O cafea filtru, va rog!

De unde vine cafeaua

Statisticile spun că se consumă 2,25 de miliarde de cești de cafea zilnic, în toată lumea. Dar cum a apărut această băutură nelipsită a dimineților noastre și cum a ajuns ea pe masa oricărui om? În lume există două mari sortimente diferite de cafea: arabică și africană (numită la noi și robusta). Cafeaua africană provine din Etiopia și a fost descoperită în secolul al XI-lea, deși există o legendă care povestește că la început cafeaua a fost degustată de o capră, Kaldi, care a observat că după ce mânca fructele arborelui, era plină de energie și de vioiciune. Arborele de cafea are flori albe care miros a iasomie și fructele sale sunt mici, rotunde și roșii, asemănătoare cireșelor de pe la noi. După ce oamenii au văzut că frunzele de cafea au proprietăți medicinale atunci când sunt fierte, au început să-i folosească și fructele.

Cafeaua arabică provine din Yemen și s-a răspândit rapid în toată peninsula Arabiei pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Fructele acestei specii sunt mai mici decât la cafeaua africană, dar de folosit, s-au folosit la fel ca și la cafeaua din Etiopia.

De pe plantație pe masa lui Soliman Magnificul

În 1555 cafeaua a fost adusă la curtea Imperiului Otoman, condus pe atunci de Soliman Magnificul, de către pașa Ozdemir care guverna actualul Yemen, și care a început să consume constant această băutură pe perioada șederii sale acolo. Dar otomanii au inventat un mod diferit de folosire a ei. Boabele erau mai întâi prăjite în foc, apoi mărunțite fin și abia după aceea fierte încet în apă, pe cenușa fierbinte a unor tăciuni aprinși. Astfel, delicioasa băutură s-a răspândit rapid în toate bucătăriile și a devenit un ingredient vital al meselor sultanului. Așa a mai apărut un post în organigrama palatului TopKapî: cafegiul șef, cel care supraveghea prepararea cafelei pentru sultan și demnitarii imperiului. Dar foarte rapid populația Istanbulului a devenit dependentă de cafea și comerțul cu boabe de cafea a înflorit.

Primele cafenele s-au deschis în cartierul Tahtakale, iar moda s-a răspândit cu repeziciune în tot orașul, dezvoltându-se o adevărată cultură pe lângă micile prăvălii cu mese la care iubitorii cafelei sporovăiau în fața unei cești. Toată ziua veneau aici oameni să citească poeziile scrise de ei, sau cărțile altora, să joace șah, să discute de spre literatură. De aici, moda cafenelelor s-a răspândit la Paris, Viena și Veneția, în Olanda, Germania și Anglia, apoi peste Ocean. La noi, cafeaua ajuns tot prin intermediul otomanilor.
Cafenelele literare se găseau peste tot, iar celebra cafenea Capșa, din București, era cunoscută în toată Europa pentru produsele sale și pentru lumea literară și de artă care-i călca pragul.

De la ibric la filtru

Însă odată cu răspândirea obiceiului de a bea o cafea dimineața, ca să te trezească și să-ți dea energie pentru o nouă zi de muncă, s-a inventat și diverse moduri de a pregăti o cafea, de la clasicul ibric, la cafeaua solubilă, și la cafeaua espresso ori făcută la filtru, dulce sau amară, capucino, cu lapte sau cu frișcă, aromată cu rom sau simplă. Cui îi place cafeaua tare, poate să bea un espresso, dar eu fac parte dintre acei cărora le place să deguste mai îndelung o cafea, în fața calculatorului sau la o șuetă prin vecini.

Pentru asta am o cafetieră filtru pregătită mereu cu câteva cești de apă în rezervor și câteva măsuri bune de cafea, este cea mai la îndemână soluție. Așadar, fie pe fugă, fie relaxați, iubim cafeaua, ne bazăm pe ea, ne trezim cu mirosul ei în nări. N-aș putea renunța la ea, la deliciul dulce-amar al dimineților mele. Acum merg la bucătărie și mai torn o jumătate de ceașcă din cafetiera Philips și mă așez comod în fotoliul din fața laptopului. Sorb o înghițitură. Tu ce mai faci? Bei o cafea?

sursă foto 1 - pixabay.com