Azi o să scriu despre o amintire. Chiar zilele trecute, nu mai știu prin ce conexiune de idei, mi-am amintit că odată, demult, puteai da un telefon și de pe stradă. Firește, celularele nici nu se inventaseră, erau recuzită cel mult în filmele SF. Pe stradă, din loc în loc, era câte o cabină telefonică, sau doar câte un telefon public cu o apărătoare de plastic, montat pe zidul unei clădiri, ca să nu pătrundă apa ploilor sau zăpada.
Eram studentă și îi sunam săptămânal pe ai mei. Costa ceva bani, pe vremea aceea cu 3 lei cumpărai o pâine mică, împletită, cu mac pe ea, ori cumpărai un bilet de troleu de 2 călătorii. Și nu știu cum se făcea, deși teoretic era 1 leu minutul, parcă treceau mai puțin de 3 minute după ce-ți accepta fisa de 3. Așa că studenții inventaseră șobolanul. Ce era acest șobolan? Era o fisă de 3 lei, găurită și legată cu o sforicică de vreo jumătate de metru.
Trebuia să fii expert ca să folosești un șobolan. Până te învățai, telefonul public îți "mânca" vreo doi. Cum se folosea? Trebuia introdus în fantă și apoi ținut de sfoară ca să nu-l "mănânce" telefonul. Adică trebuia să știi să-l ții exact acolo unde era contabilizat, ca să zic așa, dar fără să ți-l ia aparatul. Iar după ce terminai convorbirea, care putea acum dura oricât, trăgeai sfoara în sus și-ți luai șobolanul înapoi.
Mărturisesc că nu am avut răbdarea să învăț să-l folosesc. Am avut unul și imediat mi l-a înghițit telefonul. (Mai este unul prin casă și acum, când îl găsesc, îi fac o poză.) Așa că, văzând eu că era un anume efort să poți ține moneda în așa fel încât să să poți vorbi dar să nu ți-o înghită, am renunțat la șobolan, cu toate că de acasă aveam puțini bani de buzunar din care trebuia să mă descurc cu de toate cele de trebuință.
Ce am găsit la îndemână ca să vă arăt, este o monedă din Danemarca înainte de UE. Exact la fel arăta și acea monedă de 3 lei găurită, doar că gaura nu era centrată, era unde se nimerise burghiul, de obicei mai spre margine.
Despre cum se mânca multă carne la cantinele studențești în comunism, într-o postare ulterioară :)
Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!
