Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 7, castelele de pe valea Loarei

sursa: wikimedia

Am plecat din Paris într-o dimineață incertă, cu cer relativ înnourat. Cu toate acestea se anunța o zi frumoasă de vizită. În scurt timp am ajuns la castelul Chambord, o construcție masivă cu o arhitectură deosebită, renascentistă cu accente tipic franțuzești. Este unul dintre cele mai cunoscute și ușor de recunoscut castele din lume, datorită acestui stil arhitectonic care-l face să se distingă rapid printre alte castele din aceeași perioadă.


Castelul Chambord a aparținut regelui Francisc I și a servit drept castel de vânătoare. Designul i-ar fi aparținut lui Domenico da Cortona, dar se povestește că și Leonardo da Vinci și-ar fi adus aportul la arhitectura lui.

Chambord a fost ridicat și terminat de-a lungul a 28 de ani, între 1519-1547, iar Francisc l-a prețuit pentru că prin el își arăta întreaga putere rivalilor săi. Tavanele de la parter, ușile ca și unele elemente de mobilier au fost decorate cu salamandra de foc încoronată și cu litera F, blazonul lui Francisc I.Ghida noastră ne atrăgea atenția să observăm și hermina, simbolul reginei Claude, soția lui Francisc. Dar eu nu am reușit să văd nici o hermină printre însemnele sculptate pe ziduri, tavane sau pe uși - dacă vedeți voi, vă rog să-mi spuneți și mie unde este.

Castelul are patru bastioane imense și mai multe turnuri sculptate care seamănă cu niște minarete. De aceea unii experți presupun că Leonardo da Vinci ar fi fost unul dintre arhitecți, pentru că turnurile aduc foarte mult cu cele ridicate la Milano în acele vremuri. În interior castelul are o scară dublu elicoidală cu 274 de trepte, 440 de camere și 282 de șeminee.

Din ceea ce vizităm nu e nimic spectaculos. Sălile sunt aproape goale. La etaje sunt unele încăperi reconstituite, piesele originale sunt foarte puține și acelea sunt din faianță ori câteva tapiserii murale decolorate de timp. Dar chiar și așa, castelul rămâne întipărit în memoria celor care-i trec pragul. După ce ieșim afară la căldura toropitoare deja a verii, facem o pauză de suc sau de sandviș ori de toaletă și mergem mai departe către Blois.

Am coborât din autocar lângă parcul din apropierea castelului Blois, dar un coleg de autocar, probabil ca să se amuze, mi-a distras atenția și n-am mai văzut castelul. Am trecut de el, mergând pe o altă stradă cu un mic grup dintre noi. Colegii mei de autocar nu doreau să vadă castele, erau dornici de suveniruri, iar eu crezând că sunt pe drumul cel bun, am traversat strada și am luat-o pe un drum în pantă numit Rue de Chateau. N-am dat de castel atunci, dar așa am vizitat orașul vechi, am văzut scara lui Denis Papin și catedrala Sf. Ludovic. Mai erau cam trei sferturi de oră până să trebuiască să plecăm, așa că am făcut cale întoarsă după ce am coborât scara domnului Papin. Înainte de a ajunge la parcul cu pricina, am văzut ditamai castelul și bucuroasă am intrat înăuntru. Noroc că ghida noastră explica destule și stătea cam 5-10 minute în fiecare sală, că așa am ajuns din urmă grosul excursioniștilor și apoi le-am luat-o și înainte.

Castelul Blois este masiv, măreț, domină orașul în mijlocul căruia tronează în mod cert. Are 564 de săli din care 100 de dormitoare și câteva sute de scări interioare, deși sunt folosite efectiv doar 23. Castelul Blois a fost folosit drept reședință regală pentru mai mulți regi ai Franței. Clădirea a fost construită la începutul secolului al 13-lea și a fost cumpărată de ducele Ludovic d'Orleans în 1391. Regele Ludovic al XII-lea l-a transformat în reședință regală și Blois a funcționat drept capitală politică în acea vreme. Francisc I a locuit și el aici, apoi Henric al II-lea și alți regi de după el. Într-unul din dormitoare, ghida ne arată simbolul format din literele H și D împletite, peste tot pe tapiseriile murale și pe pardoseală. Ne spune că Henric al II-lea, în iubirea lui pentru favorita sa, Diana de Poitiers, a cerut decoratorilor să umple tot spațiul acelui dormitor cu leitmotivul inițialelor lor împreunate, ca semn de prețuire și recunoștință pentru femeia care i-a fost alături și l-a susținut în toate deciziile politice timp de 25 de ani. Cine știe ce povești de alcov s-or fi consumat aici, ce decizii importante pentru soarta Franței s-or fi semnat aici....

Cu mult mai bine decorat decât Chambord, castelul Blois are multe de oferit vizitatorului cu mult timp la dispoziție. Noi trebuie să ieșim, să ne îndreptăm spre autocar, și apoi să ajungem la Saint Etienne, la cazare.

Articolul se referă la excursia Paris-Coasta de Azur oferită de Omnia Turism (august 2014). Fotografiile aparțin autoarei blogului, cu excepția primeia, care este preluată de pe wikimedia.com

Pentru alte articole dedicate acestei excursii vizitați linkul excursie Paris-Coasta de Azur