (spun asta pt ca atunci cand am avut ocazia sa vedem acest monument megalitic era 5 dimineata, ne indreptam spre Londra de la Glasgow, si sit-ul era inchis si pazit - m-am aplecat peste gardul inconjurator ca sa pot atinge acea Heel Stone si asa am fost si fotografiata). Am vazut arta si arhitectura gotica, renascentista, iluminista, victoriana, orientala, moderna, am atins marmura templelor - timp condensat in piatra.

Vreau sa vad Cartagina, Taj Mahalul, cascada Victoria, Machu Picchu, cangurii la ei acasa. N-am gusturi rele, nu? :))

foto: apus de soare in ultima seara prin Dublin, cartierul Castleknock

Dane -  acum ești un spirit de Lumină și acest spirit al tău a făcut ca eu să am parte de soare în țara ta adoptivă. Și oricând și oriunde te vei afla, în acest Univers sau în altul, ne vom mai întâlni pe cărările timpului și ne vom mai încrucișa destinele, chiar și pentru atât de puțin timp. Lumină pe Cale, suflet nobil! Îți mulțumesc pentru ocazia pe care mi-ai dat-o de a mai pune un steguleț pe harta Europei mele, și îmi cer iertare dacă, fără să vreau, am mai și greșit.

Live from Dublin

In a doua zi de Dublin, adică ieri, a fost iar shopping, intens și obositor.

Dar azi a fost o zi senina, ca de vara. Am plecat de dimineata din Phoenix Park cu busul verde Dublin Tour. Am facut o baie de Dublin.

M-am oprit la fabrica de bere Guiness, am filmat, am facut poze, am admirat apa (sau berea?) curgand, m-am zbenguit aproape la propriu prin muzeul-fabrica. Irlandezi, americani, asiatici, francezi... de toate natiile, gasesti aici, la Dublin, desi nu intr-o masura coplesitoare. Am vazut chiar si cativa romani. Vreo doi traversau strada pe rosu... parca intr-un fel ma si asteptam sa vorbeasca romaneste.


Am vazut Trinity College si somptuoasa biblioteca, plina de pergamente si de carti vechi, vechi. Am vazut Muzeul de Arta Moderna, am vazut Christ Church, St. Patrick's
Cathedral, magazine, restaurante mici, Hilton-ul, Dublin Castle, Malahide castle - ooh, ce castel frumos si zice-se, bantuit!, am vazut picturi de Rubens si de Monet, reconstituiri ale vietii vikingilor, artefacte druidice, caprioare si veverite de care nimeni nu se atinge, spre a le face rau, cladiri vechi de o mie de ani, mobilier vechi de cateva sute de ani, un amestec de influente gotice si anglo-saxone, peste straturile vikinge - nordice si scandinavice, alaturi de cele celtice, originare, timide preluari frantuzesti in stilul arhitectonic si mai ales decorativ (Empire) de interior, in cateva tuse de noblete medievala.

Intr-un cuvant, Dublin. :)

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Salutari din Dublin - ziua 1

După o călătorie de 6 ore cu microbuzul pana la București și una de 3 ore și jumătate cu avionul pana la Dublin azi abia am reușit sa vad cate ceva din oraș. Clima este blândă, la fel de cald ca în țară, însă aici e mult mai curat și mai civilizat decât pe la noi. Nu ma certați prea tare, :P, deja știți, cei care ma cunoașteți, ca ma simt mai bine pe alte meleaguri decât acasă.

Deocamdată am făcut o partida de shopping, mi-am luat niște genți, curele, bijuterii la moda, așteptând să vad și ceea ce ma face cu adevărat sa vibrez: muzeul Joyce poate, arta, arhitectura, parcuri și grădini. Vreau sa intru, pe cat posibil, in atmosfera orașului. Nu știu cat ma vor ajuta gazdele mele, ce-i drept, nici nu as vrea sa abuzez de bunăvoința și de timpul lor liber.

Mai pe de-a dreptul as zice ca-mi place sa hoinăresc singură, nu dusa de mânuță unde cred dumnealor că aș vrea să merg.

Acum vă pup, mi-e somn, la voi e trecut de miezul nopții de mult :)