Zilele trecute am avut la serviciu o sărbătorire a cuiva care a ieșit la pensie. A fost frumos, ne-am gândit fiecare la timpul care trece și că vom ajunge și noi să avem petrecerea noastră de pensionare.
Mi-am amintit cum a fost prima dată când mi-am luat un serviciu. Nu mă refer la perioada dinainte de facultate, când taică-meu m-a forțat să lucrez - pe atunci nu era goana asta după joburi de acum, dacă voiai să dai la facultate. Pentru că trebuia să știi foarte bine materia, ca să reușești la examen. Un job însemna să nu mai ai timp de învățat, deci să riști să pici la examen.
Mă refer la ultima mea vacanță de studentă, și prima de angajată. Am mers timid, cu bătrânu' de mână (pe naiba! :) e numai o figură de stil, dar am mers la post împreună cu el) nu ca să merg la școala aceea de sat prăfuit cu miros de pește, ci ca să-mi caute o gazdă unde să locuiesc. Apoi s-au schimbat vremurile, mi-am căutat alt loc de muncă, și altul, mai bun, până m-am stabilizat. dar nu ajungeau banii. Am căutat muncă part time, când am putut să o fac și pe asta. Apoi... m-am mulțumit cu ce am. Și mă gândesc, cu fiecare an ce trece, că se apropie (nu foarte repede, dar se apropie) și vremea să mă despart de colegii de serviciu și să mă relaxez. Sau să pornesc în căutarea unui alt part time job, potrivit stilului meu de a fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Acest site si părțile terțe folosesc cookies pentru funcționarea lui, dar nu stocăm, nu permitem vânzarea și nu analizăm link-urile lăsate în formularul de comentarii.