Când eram copil, nu ştiu prin ce mutaţie a naturii, îmi plăceau mult maşinuţele, deşi aveam o colecţie întreagă de păpuşi. Sau poate tocmai de aceea tânjeam şi după altceva mai deosebit. Am avut două maşinuţe tare frumoase, din care una era teleghidată electric, pe baterii. Prima era o maşină sport, roşu sidefat, de 2 locuri, decapotabilă. Aceea îmi plăcea cel mai mult şi cred că, deşi am carnet dar nu conduc (deh!... frica, bat-o vina), în mintea mea am rămas cu visul de a avea o maşină decapotabilă roşie, sport.
A doua maşinuţă era un soi de Mercedes albastru, luxos. Avea şi două păpuşele în ea: un domn în costum negru, la volan, şi o domnişoară cu rochiţă roz de voal, pe scaunul din dreapta, care avea un aparat foto minuscul, în fața ei. Maşina mergea singură şi când se lovea de obstacole, tot singură rula în marşarier. La fiecare minut maşinuţa se oprea şi domnişoara se ridica automat din scaun făcând o poză. Bineînţeles bliţul micului aparat foto se aprindea preţ de o secundă. Apoi maşinuţa îşi relua mersul pe covor până când o luai s-o opreşti dintr-un buton on/off sau până când se termina bateria. Ba chiar, dacă mai ţin bine minte, Mercedesul acela de jucărie avea şi faruri care rămâneau aprinse în timpul mersului.
Acum nu ştiu ce s-o fi întâmplat cu ele. Le-am avut în casă mulţi ani după ce nu am mai fost la vârsta copilăriei, dar probabil undeva, la o curăţenie generală, cele două jucării de altă dată au fost ori aruncate, ori strânse şi aşteaptă şi azi în vreun colţ de boxă să le şterg de praf şi să le dăruiesc nepoţelului meu, Călin. Totuşi, dacă stau bine să mă gândesc, Călin poate să aibă parte de maşini electrice adevărate, de jucării pe măsura lui, în care se poate urca la volan şi se poate juca altfel decât o făceam eu în copilărie.
Căutând să văd dacă jucării cum am avut eu mai există, am găsit pe net maşinuţele de la Nichiduță.ro, sortate într-un adevărat top. Cele mai vândute maşinuţe electrice pt copii arată de multe ori ca şi acelea pe care le-am avut eu, doar că sunt mari, aşa încât copiii să poată să se acomodeze cu condusul, cu regulile de bază ale circulației. Poate că dacă eu aveam la timp o asemenea jucărie, azi n-aş mai fi avut teamă să mă urc la volanul unei maşini roşii, sport, decapotabile cu care să mă avânt pe autostrăzi.
sursă foto - site-ul nichiduta.ro
Dacă ți-a fost util, dă mai departe!
Copiii mei au avut o masinuta electrica. Doamne, ce amintiri mi-ai starnit acum! Se plimbau cu ea toata ziua. Se adunau toti copiii de la tara, de la bunici, impingeau masina cand se descarca...Se distrau de minune!
RăspundețiȘtergerePe vremea mea nu erau dintr-astea, cel mult de plastic, asa, ca niste camioane in care copilul incapea in remorca. Dar eram deja eleva cand am vazut prima oara masini din acelea mari de jucarie :D
ȘtergereCand eram mica suspinam mereu dupa aceste chestii. Ii invidiam mereu pe baietei pentru aceste jucarii. Fetita mea este si ea disperata dupa ele si cand merge in mall de fiecare data o plimba taica su 10 minute
RăspundețiȘtergereSunt faine masinutele astea. A avut si asta al meu una cand era mai mic. Acum a crescut si nu mai e de el :))
RăspundețiȘtergereFiica-mea a avut a electrica. Era innebunita dupa ea. Urmeaza cel mic, de acum.
RăspundețiȘtergere