In spatele usilor inchise de B. A. Paris. Recenzie

Titlu - În spatele ușilor închise
Titlul original - Behind closed doors, 2016, U.S.A.
Autor - B.A. Paris
Traducerea - Lidia Grădinaru
Editura - TREI
Colecția - Fiction Connection
Preţ - 35 lei, 304 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-606-400-186-3
Gen - thriller psihologic
Comercializată pe Libris

Despre cartea În spatele ușilor închise trebuie să spun dintru început că n-am putut s-o las din mână până când n-am terminat-o. Am citit-o în două sesiuni, o seară prelungă și o dimineață devreme. Am dormit între timp doar cât să fiu în stare să citesc și restul cărții, și mai apoi mi-am făcut somnul de noapte, undeva pe la 12 ziua. În spatele ușilor închise nu e vreo carte de premiu Nobel pentru literatură, sau altceva de genul. Nu are figuri de stil, nu are descrieri generoase, nu tu personificări sau comparații căutate îndelung. Nu. Nimic din toate astea. Și totuși e o carte pe care n-o poți lăsa din mână până când nu o termini de citit, și asta este o calitate imensă la un roman.

Autoarea conduce atât de bine acțiunea lineară - da, lineară! - a romanului, că pur și simplu ești curioasă să vezi ce se întâmplă cu Jack, sau cu Grace, sau cu Millie. Dar să vă povestesc câte ceva despre personaje. Jack este un avocat bun care n-a ratat nici un proces, apărând femei abuzate de soți. Grace este femeia care se îndrăgostește lulea de el, pentru că arată ca un actor de cinema și se poartă ca un gentleman de pe vremuri, sucind mințile tuturor femeilor din jurul lui numai prin atitudinea asta de epocă. Millie este sora mai mică a lui Grace, născută cu sindrom Down, și în carte are un rol covârșitor de la un moment dat încolo, pentru că prin inteligența ei, deși afectată de boală, schimbă destinele tuturor personajelor implicate în roman.

B. A. Paris, aflată la prima ei carte cu acest roman, debutând la 58 de ani, mărturisește, răspunzând la întrebarea unei cititoare, că a scris cartea inspirându-se din realitate. Ea, dna Paris, are niște vecini care par cuplul perfect, și de aici, gândindu-se că în spatele ușilor închise se poate ascunde cu totul altceva, a lăsat imaginația să zboare. Grace și Jack se căsătoresc suspect de rapid după ce fac cunoștință într-un parc. Ceea ce am considerat unul din marile minusuri ale cărții este că Grace nu-și pune prea multe întrebări referitoare la Jack și la cererea lui de mariaj atât de grăbită. Ea se gândește oare când se va culca Jack cu ea, că doar n-o să se mărite cu un tip cu care n-a făcut încă dragoste? Și eu care credeam că doar n-o să se mărite cu un tip despre care practic nu știe mai nimic??!? Dar în fine... am trecut peste asta și am citit mai departe cu înfrigurare. La urma urmei, cu nebuneala din mintea unei femei îndrăgostite la prima vedere, nu te pui.

[Atenție! Urmează spoilere! spoiler = rezumat din acțiunea romanului]

După nuntă, în așa zisa lună de miere din Thailanda, Jack își dă jos masca, într-o confesiune crudă, lipsită de toată reverența și toate bunele maniere de până atunci, dezvăluind un maniac și un criminal care în copilărie și-a ucis cu bestialitate mama, abuzată de soț. Grace e uluită și încearcă să fugă de el, la propriu, dar felul în care ea acționează îl îndreptățește pe Jack să demonstreze lumii că soția lui este instabilă psihic. Având o încercare de sinucidere la activ cu ani în urmă, Grace devine victima perfectă și nu poate demonstra că este întreagă la minte, mai ales că scumpul ei soț a fost foarte abil și i-a strecurat o folie de antidepresive în geantă. Pastilele sunt văzute de personalul hotelului când ea țipă isteric că Jack este un criminal și că trebuie să ia legătură cu ambasada Marii Britanii. Cineva care privește din afară, îl crede sută la sută pe Jack, expert în meandrele psihicul omenesc, care știe cum să facă niște aparențe să treacă drept adevăr incontestabil și care este un manipulator de profesie.

Grace își petrece mai toată luna de miere pe balconul camerei de hotel, unde o încuie Jack, ca să se bronzeze și să creadă vecinii că ea a făcut plajă în Bangkok. Când ies amândoi în oraș, el are grijă s-o fotografieze în diverse costumații și ipostaze, ca să arate prietenilor ce bine s-au simțit. Revin acasă și apoi zilele trec. Grace și Jack devin nedespărțiți. El îi interzice soției orice obiect prin care ea ar putea comunica: telefonul mobil, pixurile, dermatografele, totul. Orice face ea, inclusiv mersul la toaletă când iau masa în oraș socializând cu vecinii, el supraveghează. Grace nu este lăsată singură decât în camera ei de acasă, zăbrelită și fără nici o legătură cu lumea exterioară. Jack o terorizează psihic când ea face un pas greșit (adică se abate de la regulile impuse de el), cu pedepse diverse, printre care cel mai des îi interzice lui Grace s-o vadă pe Millie, sora pe care ea o iubește foarte mult și cu care vor locui după majoratul fetei, care se apropie. A doua pedeapsă folosită, este încuierea ei într-o încăpere goală și întunecată de la subsol cu pereții pictați în roșu, ca într-o carceră. De fapt, Jack, care este un sadic și se hrănește cu frica celorlalți, o vrea pe Millie, pe care o vede victima lui perfectă și femeia pe care o poate înfricoșa în așa fel încât să-i producă lui plăcere. Dar pentru asta trebuie s-o țină ca pe o ostatică pe Grace.

[Aici se termină spolierele!]

În acest joc perfect dintre un călău și victima sa intervin niște fisuri. Grace învață să evite pedeapsa devenind cooperantă în aparență, lucru care-l enervează pe Jack. Apoi, el face două greșeli, ambele legate de Millie, pe care o subestimează. Iar Millie dă totul peste cap cu un singur gest... finalul este neașteptat, cu toate că mă gândisem și la varianta asta, dintre mai multe. Mereu așteptam să văd ce se mai întâmplă și mă minunam cum de vecinii nu-și puneau niște întrebări, de la un moment dat încolo. Însă romanul este scris la persoana I-a, și toată acțiunea este văzută prin ochii și mintea lui Grace. Nu știm ce gândesc și ce fac celelalte personaje decât atunci când Grace este în scenă.

În spatele ușilor închise este un roman psihologic care descrie un caz de sindrom Stockholm. Victima cooperează cu călăul, dar în realitate, numai pentru a nu suferi și mai mult, cu toate că Grace are momente când speră că Jack s-ar putea îndrepta și ar putea deveni un bărbat normal. Cheia soluției de ieșire din acest sindrom o are cineva din afară (Millie), dar în timp, victima începe să semene întrucâtva cu călăul său și rolurile se inversează, ori dacă nu în totalitate, cel puțin se echilibrează balanța. Grace învață de la Jack să se prefacă și să mintă perfect. Ceea ce se dovedește esențial pentru ea când ecuația e pe cale să se rezolve.

Mulțumesc librăriei online Libris pentru oportunitatea de a citi acest roman. În spatele ușilor închise de B. A. Paris se găsește pe Libris, pe site-ul editurii, sau pe alte librării online partenere.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!