N-am bani de pantofi ieftini

Liliana povestea despre cum şi-au rupt ei - ea, fiica-să, Mara, şi bărbată-sau, pantofii, blugii şi genunchii într-un parc cu trasee. Nu mai auzisem până atunci de aşa ceva, deh!, nu mai sunt puştoaică şi căţăratul pe coclauri, fie ele cu sau fără frânghii, buşteni şi alte chestii, nu mai e de actualitate pentru mine. Însă aşa, de curiozitate, am întrebat şi eu cum de şi-au putut rupe pantofii (le şi vedeam pe Lili şi pe Mara chinuindu-se să urce pante abrupte pe tocuri, că eu aşa mi-am închipuit). Lili m-a lămurit că era vorba de pantofi de tip sport, şi-mi spunea că-i pare rău că nu şi-a luat oterii la ea.

Oterii... m-a amuzat termenul, care ştiam că era folosit încă de acum câteva zeci de ani pentru încălţămintea de bună calitate, din piele, eventual cu talpă "de talpă", adică tot din piele. Pe atunci nu ştiam că Otter este un brand, un nume de producător și magazin de încălţăminte de bună calitate. Tot folosim această sintagmă, de bună calitate, dar până la urmă, ce înseamnă asta, concret, când vine vorba de pantofi? Să vedem ce ar trebui să căutăm la o pereche de pantofi foarte buni de care să fim mulţumiţi.

Materialul - în primul rând materialele din care este confecţionat pantoful trebuie să fie naturale, în totalitate, pentru ca pielea piciorului tău să respire, să nu muţi nasul din loc nimănui când te descalţi, şi să nu laşi ciupercile şi bacteriile să-ţi colonizeze degetele şi unghiile de la picioare. Pielea pantofului trebuie să fie subţire de cca 2 mm şi maleabilă, ca să nu faci bătături şi rosături la călcâie sau la degete, să nu aibă încreţituri, să fie de aceeaşi grosime peste tot, şi cel mai bine, să fie cusută de branţurile de peste talpă, sau măcar bine şi estetic lipită.

Acum că veni vorba de talpă, aceasta mai demult era tot din piele, sau din plută, adică din materiale naturale şi relativ moi. Eu, una, n-aş putea să port un pantof cu talpă tare, ca şi cum ar fi din lemn, de exemplu. Dar astăzi se găseşte mai greu o pereche de pantofi cu talpă din material natural. Aşadar dacă talpa este din poliuretan, acesta trebuie să fie de dublă densitate, şi asta o puteţi afla de la producător. Până la urmă, vedeţi că tot producătorul, adică firma, contează. Dacă talpa de la încălţăminte este dintr-un material prost, după câteva minute de mers aveţi senzaţia de arsură a piciorului şi riscaţi să faceţi băşici, dacă nu chiar hematoame (din păcate vorbesc dintr-o experienţă pe care nu mi-o doresc repetată. Am stat două săptămâni în casă, cândva, să-mi treacă hematoamele din talpă pentru că nu mai puteam merge, în urma unui raid prin oraş de mai multe ore cu o pereche de sandale cu talpă foarte proastă).

Căptuşeala - dacă este dintr-un material slab, degeaba e pantoful din piele, că o căptuşeală sintetică va asigura mai toate defectele de care vorbeam mai sus, transpiraţia şi senzaţia de arsură, în primul rând. Căptuşeala bună este din material natural, tratată cu aditivi de carbon pentru eliminarea mirosurilor, care lasă pielea piciorului să respire. Pentru un plus de confort pe sub căptuşeala de la toc şi talpă se introduc materiale spongioase, iar producătorii care se respectă folosesc pentru asta muşchi de pădure şi nu burete obişnuit.

Călcâiul pantofului - pentru că acoperă una dintre cele mai sensibile zone ale piciorului şi cea mai expusă la rosături, trebuie să fie moale şi nu dur, de preferinţă nu din aceia care au cusătură dreaptă, pe tot mijlocul călcâiului, ci care evita această sursă de bătături.

Dacă încălţămintea are toate aceste calităţi, ea rezistă la purtat mai mulţi ani, nu crapă, nu se decolorează de la ploaie (cu toate că mulţi producători nu recomandă purtarea anumitor pantofi pe vreme proastă), talpa nu se "taie" transversal şi nici nu se găureşte în timp. Acum, judecaţi voi dacă merită să va luaţi o pereche de pantofi ieftini care se rup după un sezon, sau unii mai scumpi, care va ţin ani de zile şi care sunt comozi. Vorba aceea: n-am aşa de mulţi bani ca să-mi permit pantofi ieftini.