Anastasia se trezește și pleacă tiptil de lângă Ahmet, apoi se duce pe coridorul unde o văzuse pe
Halime acționând ușa secretă. Deschide și ea ușa, în ideea de a găsi ieșirea din palat, dar ajunge
într-un fel de dulap cu uși sculptate care dă într-o cameră. Prin uși îl vede pe Reyhan aga stând de
vorbă cu medicul palatului care-i arată o otravă cu efect lent, omorând un om în 40 de zile. Doctorul
spune că și lui Mehmet al III-lea i s-a administrat aceeași otravă, astfel că nu poate să bănuiască
nimeni nimic, dar sultanul cel tânăr trebuie atenționat pentru că el, medicul, știe cine l-a otrăvit pe
Mehmet și tot aceia doresc și moartea lui Ahmet. Reyhan se preface foarte atent la ce spune
medicul, apoi îl înjunghie. Anastasia se sperie și pleacă din zona aceea, dar face un zgomot și
Reyhan o prinde. Are loc o scurtă luptă după care ea cade inertă iar aga o ia și o pune într-un sac,
la fel și cadavrul doctorului, și îi aruncă în Bosfor.
Ahmet vede că Anastasia nu-i cu el în cameră când se trezește, dar Derviș îl ia și îl duce la o
fereastră unde îi arată ienicerii revoltați că nu li s-a dat prima de urcare pe tron (Safiye a sistat
această plată ca să-l forțeze pe Ahmet să n-o exileze la Palatul Vechi). Rebelii susțin că dacă nu li se
dă ce-i al lor, dau foc palatului și îi omoară pe viziri și pe cine mai găsesc acolo, apoi încep să strige
să iasă padișahul să discute cu ei. Ahmet se sfătuiește cu Safiye, el vrea să-i învețe minte pe
ieniceri, dar bunica lui îl potolește și îi spune că ei sunt numeroși și că într-adevăr pot da foc
palatului dacă asta își pun în minte. Ahmet răspunde că ar vrea să le dea acea primă de înscăunare,
dar vistieria este secătuită. Safiye se oferă să-l ajute cu bani personali, în schimbul rămânerii ei la
palat. Ahmet nu acceptă târgul și iese afară, promite ienicerilor să le dea banii când se strâng taxele din
Egipt, dar situația este foarte critică, pentru că și spahiii sunt revoltați și sunt cât pe ce să ia cu asalt
palatul. Ahmet ia o sabie să lupte, dar este dus imediat înăuntru, când ienicerii strigă că ori li se
dau banii, ori sultanul abdică, apoi încep să arunce cu pietre. Salvarea de moment vine prin
intermediul unui derviș care-i convinge să aștepte până când vor veni dările strânse din Egipt, așa
cum a promis sultanul. Ahmet este furios că nu poate pune bază pe loialitatea ienicerilor și
spahiiilor din moment ce se pot revolta pentru niște bani.
Anastasia își revenise din leșin iar acum, în mare, căuta să iasă din sac și să ajungă la suprafața
apei, dar din nou se află la marginea dintre lumi și vede pe tatăl ei întinzându-i mâna. Femeia
mută, Golge, o salvează, pentru că o văzuse de pe crenelurile palatului și o aduce înapoi în harem.
Reyhan este uluit s-o vadă vie pe Anastasia și începe să se panicheze. Cennet cheamă medicul
haremului și după ce pleacă din cameră, Anastasia fiind încă inconștientă, Reyhan vine și vrea s-o
sufoce cu perna, dar apare Ahmet cu suita lui și el nu-și poate îndeplini gândul criminal. Sultanul
se interesează ce s-a petrecut cu draga lui cadînă, și află că probabil a vrut să evadeze din palat.
Golge spune - prin limbajul semnelor - că a văzut de la distanță un bărbat alături de Anastasia, care
a aruncat-o în mare, dar nu știe cine era. Când Anastasia își revine, Ahmet o întreabă ce s-a
întâmplat, dar pentru că Reyhan e și el acolo, ea spune că nu-și amintește nimic. După aceea
sultanul îl atenționează pe Reyhan că Anastasia este sub protecția lui și că dacă pățește ceva, lui îi
va tăia capul. După ce Anastasia ajunge din nou în harem, o ia deoparte pe Golge și îi spune că știe
totul dar că va muri dacă spune adevărul. Mustafa se joacă cu Anastasia în harem, iar seara se
duce la Ahmet care-l întreabă dacă îi este frică de el. Copilul spune că nu, nu de el, ci de călăii care
vor să-l execute.
Frații Giray stau de vorbă din nou pe tema preferată a lui Șahin, tronul. Șahin visează să preia
tronul Imperiului Otoman și crede că Mehmet va ajunge astfel han al Crimeei. Mehmet răspunde că
totul nu e decât o fantezie în mintea lui dar Șahin dă drept exemple pe Alexandru cel mare, pe
Suleyman Magnificul și pe Timur Lenk care n-ar fi ajuns atât de mari dacă nu și-ar fi urmat visele. A doua zi, în piață, Mehmet ajunge la un negustor care îl lasă să intre într-o încăpere care are
ușa acoperită de un covor. Înăuntru îl așteaptă sultana Fahriye (fiică a sultanei Safiye), de care Mehmet este îndrăgostit. El
îi dăruiește un colier pe care i-l pune la gât apoi ea îi spune că trebuie să se despartă, pentru că
relația lor nu are viitor, iar dacă află cineva ceva, amândoi vor fi executați. Însă când iese afară,
Șahin îl așteaptă și îl întreabă dacă s-a întâlnit cu sultana Fahriye. La palat, Anastasia e chemată de
Safiye s-o ajute să scrie o scrisoare în italiană către Maria de Medicci. Safiye observă că Handan îi
trimite în fiecare seară o altă cadînă lui Ahmet (ca să grăbească venirea pe lume a unui moștenitor),
lucru cu care este de acord, în ciuda faptului că n-o suportă pe nora ei și complotează împotrivă.
Mai târziu, înainte de ivirea zorilor, Ahmet o cheamă la el pe Anastasia care se teme, crezând că
acesta o va pedepsi pentru că a vrut să evadeze, dar el o duce pe terasă și îi arată Istanbulul, îi
spune că dacă vrea să vadă orașul, vor ieși împreună și că dacă va iubi acest oraș, va fi al ei. Căci
totul este al lui, el este stăpânul peste tot ce se vede, iar el îi aparține ei, deci totul este al ei.
Anastasia răspunde că nu este așa, că sunt atâtea fete care-l vor, iar el spune că important e pe cine
vrea el, nu cine-l vrea.
Sultana Safiye se plimbă cu marele vizir prin grădini și discută despre taxele strânse din Egipt și
despre cum a tocmit el o corabie de pirați, așa cum i-a cerut sultana, și acum banii sunt la el, dar o
să le dea drumul la porunca sultanei. Ea îi spune că a făcut foarte bine și că în ziua următoare vor
avea de trecut printr-o situație critică, dar de ea va depinde cine se salvează și cine nu. Handan află
de la un anume Mustafa aga că dările din Egipt n-au venit încă, iar ea se arată îngrijorată. Mustafa
discută apoi cu Derviș, care după ce vizirul spune ce știe el, acesta și dă seama că marele vizir,
Yavuz este loial sultanei Safiye. Când i se spune și lui Ahmet că taxele au intrat în posesia unor
pirați, fiind conștient că dacă nu va plăti prima de înscăunare armatei, va avea mari probleme,
hotărăște că trebuie să meargă neanunțat la barăcile gărzilor de ieniceri ai palatului. Înainte de
asta, sultanul își amintește că nu l-a mai văzut de multe zile pe medicul palatului și ar vrea să-l
întrebe din nou despre cum a murit tatăl lui, Mehmet al III-lea. Derviș o sfătuiește pe Handan să-i
spună lui Ahmet că este periculos să meargă la barăcile ienicerilor pentru că dușmanii pândesc din
toate părțile, dar ea nu ascultă sfatul consilierului. Andro/Iskender poartă mereu cu el panglica
dăruită de Anastasia când s-au întâlnit în pădure, iar Davut își dă seama de la cine este și că e
foarte prețioasă pentru el și i-o fură. Iskender își caută prețiosul dar și chiar când Ahmet venise în
curte și le vorbea colegilor săi, el, neatent, sigur că Davut i-a furat panglica, se duce la el și se iau la
bătaie. Ahmet când vede așa ceva, poruncește să se deschidă mica arenă din mijlocul curții și îl
provoacă pe Iskender la duel. Acesta duelează bine, dar se lasă oarecum învins, pentru că nu putea să-l bată pe sultan. Dar Davut îi flutură panglica furată și el se enervează cumplit, apoi se năpustește asupra lui Ahmet cu furie punându-l la pământ din câteva pase. Sultanul îl pălmuiește apoi Iskender este trimis la beci.
Ahmet se întoarce la palat unde este înștiințat că medicul a dispărut și el își dă seama că a fost omorât în clipa în care i se spune că acesta voia să vină să-l viziteze. Frații Giray discută într-o tavernă, Șahin avertizându-l pe Mehmet că poate ruina totul din dragoste pentru o femeie care este fiica dușmanei lor (adică Safiye). Mehmet răspunde că știe că așa este, dar și Fahriye are sentimente pentru el. În același timp, Fahriye stă de vorbă cu servitoarea ei și îi spune că și-ar dori să plece departe cu Mehmet undeva unde să fie doar ei doi, fără problemele de la palat. Șahin îl sfătuiește pe fratele său să renunțe acum, cât nu e târziu, pentru că legile curții otomane sunt foarte clare. Mehmet râde de el și de visele lui, cine vorbea de vise?!, apoi zice că totul este după cum dorește sultanul. Șahin îl întreabă dacă are de gând să o ceară pe Fahriye de la sultan, dar Mehmet răspunde că "
nu, nu eu, ci tu, drept răsplată pentru că l-ai adus la palat pe prințul Mustafa". Șahin se enervează și spune că "
doar n-ai să renunți la tronul Crimeei pentru o femeie?" dar Mehmet afirmă că și-ar da și viața pentru sultana lui și că nimic altceva nu-l interesează, rugându-l pe Șahin să facă asta pentru el.
Ahmet se află împreună cu Anastasia la hamam și ea vede prima piatră aruncată de ieniceri, pe care sultanul o păstrează drept amintire. Apoi discuția deviază către alte lucruri, Ahmet concluzionând că nu se teme de nimeni și de nimic, dar Anastasia îl avertizează că sunt multe cele ce apasă pe umerii lui, nu are rost să mai păstreze și piatra aceea, apoi o aruncă în apă. A doua zi este o sărbătoare la care se oferă de mâncare și Ahmet iese în fața armatei adunate să spună că deocamdată nu are banii din taxele promise dar imediat ce aceștia vor ajunge în vistierie, le va plăti ceea ce li se cuvine. Handan îl privește cu îngrijorare, iar Safiye o acuză că din cauză că a vrut s-o vadă exilată, și-a aruncat fiul în foc. Derviș cere ca ienicerii și spahiii să se apropie de mese și să mănânce, dar ei nu se mișcă, apoi mai mulți rebeli spun că își vor dreptul lor, apoi se îndreaptă cu săbiile către Ahmet care îi numește trădători. Derviș îl apără pe sultan și îl duce în palat, apoi Zulfikar anunță că în acel moment se dau banii pentru înscăunare, bani care sunt donați de sultana Safiye. Ienicerii strigă numele sultanei și o ovaționează. În cabinet, Ahmet stă față în față cu bunica sa care îi cere să semneze actul prin care ea donează două milioane de galbeni în schimbul rămânerii ei la palat. Ahmet se conformează și după ce Safiye pleacă, aruncă jos de pe birou totul, furios că sultana a obținut ceea ce și-a dorit. Dar Derviș se apropie și îl calmează, spunându-i că mâine Safyie va avea parte de o cu totul altă zi. În altă încăpere, Handan și Halime ajung la concluzia că amândouă au un numitor comun, Ahmet, și un dușman comun, Safiye, și se înțeleg să acționeze împreună. Halime îi înmânează lui Handan un document cu numele tuturor celor care erau de partea sultanei Safiye. Derviș îl omoară pe șeful spahiiilor și pe un alt agă care fusese mâna dreaptă a acestuia. Anastasia îi povestește tot adevărul din ziua în care a vrut să evadeze mutei Golge, care-i face semn să nu mai spună la nimeni.
A doua zi sultana Safiye are marea surpriză să vadă că nimeni nu mai este în harem, nici Cennet, nici cadînele, nici eunucii, apoi află că s-au făcut schimbări și în dregătorie (guvern), marele vizir fiind trimis în Ungaria, un pașă este exilat la Bagdad, după care i se spune că au fost uciși capii revoltei de ieri, averea ei este sub sechestru pentru că e stare de război, iar Nasuh a fost numit beylerbey (guvernator) al Alepului. Cu alte cuvinte, toți cei care erau loiali ei au fost îndepărtați de capitală în noaptea care a trecut. Safiye mulțumește lui Allah că mai are averi despre care nu știe nimeni. Ahmet o cheamă pe Anastasia la el și ea își exprimă teama de ceea ce s-a petrecut ieri, crezând că și ea va muri dacă avea să ia amploare revolta. Sultanul spune că nu se teme de moarte, ca atare, ci se teme că ar muri fără să își vadă visele împlinite, fără să cunoască dragostea, fără să fie un rege puternic. Anastasia îl sărută pentru prima oară ... Mai înainte Ahmet trimisese după Iskender care este scos din beci și care crede că va fi executat pentru îndrăzneala lui. Reyhan îl aduce în fața sultanului și a Anastasiei legat la ochi ...
Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!
sursa foto: capturi video de pe youtube
Pentru alte episoade din acest serial
