Vedeta zilei: de la Norma Jean la Marilyn Monroe

S-a  născut pe 1 iunie 1926 în Los Angeles. O chema Norma Jean Mortenson, era o tânără șatenă, frumușică, la fel cu mii de alte tinere de vârsta ei. Își căuta un drum în viață și era dezorientată de viața petrecută prin orfelinate și în familii de împrumut, deși mama ei încă trăia, dar avea probleme psihice și nu putuse să aibă grijă de un copil. În 1943, la 17 ani, deja abuzată sexual și maturizată prea devreme, se căsătorește cu Jim Dougherty, cu care avea o relație intimă de ceva vreme.

Începe războiul și soțul ei pleacă pe front, iar Norma Jean avea să lucreze într-o fabrică deținută de un star de cinema. Ronald Reagan, cel care avea să devină președintele Americii mult mai târziu, vine în fabrică având misiunea de a face fotografii cu fete frumoase pentru o revistă a armatei americane. Norma este aleasă pentru o serie de poze, deși nici una nu va apărea în revistă. Tânărul Ronald, văzând-o frumoasă și fotogenică, o sfătuiește pe Norma Jean să aplice la agenția de modeling The Blue Book Modeling Agency. Ea îi urmează sfatul și este acceptată. Începe să lucreze cu celebrissimele, pe atunci, Lana Turner și Jean Harlow. Pentru că agenția prefera modelele cu păr blond, Norma se vopsește blond platin.

Atunci începe ascensiunea. Apare din ce în ce mai des în revistele de modă, chiar pe copertă. Apoi este remarcată de un executiv de la casa de filme 20th Century Fox, i se schimbă numele în Marilyn Monroe. În 1946 introduce divorțul de Jim Dougherty și semnează un contract prin care nu avea voie să se căsătorească, pentru a nu rămâne însărcinată - o actriță trebuia să arate impecabil, nu cu burta la gură.

Primul film de valoare în care este distribuită, Totul despre Eva, cu Bette Davis în rolul principal, o face remarcată și mai mult, cu toate că are un rol minor, al unei fete tinere care se angajează drept cameristă a unui star, doar ca s-o imite și să ajungă la fel ca ea. Rolurile nu devin deodată importante, ci cresc încet. Între timp, Marilyn face modeling în continuare, ba chiar și o ședință de poze nud pentru care este plătită cu 550 de dolari, și apare în PlayBoy.

În 1953 primește primul său rol de anvergură, în Domnii preferă blondele. Valoarea ei ca actriță crește, dar totuși regizorii și producătorii n-o văd mai mult decât ca pe o fată frumoasă și atât, dar Marilyn ar vrea să-și dovedească talentul actoricesc într-un rol de compoziție, care întârzie să apară. Urmează Prințul și dansatoarea, Unora la place jazz-ul, Șapte ani de căsnicie și multe alte filme de sonoritate mai redusă. Devine un sex symbol și o actriță mofturoasă, recunoscută pentru întârzierile sale pe platou și pentru problemele pe care începuse să le facă regizorilor. Astfel cariera ei de actriță este pecetluită. Ultimul film, în care a jucat în sfârșit un rol dramatic, Dezmoșteniții, este un fiasco.

În paralel, viața ei cunoaște o continuă derivă. Se căsătorește cu boxerul Joe di Maggio, divorțează, mai târziu se mărită cu dramaturgul Arthur Miller, divorțează și de acesta, duce o viață libertină și devine amanta lui J.F. Kennedy. Pe 5 august 1962, la 36 de ani, la scurt timp după ce Kennedy devenise președinte, Marilyn Monroe este găsită moartă în casa sa din Los Angeles. Pe mâini are mai multe înțepături de injecții, motiv pentru care s-a speculat că ar fi murit dintr-o supradoză. Dintr-o supradoză, da, dar nu de droguri, ci de barbiturice.

Partizanii teoriei conspirației încep să arunce fumigene: ba că a fost spioana lui Kennedy, ba că a rușilor, ba că a fost spioană dublă și de aceea a fost eliminată. Alții afirmă că s-ar fi sinucis. Adevărul n-a fost pe deplin elucidat nici până astăzi. Cert este că ultima persoană pe care a apelat-o la telefon a fost președintele Kennedy.

Dacă singură și-a injectat barbituricele sau dacă i-au fost injectate de către alții, acum nu mai are nici o importanță, decât ca simplă informație. Marilyn Monroe rămâne un nume bine întipărit în cinematografia lumii, chiar dacă în primul rând prin aspectul fizic de excepție, și mai apoi prin talentul actoricesc.