Titlu - Pană de dinozaur
Autor - Sissel-Jo Gazan (Danemarca, 2008)
Traducerea - Petru Iamandi
Editura - Univers
Colectia - Enigma
Preţ - 48 lei, 384 pagini
Anul apariţiei - 2013
Romanul de debut a scriitoarei daneze S.J. Gazan, Pană de dinozaur aparține, prin firul principal al poveștii, genului polițist și cartea a fost apreciată și premiată atât în țara natală a autoarei cât și în alte țări nordice.
Practic, este o carte greu de rezumat. Acțiunea principală se învârte în jurul conflictului între două teorii științifice opuse despre evoluția păsărilor.
Anna Bella Nor, masterandă, lucrează la departamentul de anatomie comparată a vertebratelor de la Universitatea din Copenhaga. Tema ei de cercetare se referă la dinozauri, ca strămoși direcți ai păsărilor de azi, însă multe păreri avizate susțin că cele două specii au evoluat distinct, deși dintr-un strămoș comun. În aparență, este vorba despre un conflict științific care va rămâne acolo, în sălile de studiu, în laboratoarele și pe holurile universității din Copenhaga. Dar în realitate, conflictul este atât de acerb încât tulbură viețile multora. Îndrumătorul tezei de masterat a Annei, profesorul Lars Lelland, este găsit mort, cu limba secționată, atârnându-i pe piept, în biroul său. Disertația Annei este în fața lui, plină de sânge. Cazul este preluat de detectivul Soren Marhauge, care la acel moment demarează greu ancheta, fiind și el angrenat în ițele propriei vieți de familie.
Un prim suspect este profesorul Clive Freeman, rival recunoscut al lui Lelland, însă acesta are un uriaș alibi. La momentul crimei se află în Toronto, la mii de km distanță. Anna devine automat suspectă, pentru că Lars nu era un susținător al teoriei pe care ea avea s-o demonstreze, și se afla în universitate când a fost comisă crima, dar nu era singură, ci împreună cu Johannes, amicul ei. Soren are de investigat o grămadă de suspecți pe parcursul anchetei, pentru că descoperă în aproape fiecare cunoscut al profesorului Lelland un posibil criminal. Acțiunea detectivistă se complică atunci când o a doua crimă are loc, Johannes fiind găsit mort. Johannes, cel care era alibiul Annei... Din nou, toate firele duc la Anna Bella și teoria susținută de ea.
Soren, împreună cu Anna, descoperă pe îndelete rivalitățile din lumea științifică, mâncătoria dintre universitari, corupția generată de banii alocați de guvern pentru diferite proiecte de cercetare. Până la urmă adevărul se relevă, și poate că nu este unul așteptat sau predictibil, iar Anna își susține cu brio disertația de masterat, devenind biolog. Romanul este lung și se citește pe îndelete. Personajele sale sunt bine creionate, iar cea mai mare parte a cărții se referă la viețile lor. Anna Bella are o fiică de trei ani de care se străduiește să aibă grijă în timp ce lucrează la tema sa. Se simte nemulțumită ca mamă, dar pentru moment nu poate să facă mai mult. Anna Bella este mereu preocupată, supărată, ușor iritabilă.
Ceilalți doi protagoniști principali au și ei povești complicate de viață. Părinții lui Soren au murit într-un accident de mașină când era mic, așa că a fost crescut de bunicii săi, acum morți. Relația cu Vibe, o femeie pe care n-o iubea foarte mult, a durat ani de zile, până când el, care nu-și dorea copii, a conceput o fetiță întâmplător, după o aventură de o noapte. După moartea lui Vibe nu și-a revenit și s-a înstrăinat de colegii săi din poliție, devenind și prieten cu băutura. Clive Freeman este prezentat ca un biolog obsedat, tată distant, soț violent și reputat cercetător. Johannes, amicul Annei, recunoaște că este un ciudat, atras de petrecerile pentru travestiți unde merge îmbrăcat în femeie, de experiențele erotice deviante, și nu-l deranjează că Anna îl consideră homo. Dar nici nu o ajută când are nevoie de el.
După toate aceste "povești din spatele poveștii", lucrurile se clarifică odată ce Anna Bella și Soren, care s-au întâlnit ca urmare a celor două crime, încep să lucreze la unele indicii. În paralel cu investigațiile lor, ambii descoperă detalii despre propriile lor trecuturi, care aduc completări și răspunsuri la întrebările din viețile lor, deși nu neapărat într-un mod relevant pentru firul detectivist al cărții.
Pană de dinozaur este o carte frumoasă, dar poate prea lungă și discursivă. Îți trebuie timp s-o parcurgi, cu toată scriitura ei bine pusă la punct, fără stângăcii stilistice și mai ales cu demonstrațiile științifice corect argumentate, puse pe seama Annei. Ancheta propriu-zisă debutează cam după vreo 200 de pagini, în care poveștile de viață ale personajelor și detaliile teoriei științifice a dinozaurilor ca precursori direcți ai păsărilor de azi, se pot constitui în mici romane de sine stătătoare. Abordarea polițistă a autoarei Sissel-Jo Gazan în romanul său de debut, în care toată lumea servește detectivului în căutarea soluției, seamănă mai degrabă cu scriitura dostoievskiană decât cu stilul Agathei Christie. Acțiunea nu este nici alertă și nici palpitantă, rezultatele sunt inegale, iar sfârșitul este cumva dezamăgitor. Dar călătoria, introspecția în viețile personajelor, este o revelație.
În Pană de dinozaur găsești un policier, o carte științifică, un roman social cu tușe puternice pe problematicile moderne ale individului și familiei (copilul uniparental, cuplul care crește copilul conceput cu alt bărbat, individul care simte atracție pentru persoanele de același sex, bărbatul excesiv preocupat de carieră în detrimentul vieții personale etc.). Poate că Pană de dinozaur a ratat să fie un roman fantastic când autoarea a încercat, timid, să-și plimbe personajul prin timp. Gazan, însă, a preferat să rămână fidelă curentului mainstream, și a părăsit prea devreme filonul fantasy care ar fi adăugat o tușă groasă de comercial și de lipici la public.
Autor - Sissel-Jo Gazan (Danemarca, 2008)
Traducerea - Petru Iamandi
Editura - Univers
Colectia - Enigma
Preţ - 48 lei, 384 pagini
Anul apariţiei - 2013
Romanul de debut a scriitoarei daneze S.J. Gazan, Pană de dinozaur aparține, prin firul principal al poveștii, genului polițist și cartea a fost apreciată și premiată atât în țara natală a autoarei cât și în alte țări nordice.
Practic, este o carte greu de rezumat. Acțiunea principală se învârte în jurul conflictului între două teorii științifice opuse despre evoluția păsărilor.
Anna Bella Nor, masterandă, lucrează la departamentul de anatomie comparată a vertebratelor de la Universitatea din Copenhaga. Tema ei de cercetare se referă la dinozauri, ca strămoși direcți ai păsărilor de azi, însă multe păreri avizate susțin că cele două specii au evoluat distinct, deși dintr-un strămoș comun. În aparență, este vorba despre un conflict științific care va rămâne acolo, în sălile de studiu, în laboratoarele și pe holurile universității din Copenhaga. Dar în realitate, conflictul este atât de acerb încât tulbură viețile multora. Îndrumătorul tezei de masterat a Annei, profesorul Lars Lelland, este găsit mort, cu limba secționată, atârnându-i pe piept, în biroul său. Disertația Annei este în fața lui, plină de sânge. Cazul este preluat de detectivul Soren Marhauge, care la acel moment demarează greu ancheta, fiind și el angrenat în ițele propriei vieți de familie.
Un prim suspect este profesorul Clive Freeman, rival recunoscut al lui Lelland, însă acesta are un uriaș alibi. La momentul crimei se află în Toronto, la mii de km distanță. Anna devine automat suspectă, pentru că Lars nu era un susținător al teoriei pe care ea avea s-o demonstreze, și se afla în universitate când a fost comisă crima, dar nu era singură, ci împreună cu Johannes, amicul ei. Soren are de investigat o grămadă de suspecți pe parcursul anchetei, pentru că descoperă în aproape fiecare cunoscut al profesorului Lelland un posibil criminal. Acțiunea detectivistă se complică atunci când o a doua crimă are loc, Johannes fiind găsit mort. Johannes, cel care era alibiul Annei... Din nou, toate firele duc la Anna Bella și teoria susținută de ea.
Soren, împreună cu Anna, descoperă pe îndelete rivalitățile din lumea științifică, mâncătoria dintre universitari, corupția generată de banii alocați de guvern pentru diferite proiecte de cercetare. Până la urmă adevărul se relevă, și poate că nu este unul așteptat sau predictibil, iar Anna își susține cu brio disertația de masterat, devenind biolog. Romanul este lung și se citește pe îndelete. Personajele sale sunt bine creionate, iar cea mai mare parte a cărții se referă la viețile lor. Anna Bella are o fiică de trei ani de care se străduiește să aibă grijă în timp ce lucrează la tema sa. Se simte nemulțumită ca mamă, dar pentru moment nu poate să facă mai mult. Anna Bella este mereu preocupată, supărată, ușor iritabilă.
Ceilalți doi protagoniști principali au și ei povești complicate de viață. Părinții lui Soren au murit într-un accident de mașină când era mic, așa că a fost crescut de bunicii săi, acum morți. Relația cu Vibe, o femeie pe care n-o iubea foarte mult, a durat ani de zile, până când el, care nu-și dorea copii, a conceput o fetiță întâmplător, după o aventură de o noapte. După moartea lui Vibe nu și-a revenit și s-a înstrăinat de colegii săi din poliție, devenind și prieten cu băutura. Clive Freeman este prezentat ca un biolog obsedat, tată distant, soț violent și reputat cercetător. Johannes, amicul Annei, recunoaște că este un ciudat, atras de petrecerile pentru travestiți unde merge îmbrăcat în femeie, de experiențele erotice deviante, și nu-l deranjează că Anna îl consideră homo. Dar nici nu o ajută când are nevoie de el.
După toate aceste "povești din spatele poveștii", lucrurile se clarifică odată ce Anna Bella și Soren, care s-au întâlnit ca urmare a celor două crime, încep să lucreze la unele indicii. În paralel cu investigațiile lor, ambii descoperă detalii despre propriile lor trecuturi, care aduc completări și răspunsuri la întrebările din viețile lor, deși nu neapărat într-un mod relevant pentru firul detectivist al cărții.
Pană de dinozaur este o carte frumoasă, dar poate prea lungă și discursivă. Îți trebuie timp s-o parcurgi, cu toată scriitura ei bine pusă la punct, fără stângăcii stilistice și mai ales cu demonstrațiile științifice corect argumentate, puse pe seama Annei. Ancheta propriu-zisă debutează cam după vreo 200 de pagini, în care poveștile de viață ale personajelor și detaliile teoriei științifice a dinozaurilor ca precursori direcți ai păsărilor de azi, se pot constitui în mici romane de sine stătătoare. Abordarea polițistă a autoarei Sissel-Jo Gazan în romanul său de debut, în care toată lumea servește detectivului în căutarea soluției, seamănă mai degrabă cu scriitura dostoievskiană decât cu stilul Agathei Christie. Acțiunea nu este nici alertă și nici palpitantă, rezultatele sunt inegale, iar sfârșitul este cumva dezamăgitor. Dar călătoria, introspecția în viețile personajelor, este o revelație.
În Pană de dinozaur găsești un policier, o carte științifică, un roman social cu tușe puternice pe problematicile moderne ale individului și familiei (copilul uniparental, cuplul care crește copilul conceput cu alt bărbat, individul care simte atracție pentru persoanele de același sex, bărbatul excesiv preocupat de carieră în detrimentul vieții personale etc.). Poate că Pană de dinozaur a ratat să fie un roman fantastic când autoarea a încercat, timid, să-și plimbe personajul prin timp. Gazan, însă, a preferat să rămână fidelă curentului mainstream, și a părăsit prea devreme filonul fantasy care ar fi adăugat o tușă groasă de comercial și de lipici la public.
Anna "oftă. În timpul zilei, când nu dormea, era anul 2007, iar ea făcea un masterat la Facultatea de Științe ale Naturii din cadrul Universității din Copenhaga ... Anna simți cum inima stă să-i sară din cușca pieptului. Vroia ca von Molsen să dispară. Von Molsen o privea în tăcere, la fel de real ca și în vis ... Ulterior, când se va gândi la această dimineață, va ști exact ce era von Molsen. Un semn."
Mulțumesc editurii Univers pentru oportunitatea de a citi această carte.
Doritorii o pot cumpăra direct de la editură, de aici, sau de la distribuitorii de carte: elefant.ro, emag.ro, dol.ro.
Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!
Multumim pentru prezentare si recenzie
RăspundețiȘtergereM-as fi bucurat sa fi spus o parere, ceva... chiar nu ti-am starnit nici un gand legat de aceasta carte?
ȘtergereSincer pare interesanta, desi nu este tocmai genul de lectura pentru care eu optez.
RăspundețiȘtergereMno, fiecare cu gusturile ei!
ȘtergereImi plac romanele politiste, din descrierea ta insa nu stiu daca m-as incumeta sa ma apuc de citit, mai ales daca pentru a ajunge la actiune trebuie sa parcurg atat de multe pagini :(
RăspundețiȘtergereDar sunt interesante si povestile de viata ale persoanjelor. Tocmai ca nu-s banale si monotone.
ȘtergereNu stiu daca s-a postat primul com, asa ca mai spun iar ca imi place mult design-ul cartii, pare genul meu, eu momentan citesc Anomalii.
RăspundețiȘtergereNu am gasit decat acest comentariu de la tine. Intr-adevar, e o carte de citit asa, pe indelete, la luminca focului din semineu, in serile lungi de iarna... :)
ȘtergereEu mă încumet să citesc cărți lungi, ele ascund mereu povesti interesante.
RăspundețiȘtergereAi dreptate intrutotul! Timp sa fie, sa citim aceste bijuterii literare!
ȘtergereNu stiu daca as alege-o, dar in lipsa de altceva, daca as avea-o probabil ca as citi-o sau macar as incerca. Se spune din dn orice carte ai ceva de invatat, deci m-as incuraja cu aceste vorbe
RăspundețiȘtergereDar nu e o carte s-o alegi in lipsa de altceva, merita citita, este foarte curgator scrisa, doar ca e lunga si are multe detalii care n-au legatura cu firul politist al actiunii.
ȘtergereMultimim de recenzie, eu nu cred ca as fi reusit sa o citesc. Pentru mine e o carte cu multe pagini si cred ca acolo ar sta.
RăspundețiȘtergerePacat ca un criteriu atat de marunt sta la baza dorintei tale de a citi!
ȘtergereDe regula nu citesc romane politiste dar ar trebui sa imi fac putin timp sa evadez dn lumea mea inconjurata de carti de copii si de parenting :)
RăspundețiȘtergereMie imi plac de cand eram pustoaica, imi place sa citesc finalul si sa vad cum ajunge detectivul sa-l prinda pe faptuitor. Insa cartea asta, Pana de dinozaur, nu e un policier clasic.
ȘtergereImi place titlul, varianta romaneasca ar fi pana de vulpe la palarie :))
RăspundețiȘtergereRaluca, e pe bune, dinozaurii zburatori chiar au existat (si noi am invatat candva despre arheopterix...) si ceea ce mananci tu fript la tava cu cartofi wedges si salata e ruda indepartata a unui dinozaur cu pene...
ȘtergereO recenzie care mi-a starnit pofta de citit!
RăspundețiȘtergerePare interesantă cartea, însă mai degrabă aș recomanda-o unei prietene decât să o citesc eu, cel puțin așa consider acum.
RăspundețiȘtergerePare interesanta, o trec pe lista!
RăspundețiȘtergereMie imi plac cartile din colectia asta si nici numarul mare de pagini nu ma sperie. Daca e polițist combinat cu putina psihologie umana, sigur imi va placea.
RăspundețiȘtergereDin păcate ajung destul de rar sa citesc. Cartea pare interesanta, dar puțin diferită fata de stilul meu. Important este ca tu ai fost mulțumită de ea
RăspundețiȘtergere