Pierduti in spatiu, 2018, recenzie

Titlul original: Lost in Space
Traducere - Pierduți în spațiu
Gen: S.F.
Episoade: 10, 1 sezon. Se anunță sezonul 2 tot cu 10 episoade.
Rețeaua de distribuție: Netflix
Regia: Tim Southam, Stephen Surjik, Neil Marshall și alții.
Scenariul: colectiv
Distribuția: Molly Parker, Toby Stephens, Maxwell Jenkins

Când eram de vreo 6-7 ani am văzut la televizor serialul Pierduți în spațiu. Vag de tot, îmi mai amintesc 2-3 scene de atunci: numele personajelor Judy și Penny, niște costume de epocă, peisaj deșertic stâncos și un robot din metal negru care zice mereu "Destroy!". Pe vremuri urmăream la tv orice era american, orice fel de film sau serial ne-rusofon și în care nu era vorba de război sau de comuniști victorioși. Și nu ne puneam întrebări, nu evaluam nimic, pur și simplu urmăream acțiunea și atât. Dar oricum, copil fiind, nici nu înțelegeam eu mare lucru din ce se întâmpla pe ecran.

Replica de azi serialului din 1968 vine cu îmbunătățiri. Familia Robinson nu mai este singură în colonizarea unei planete. Sunt mai multe zeci de pământeni trimiși într-o misiune de colonizare a unei planete din Alfa Centauri. Nava mamă, Resolute, este atacată de un robot care nu se știe cum a ajuns acolo și navele transportoare aterizează pe altă planetă asemănătoare cu Pământul, dar la ani-lumină distanță de țintă. Robotul, împreună cu mai mulți membri din echipajul Resolute ajung și ei pe planeta fără nume.

Robinsonii sunt aceiași și totuși alții: Judy este o mulatră, fiica lui Maureen dintr-o relație anterioară căsătoriei. Will e un băiat de 11 ani fricos deși foarte deștept. Penny pare o răsfățată, iar John lasă mereu locul întâi în familie soției lui, de care s-a separat mai demult dar a participat la programul spațial ca să nu se despartă de copii.

În rest, totul e temebelism de primă mână. N-o să pricep de ce se anunță cu mare tam-tam un sezon 2 și niște viitoare premii Emy. Bun, or fi pentru interpretare, nu zic, dar în serialul ăsta totul este de un temebelism major. Tipic amercian, aș zice. Adică trimiți în spațiu să colonizeze lumi neexplorate încă niște copii, care au învățat anumite meserii doar din cursuri (vezi Judy, care în felul ăsta e, cică! medic, la 17 ani!!). O infractoare precum dr. Smith, pătrunde pe o asemenea navă, preluând cipul surorii ei care trebuia să plece în spațiu și mai apoi preluând identitatea unui anume dr. Smith care era rănit și probabil urma să moară pe Resolute. Deci, eu nu-mi pot imagina că într-un program spațial pleacă așa, o impostoare și o criminală, o familie cu probleme relaționale, un mecanic pentru care banii reprezintă monedă de schimb chiar și acolo unde ei nu au nici o valoare și alte personaje asemenea. Și găina aia, n-am înțeles ce caută pe o navă - producea ouă proaspete?

În contextul în care ești la trilioane de ani-lumină distanță de Pământ, într-o misiune cvasi-sinucigașă, oamenii aceia se comportă ca și cum ar fi într-o tabără de cercetași undeva în Munții Stâncoși, iar la 2 ore de mers cu jeepul e civilizația. Unii au precepte morale exagerate, alții fac târguri aproape comerciale, ceilalți repară și șurubăresc ca să încerce să scape de pe planeta muribundă, care se apropie vertiginos de o gaură neagră. Problemele curg, situațiile limită, la fel, totul se vede că a pornit cu stângul, iar ei sunt optimiști, întărind senzația de neverosimil a serialului, de parcă s-ar afla cu toții într-un alt fel de Big Brother show în care la urmă te așteaptă un premiu baban. Din când în când, câte un personaj moare. Dar nu din cei răi, bineînțeles, asta e ca-n viață. Mor cei buni.

Așadar, lipsă de noimă cu toptanul, acțiuni neverosimile în contextul dat (Maureen zice că și-a luat copiii în misiunea asta ca să le ofere o viață mai bună! Pe buneee?!!?? o viață mai bună unde? pe o planetă pustie, mă rog, cu dinozauri și alte ciudățenii? Ce fel de mai bine este ăsta??? ori Don West care negociază totul de parcă a doua zi ar putea ajunge din nou acasă pe pământ și i-ar da bine să devină milionar), un robot care devine controlat de Will - poate că robotul ăsta e singura chestie care mi-a plăcut fără rezerve la acest serial. Ori poate că toți cei ajunși pe planetă vor să mimeze normalitatea tocmai pentru că ar putea muri în orice moment. Însă dacă asta a fost ideea producătorilor, mie-mi cam dă cu virgulă, pentru că toți par să vrea să trăiască într-o minciună pentru că nu pot accepta realitatea în care s-au băgat benevol.

Sau poate că serialul are și o altă cheie - curajul exploratorilor de a merge mai departe indiferent de condiții. Ca-n colonizarea Americii. Numai că una e să colonizezi un continent, și alta e să nu ai contact cu planeta mamă care este la trilioane de ani-lumină, dacă nu cumva relativitatea a făcut să dispară sistemul solar până când coloniștii au ajuns pe Alpha Centauri. Că elementul acesta nu pare să fi fost luat în calcul de făcătorii acestui serial fără noimă.

Dacă vreți, urmăriți-l. Și eu l-am văzut și aștept sezonul 2 care începe marți pe 24 decembrie, chiar dacă nu sunt de acord cu punerea în scenă. Acțiunea în sine este bună, dar nu în contextul SF dat.

P.S. Că, în realitate, Alpha Centauri este la doar 4 ani lumină de Terra, pare să nu conteze pentru producători și scenariști....


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!