Sari-ti-ar roata din mers, taximetrist de Bucuresti...

Ieri am făcut un mic tur de forţă. După miezul nopţii plecam spre Bucureşti cu un microbuz Mega Travel, cu care am ajuns la destinaţie, în Ritmului 35, autogara C&I pe la 6. Acolo, pe peron, un domn cu părul alb m-a întrebat dacă nu am nevoie de un taxi. Aveam, cum să nu... până-n şoseaua Nordului era ceva de mers şi cum nu sunt adepta transportului în comun nici de la mine de acasă pân-la gară, adică nici 2 kilometri, am acceptat. Văzusem taxiul, însă din cauza nesomnului, doar bănuiesc că a fost de la Atlas Taxi. Dar ştiu că era scris pe el preţul: 3,5 lei km. M-am gândit că era mai puţin decât costul taxiurilor din oraşul meu, unde toate au tariful de 4,5 lei km. Am urcat, a mai urcat şi o dnă care voia până-n Floreasca, şi care am impresia că a negociat cu şoferul un preţ, cât timp şi-a pus bagajul la spatele maşinii. Am pornit şi de la început, deşi zona asta de capitală n-o cunosc, am avut senzaţia că suntem "duse" pe nişte căi ocolitoare. Mă rog, deşi nu era trafic la ora aia, s-a rulat mult timp. Doamna a coborât și i-a dat banii - am văzut prin oglinda retrovizoare.

Am mai mers încă o treime de drum, iar ocolit, cumva de pe blv Beijing pe strada N. Caranfil, apoi întoarcere până la Nordului. Şoferul,imediat ce a coborât dna de pe Floreasca, m-a întrebat foarte suspicios dacă nu cumva la adresa aia este ambasada Chinei. Ba da, i-am zis, dar l-am minţit că acolo e doar punctul meu de întâlnire cu o persoană căreia trebuie să-i dau nişte documente. De fapt, n-am minţit, trebuia să mă întâlnesc cu reprezentanta Interra Travel să depun(em) actele pt viză, dar am bănuit că dacă-şi dă seama că la ambasadă am treabă, mă jupoaie de bani. Oricum, nu m-a crezut. După ce am ajuns la adresă, dl şofer a mai făcut nişte manevre, pt că, chipurile, numărul 2 nu era acolo unde se află ambasada Chinei şi a rulat cu a-ntâia încă vreo câteva zeci de metri înainte şi înapoi, arătându-mi şi braseriile, închise la ora aia, de pe malul Herăstrăului, dar spunându-mi suav că pot să servesc o cafea, dacă vreau. Apoi mi-a scos bonul de pe aparat, şi a zis că mă costă 39 de lei şi ceva. De nesomn, uitasem de colega de călătorie şi i-am dat 40 de lei. N-am luat acel bon, nici măcar de curiozitate să văd dacă era aceeaşi sumă. Acum mă întrebam oare cu cât m-a păcălit. Aveam să aflu după câteva ore....

La întoarcere către aceeași autogară am luat un taxi ajuns întâmplător pe bulevardul Beijing cu client. L-a lăsat pe el şi m-a luat pe mine. Din nou, nu reţin firma, dar pe maşină scria 1,74 lei km. De data asta cursa a costat 12,50 lei şi i-am lăsat 15. Deci primul taximetrist a rulat peste 11 km în loc de 6 sau 7 (atât este din Ritmului până în Nordului) numai ca să te fraierească, pentru că, nu-i aşa? Dacă eşti femeie, mai vii şi din Piatra Neamţ la capitală, trebuie să te jumulească cineva, aşa, dimineaţa pe răcoare, nu? Da... dar eu am de multe ori o replică în mintea mea pentru taximetrişti ca ăsta: dacă m-ai păcălit, să-ţi sară o roată în timpul mersului!

Mie mi-e drag Bucureştiul, oraşul studenţiei mele şi a multor ani de "navetă" la fiecare 2 săptămâni şi revin mereu cu nostalgie şi cu plăcere aici. Şi aproape de fiecare dată iau taxiul, mai ales când am bagaj sau prea mult de mers între două locaţii. Dar aşa taximetrist hulpav de bani nu prea am mai întâlnit. A mai fost unul, acum câţiva ani, care m-a dus din gara Basarab la hotelul Ibis (fostul Nord) şi mi-a reproşat că i-am lăsat un bacşiş prea mic, dar a rămas cu zisul.

Aşa că dacă o să vedeţi că unui taximetrist bucureştean fără client îi sare o roată într-o zi, în mers, să ştiţi că e jigodia asta de (ne)om peste care am nimerit eu ieri dimineaţă. Noroc cu nenea Andrei (Gheorghe), şoferul CDI care ne-a dus rapid acasă, după ce plecasem cu o oră şi jumătate întârziere faţă de grafic, din vina altora. Nenea Andrei ne-a adus acasă în timp record şi ne-a făcut să uităm de nervi şi de oboseală. De aşa şoferi ca matale, nea Andrei, să tot ai parte. Mulţam!

sursa foto: pixabay.com

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!