Film american în regia lui
Rob Marshall aparut în anul 2005, ecranizare după romanul
Geisha de
Arthur Golden. Distribuția: Zhang Ziyi (Chiyo Sakamoto/Sayuri Nitta), Suzuka Ohgo (Chiyo), Gong Li (Hatsumomo)
Din sărăcie, o familie își vinde două dintre fete unei, hai să-i zicem, școli de gheișe. Occidentalii cred, în genere, că
gheișă e denumirea japoneză a prostituatei, dar filmul dezvăluie devenirea și viața unei astfel de femei, care este cu mult diferită de semnificația mai sus amintită. Gheișa este o amantă de profesie, dar una care știe să întrețină o conversație, știe să joace jocuri de societate, se pricepe la artă, știe să danseze. Este femeia perfectă. Ea, gheișa, este protejata cuiva anume, un fel de a doua soție, nu e o centuristă pe care-o mozolește cine cum vrea, pe bani. Este femeia unui sigur bărbat, cea mai mare parte a vieții ei.
Chiyo este despărțită de sora ei foarte curând după ce intră în acea școală. Fiind novice, îndură severitate, duritate și violență, și chiar răutatea și abilitatea de a manipula a unei gheișe de frunte a școlii, care multă vreme o persecută pe Chiyo și o determină să-și dorească să evadeze din acel loc. Dar într-o zi se îndrăgostește de un bărbat bun la suflet și găsește motivația de a continua, sperând din tot sufletul că-l va reîntâlni și-l va cuceri.
Însă războiul schimbă mentalitățile rapid, la fel ca și opțiunile, iar femeile rasate și de mare clasă cândva, sunt nevoite să devină damele de companie ale americanilor sau ale unor oameni de afaceri care pot oferi contracte grase. Decăderea occidentală ajunge chiar și în tradiționala Japonie.
Finalul filmului te lasă cu un gust ușor amar, te face să înțelegi că tradiția gheișelor a pălit pentru totdeauna, și că ele, azi, nu mai sunt femeile stilate de altă dată.
Doar o imagine îmi rămâne în minte: testul final al școlii de gheișă - să dai gata un bărbat, dintr-o singură privire. Ea îl trece. Băiatul căruia îi aruncă o privire veselă și fugară cade de pe bicicletă, amețit de parfumul fetei.
Filmul poate fi vizionat pe filmehd.net (imaginea nu foarte bună, iar traducerea mediocră și cu multe greșeli de gramatică). Fotografiile din articol sunt capturi de ecran din film.
Buna seara Oana, sunt Mihaela si vad ca de cand s-a anuntat ca se va termina Suleyman nu prea te mai viziteaza pe blog mai nimeni sau daca te viziteaza nu prea au ce sa spuna.PACAT Pe blog sunt si alte subiecte interesante nu numai Suleyman, filmul despre care-ai scris l-am vazut atunci si mi-a placut dar m-a si intrigat .E o lume pe care noi europeni si nu numai, nu prea o intelegem .Aceeasi senzatie am avut-o si cand am citit si am si vazut Sogun, dar si vizionand serialele istorice coreene(nu am reusit sa vad decat cateva dar e o lume pentru mine noua si incredibila)
RăspundețiȘtergeretoate bune
Mihaela O
Buna seara, Mihaela. De vizitat am vzite cu miile, ca de obicei - desi probabil ca de Paste va mai scadea traficul, cel putin asa se intampla in anii trecuti, inclusiv la blogul culinar.
ȘtergereDar comentarii nu prea mai sunt pt ca am dezactivat optiunea "Anonim". Dupa cate vad, se pare ca era una si aceeasi persoana care comenta in asa fel incat sa ma determine sa-mi ies din fire, si daca era asa, prefer mai putine comentarii si mai multa liniste interioara.
Sigur, si pentru altii era mai usor de comentat ca anonim decat cu un cont de ceva.
Seriale coreene nu am vazut, nu stiu daca mi-ar placea, poate am eu in minte imaginea acelor filme indiene celebre in anii '70, care mi se par siropoase, superficiale chiar.
Shogun-ul nu l-am vazut (rusine mie! :)) ) dar asa, ca cititoare sau spectatoare, ma atrage exotismul cultural al Japoniei.
O seara placuta !