Suleyman, serialul (2)

In continuare nu ma pot dezlipi de ecranul monitorului. Am ajuns la episodul 29, mai este un episod subtitrat, iar restul sunt de pe televiziunea turca.
Nu cred ca voi avea rabdare sa reinceapa serialul, ci ma voi uita, asa, fara sa inteleg vorbele, la episoadele in turca netraduse.

Se spune despre acest serial ca este un fenomen. O fi, nu zic ca nu. Pentru mine este o revelatie. Nu cred ca am fost vreodata atat de captivata de un film, de actiunea lui, de actori, de tot!

Eroii principali ai serialului  

Intre timp, Hurrem s-a mai maturizat, desi parca tot isterica a ramas, barfitoare si uneltitoare, a facut si al patrulea copil; iubirea dintre Hatice si Ibrahim s-a implinit intr-o casatorie si un copil, care, din comentariile de pe facebook inteleg ca nu va trai, in calea lui Suleyman apare Isabella de Castilia, intre ei fiind o atractie evidenta care datorita pozitiei sociale (ea, printesa, desi prizoniera lui Suleyman, el - conducatorul celui mai puternic imperiu al momentului) nu se manifesta decat prin priviri galese, contrazise de cuvintele aruncate la nervi ale Isabellei, care din barbar nu-l scoate pe sultan.

Sumbul se cearta toata ziua cu colegul lui de camera, Mustafa creste frumos, Mahidevran este rasplatita pentru educatia pe care i-o da.

Pictura cu sultanul Suleyman la batranete

Personajele s-au mai schimbat de la inceputul serialului, psihologic, ma refer, relatia Suleyman - Hurrem a evoluat, parca si costumele sunt mai frumoase, iar bijuteriile sunt naucitoare de-a dreptul. Mi-as dori sa am un inel ca acela de pe degetele lui Suleyman sau Ibrahim, sub forma de turban, incrustat cu siruri (oblice, la inelul lui Suleyman) de diamante albe si cenusii. Dar cred ca si cu niste safire albe m-as multumi, doar sa fie acel model. :)  Vedeti poza, inelul din mijloc.

Pentru alte episoade din serialul Suleyman Magnificul și articole cu același subiect, vă rog accesați pagina "Stele tv".

Suleyman magnificul

Probabil ca v-ati saturat sa auziti despre acest serial. Ei, bine, eu abia acum am inceput sa-l urmaresc, online, ca sa recuperez :)

Dincolo de povestea care, in paranteza fie spus, imi place de nu mai pot, gasesc multe lucruri pe care noi, romanii, le avem in sange si nu stiam de unde. Cred ca adevarata istorie a turcilor pe teritoriul nostru nu a fost doar aceea oficiala.

Ma uit la film si uneori chipurile lor par a fi ca ale noastre, aud cuvinte precum "destul", "ioc", si "bacsis", vad atat de multe asemanari culturale ca mi-e greu sa cred doar in existenta catorva batalii rasunatoare prin volbura timpului.

Personajele din film nu stiu cat de mult seamana cu cele reale. Suleyman nu pare un om insetat de putere care a cucerit aproape jumatate de Europa, ba dimpotriva, e creionat ca un barbat sensibil si foarte atent cu femeile din haremul sau, chit ca asta insemna ca erau slujnice, si nu neaparat iubite, asa cum credeam noi ca erau. Hurrem este, in film, o fetiscana razbunatoare, rea, isterica, paranoida uneori. Nu stiu cum ar putea un asemenea profil psihologic nevrotic sa fi atras pe unul dintre cei mai importanti oameni din Europa secolului al 16-lea, dar istoria confirma faptul ca Suleyman era indragostit nebuneste de ea si ca a incalcat traditia luand-o de sotie, asta dupa ce i-a facut vreo 4-5 copii. Insa daca Roxolana, zisa Hurrem, era asa cum o portretizeaza aceasta telenovela orientala, am o vaga banuiala ca a avut un mare rol in propriul destin si nu s-a lasat in voia lui Suleyman ori, cu atat mai putin, a sortii.

Deocamdata sunt la episodul 9. Hurrem are un copil, Suleyman pregateste expeditia impotriva regelui Ungariei, sultana Hatice e bolnava pt ca va trebui sa se marite cu altul decat Ibrahim, cel de care este indragostita.

Sa vedem ce va mai urma.....


Pentru alte episoade și articole referitoare la serialul Suleyman Magnificul, vă rog accesați pagina Suleiman Magnificul-sub domnia iubirii.

Ganduri de decembrie

Zilele trecute am avut la serviciu o sărbătorire a cuiva care a ieșit la pensie. A fost frumos, ne-am gândit fiecare la timpul care trece și că vom ajunge și noi să avem petrecerea noastră de pensionare.

Mi-am amintit cum a fost prima dată când mi-am luat un serviciu. Nu mă refer la perioada dinainte de facultate, când taică-meu m-a forțat să lucrez - pe atunci nu era goana asta după joburi de acum, dacă voiai să dai la facultate. Pentru că trebuia să știi foarte bine materia, ca să reușești la examen. Un job însemna să nu mai ai timp de învățat, deci să riști să pici la examen.

Mă refer la ultima mea vacanță de studentă, și prima de angajată. Am mers timid, cu bătrânu' de mână (pe naiba! :) e numai o figură de stil, dar am mers la post împreună cu el)  nu ca să merg la școala aceea de sat prăfuit cu miros de pește, ci ca să-mi caute o gazdă unde să locuiesc. Apoi s-au schimbat vremurile, mi-am căutat alt loc de muncă, și altul, mai bun, până m-am stabilizat. dar nu ajungeau banii. Am căutat muncă part time, când am putut să o fac și pe asta. Apoi... m-am mulțumit cu ce am. Și mă gândesc, cu fiecare an ce trece, că se apropie (nu foarte repede, dar se apropie) și vremea să mă despart de colegii de serviciu și să mă relaxez. Sau să pornesc în căutarea unui alt part time job, potrivit stilului meu de a fi.

Coarda

Într-o zi am văzut o fetita jucându-se in fața gardului meu, pe trotuar. Avea o coardă și sărea, și sărea... repede, tot mai repede. Mă uitam invidioasă, pentru că nu mai văzusem o fetita cu coardă decât la desene, la televizor. În timp ce sărea se auzea un șuierat de la sfoara corzii.

Rochița cu buline albastre sărea și ea odată cu trupușorul fetiței. Era amuzant s-o privești. Părul, tuns scurt și cu breton, sălta și el în ritmul săriturilor peste coardă. La un moment dat, surprinsă, am observat că și ea mă privea.

Imediat, o altă fată veni s-o privească. O fi fost sora ei mai mare, mi-am zis. Apoi, aproape fără veste, se apropie de cea mică și începu să sară odată cu ea. Mă îndemnară și pe mine să mă alătur. Am ezitat, mă temeam că n-o să reușesc, apoi curiozitatea și dorința de a mă juca au învins. M-am așezat în spatele fetiței care acum era la mijloc, manevrând coarda cu măiestrie, iar noi săream toate trei în același timp, fără să ne împiedicăm de sfoara rotitoare. După aceea nu mai știu cine s-a împiedicat prima. Am râs împreună și ne-am continuat joaca. Ne-am împrietenit repede, și în câteva zile devenisem cele mai bune tovarășe de joacă din cartier.

Piramidele si apocalipsa mayasa

Conform ultimelor date, se pare ca in decembrie 2012 va fi o aliniere de 3 planete, care se produce o data la 28.000 de ani, adica alinierea respectiva marcheaza inceputul unui nou an galactic.

"Dacă voi credeţi că ceva se va întâmpla în 2012 sau nu, nu este important. Adevărul este că aceasta aliniere planetară cu dreapta formată de vârfurile piramidelor  de pe 3 decembrie 2012 se va întâmpla cu doar 18 zile înainte de 21.12.12...De aici putem să ne dăm seama că aceste piramide au avut un singur scop, indiferent de perioada reală în care ele au fost construite. Scopul a fost unul de celebrare al evenimentului care se produce o singură dată în 28.000 de ani, convergența celor trei planete din sistemul nostru solar", explică ziaristul Charles Marcello, de la publicaţia menţionată."

articolul aici: http://jurnalul.ro/it/stiinta/fenomen-incredibil-cu-18-zile-inainte-de-apocalipsa-prezisa-de-mayasi-oamenii-de-stiinta-nu-au-explicatii-video-630494.html?utm_source=parteneriat&utm_medium=widget&utm_campaign=9am