Suleyman, serialul (2)

In continuare nu ma pot dezlipi de ecranul monitorului. Am ajuns la episodul 29, mai este un episod subtitrat, iar restul sunt de pe televiziunea turca.
Nu cred ca voi avea rabdare sa reinceapa serialul, ci ma voi uita, asa, fara sa inteleg vorbele, la episoadele in turca netraduse.

Se spune despre acest serial ca este un fenomen. O fi, nu zic ca nu. Pentru mine este o revelatie. Nu cred ca am fost vreodata atat de captivata de un film, de actiunea lui, de actori, de tot!

Eroii principali ai serialului  

Intre timp, Hurrem s-a mai maturizat, desi parca tot isterica a ramas, barfitoare si uneltitoare, a facut si al patrulea copil; iubirea dintre Hatice si Ibrahim s-a implinit intr-o casatorie si un copil, care, din comentariile de pe facebook inteleg ca nu va trai, in calea lui Suleyman apare Isabella de Castilia, intre ei fiind o atractie evidenta care datorita pozitiei sociale (ea, printesa, desi prizoniera lui Suleyman, el - conducatorul celui mai puternic imperiu al momentului) nu se manifesta decat prin priviri galese, contrazise de cuvintele aruncate la nervi ale Isabellei, care din barbar nu-l scoate pe sultan.

Sumbul se cearta toata ziua cu colegul lui de camera, Mustafa creste frumos, Mahidevran este rasplatita pentru educatia pe care i-o da.

Pictura cu sultanul Suleyman la batranete

Personajele s-au mai schimbat de la inceputul serialului, psihologic, ma refer, relatia Suleyman - Hurrem a evoluat, parca si costumele sunt mai frumoase, iar bijuteriile sunt naucitoare de-a dreptul. Mi-as dori sa am un inel ca acela de pe degetele lui Suleyman sau Ibrahim, sub forma de turban, incrustat cu siruri (oblice, la inelul lui Suleyman) de diamante albe si cenusii. Dar cred ca si cu niste safire albe m-as multumi, doar sa fie acel model. :)  Vedeti poza, inelul din mijloc.

Pentru alte episoade din serialul Suleyman Magnificul și articole cu același subiect, vă rog accesați pagina "Stele tv".

Suleyman magnificul

Probabil ca v-ati saturat sa auziti despre acest serial. Ei, bine, eu abia acum am inceput sa-l urmaresc, online, ca sa recuperez :)

Dincolo de povestea care, in paranteza fie spus, imi place de nu mai pot, gasesc multe lucruri pe care noi, romanii, le avem in sange si nu stiam de unde. Cred ca adevarata istorie a turcilor pe teritoriul nostru nu a fost doar aceea oficiala.

Ma uit la film si uneori chipurile lor par a fi ca ale noastre, aud cuvinte precum "destul", "ioc", si "bacsis", vad atat de multe asemanari culturale ca mi-e greu sa cred doar in existenta catorva batalii rasunatoare prin volbura timpului.

Personajele din film nu stiu cat de mult seamana cu cele reale. Suleyman nu pare un om insetat de putere care a cucerit aproape jumatate de Europa, ba dimpotriva, e creionat ca un barbat sensibil si foarte atent cu femeile din haremul sau, chit ca asta insemna ca erau slujnice, si nu neaparat iubite, asa cum credeam noi ca erau. Hurrem este, in film, o fetiscana razbunatoare, rea, isterica, paranoida uneori. Nu stiu cum ar putea un asemenea profil psihologic nevrotic sa fi atras pe unul dintre cei mai importanti oameni din Europa secolului al 16-lea, dar istoria confirma faptul ca Suleyman era indragostit nebuneste de ea si ca a incalcat traditia luand-o de sotie, asta dupa ce i-a facut vreo 4-5 copii. Insa daca Roxolana, zisa Hurrem, era asa cum o portretizeaza aceasta telenovela orientala, am o vaga banuiala ca a avut un mare rol in propriul destin si nu s-a lasat in voia lui Suleyman ori, cu atat mai putin, a sortii.

Deocamdata sunt la episodul 9. Hurrem are un copil, Suleyman pregateste expeditia impotriva regelui Ungariei, sultana Hatice e bolnava pt ca va trebui sa se marite cu altul decat Ibrahim, cel de care este indragostita.

Sa vedem ce va mai urma.....


Pentru alte episoade și articole referitoare la serialul Suleyman Magnificul, vă rog accesați pagina Suleiman Magnificul-sub domnia iubirii.

Ganduri de decembrie

Zilele trecute am avut la serviciu o sărbătorire a cuiva care a ieșit la pensie. A fost frumos, ne-am gândit fiecare la timpul care trece și că vom ajunge și noi să avem petrecerea noastră de pensionare.

Mi-am amintit cum a fost prima dată când mi-am luat un serviciu. Nu mă refer la perioada dinainte de facultate, când taică-meu m-a forțat să lucrez - pe atunci nu era goana asta după joburi de acum, dacă voiai să dai la facultate. Pentru că trebuia să știi foarte bine materia, ca să reușești la examen. Un job însemna să nu mai ai timp de învățat, deci să riști să pici la examen.

Mă refer la ultima mea vacanță de studentă, și prima de angajată. Am mers timid, cu bătrânu' de mână (pe naiba! :) e numai o figură de stil, dar am mers la post împreună cu el)  nu ca să merg la școala aceea de sat prăfuit cu miros de pește, ci ca să-mi caute o gazdă unde să locuiesc. Apoi s-au schimbat vremurile, mi-am căutat alt loc de muncă, și altul, mai bun, până m-am stabilizat. dar nu ajungeau banii. Am căutat muncă part time, când am putut să o fac și pe asta. Apoi... m-am mulțumit cu ce am. Și mă gândesc, cu fiecare an ce trece, că se apropie (nu foarte repede, dar se apropie) și vremea să mă despart de colegii de serviciu și să mă relaxez. Sau să pornesc în căutarea unui alt part time job, potrivit stilului meu de a fi.

Coarda

Într-o zi am văzut o fetita jucându-se in fața gardului meu, pe trotuar. Avea o coardă și sărea, și sărea... repede, tot mai repede. Mă uitam invidioasă, pentru că nu mai văzusem o fetita cu coardă decât la desene, la televizor. În timp ce sărea se auzea un șuierat de la sfoara corzii.

Rochița cu buline albastre sărea și ea odată cu trupușorul fetiței. Era amuzant s-o privești. Părul, tuns scurt și cu breton, sălta și el în ritmul săriturilor peste coardă. La un moment dat, surprinsă, am observat că și ea mă privea.

Imediat, o altă fată veni s-o privească. O fi fost sora ei mai mare, mi-am zis. Apoi, aproape fără veste, se apropie de cea mică și începu să sară odată cu ea. Mă îndemnară și pe mine să mă alătur. Am ezitat, mă temeam că n-o să reușesc, apoi curiozitatea și dorința de a mă juca au învins. M-am așezat în spatele fetiței care acum era la mijloc, manevrând coarda cu măiestrie, iar noi săream toate trei în același timp, fără să ne împiedicăm de sfoara rotitoare. După aceea nu mai știu cine s-a împiedicat prima. Am râs împreună și ne-am continuat joaca. Ne-am împrietenit repede, și în câteva zile devenisem cele mai bune tovarășe de joacă din cartier.

Piramidele si apocalipsa mayasa

Conform ultimelor date, se pare ca in decembrie 2012 va fi o aliniere de 3 planete, care se produce o data la 28.000 de ani, adica alinierea respectiva marcheaza inceputul unui nou an galactic.

"Dacă voi credeţi că ceva se va întâmpla în 2012 sau nu, nu este important. Adevărul este că aceasta aliniere planetară cu dreapta formată de vârfurile piramidelor  de pe 3 decembrie 2012 se va întâmpla cu doar 18 zile înainte de 21.12.12...De aici putem să ne dăm seama că aceste piramide au avut un singur scop, indiferent de perioada reală în care ele au fost construite. Scopul a fost unul de celebrare al evenimentului care se produce o singură dată în 28.000 de ani, convergența celor trei planete din sistemul nostru solar", explică ziaristul Charles Marcello, de la publicaţia menţionată."

articolul aici: http://jurnalul.ro/it/stiinta/fenomen-incredibil-cu-18-zile-inainte-de-apocalipsa-prezisa-de-mayasi-oamenii-de-stiinta-nu-au-explicatii-video-630494.html?utm_source=parteneriat&utm_medium=widget&utm_campaign=9am

Boboci de noiembrie

IARNA PE ULITA de G. Cosbuc

IARNA PE ULITA de G. Cosbuc parodie BAC de Vali Slavu ("Vara pe drumuri")

Ne-aşteptam, la bac, să cadă
Vreun elev, acolo, doi,
Însă, ca după război,
Au picat elevi, grămadă…
Vai de noi!

Li s-a dus în lume vestea
Şi-am zvârlit spre ei săgeţi
Ascultaţi acum, de vreţi,
Cum s-a derulat povestea!
Să vedeţi…

Patru ani au dus-o bine,
Lenevind şi petrecând,
Fără să le dea prin gând
Că năvalnic vuiet vine
În curând.

Nici măcar în lună-o dată
Un caiet n-au răsfoit,
Şi-un liceu au absolvit,
Însă ziua mare, iată,
A sosit!

Dintr-un jeep, la bac, răsare
Un băiat al… ştim noi cui,
Arogant cum altul nu-i
Şi e plin de îngâmfare
Chipul lui.

Blugii peticiţi i-atârnă,
Cinci ca el încap în ei,
Dacă-l vezi, te-nchini la zei,
Că şi-a-nfipt în nara cârnă
Trei cercei

Uite-i buzunarul, frate,
Mare cât o zi de post
Şi croit c-un singur rost:
Au fiţuicile-adunate
Adăpost!

Îşi aruncă ochii, roată,
Prin lentile fumurii
Şi se-ndreaptă, să te ţii,
Către zgomotoasa gloată
De copii.

Cum se-apropiase bacu’,
Tatăl său, descurcăreţ,
Pregătise-un plan măreţ,
Ca examenul să-l ia cu
Orice preţ.

Profitând de-mprejurare,
Pe băiat îl doare-n cot,
Dar, la bac, surpriză mare:
Camere de spionare
Peste tot.

Inhibat din cale-afară
Şi mizând pe portofel,
Nu s-a descurcat defel,
Dar noi ştim c-au fost, în ţară,
Mulţi ca el.

De va şti să dea din coate,
Peste ani, nimic de spus,
La catedră fi-va pus,
La inspectorat sau, poate,
Chiar mai sus!

Că, la noi, acela care
Se târăşte-abia, abia,
Cu o pilă în dotare,
Poate să ajungă mare,
Doar să vrea.

Poţi preda la grădiniţă
Chiar de n-ai habar să scrii;
Te cruceşti când la „copii”
Pune-o bravă dăscăliţă
Doar un „i”.

Autori de perle crase
Din păcate, nu sunt rari,
Dezacorduri, faze tari
Se-ntâlnesc şi pe la case…
Mult mai mari.

Şcoala-i navă în furtună
Ce de-un timp a eşuat,
Echipaju-i speriat,
Şi-ar fi cazul să se pună…
Pe-nvăţat!

Cicero

CICERO anul 55 inainte de Christos - Cel mai bun discurs... scurt si clar !

"Bugetul trebuie echilibrat, Tezaurul trebuie reaprovizionat, Datoria publica trebuie micsorata, Aroganta functionarilor publici trebuie moderata si controlata, Ajutorul dat altor tari trebuie eliminat pentru ca Roma sa nu dea faliment. Oamenii trebuie si invete din nou sa munceasca in loc sa traiasca pe spinarea statului."

 In concluzie, nu s-a modificat nimic de 2066 de ani !!! 

Parc in Oslo, foto din colecția personală

Beowulf-ul cu Angelina

Acum cateva zile, aproape saptamana, ma trezisem prea dimineata ca sa-mi pun de cafea. Am deschis netul si intr-un avant neinteles la ora aceea, am cautat pe net teste pt elevi referitoare la epopeea Beowulf.

Si am dat peste filmul lui Robert Zemeckis, cu Angelina Jolie in rolul mamei lui Grendel, cu Anthony Hopkins in rolul regelui Hrothgar si cu Ray Winstone in rolul eroului Beowulf.
Nu stiu cam cat de fidela este povestea din film față de epopee, insa din cate stiu, respecta in general, liniile principale ale story-ului.
Filmul e un fantasy care mi-as permite sa spun, aduce un plus de valoare poemului Beowulf. Grendel, mama lui Grendel si Dragonul nu mai sunt niste simple personaje fantastice, intruchipand navalitorii cu care danezii s-au luptat candva, si nu mai reprezinta doar obstacolele vietii si Moartea pe care le infrunta Omul in Calea sa prin aceasta lume.

Personajele devin umane, devin similare unor eroi ai zilei de azi. Grendel este fiul nelegitim al unui barbat casatorit (Hrothgar), care se vede de doua ori pedepsit, o data de fosta amanta prin fiul lor care il hartuieste, si a doua oara de mult mai tanara lui nevasta care-i refuza apropierea fizica si aducerea pe lume a unui mostenitor, tocmai datorita acestei aventuri din tinerete, marturisita intr-un moment de slabiciune.
Apoi apare Beowulf, care in poveste il omoara pe Grendel rupandu-i un brat, zapacind-o in acelasi timp pe sotia lui Hrothgar, in clipa in care isi dezvaluie trupul atletic, pretextand ca nu are ce face cu zalele sau hainele din moment ce Grendel lupta fara arme. Asadar Grendel dispare din scena, dar mama lui cauta razbunare. Si omoara pe toti tovarasii de arme ai lui Beowulf macelarindu-i si spanzurandu-i de grinzile salii de ospete a castelului lui Hrothgar.

Beowulf se vede nevoit sa o omoare si pe demoniță, dar cand ajunge in grota care-i servea de lacas, apare o Angelina Jolie intr-o forma de zile mari, care-l seduce pe Beowulf in doi timpi si trei miscari. Sabia ridicata a eroului e mangaiata sugestiv de mainile Angelinei pana cand se topeste curgand la picioarele ei. Nici nu mai era nevoie ca ea sa-i propuna targul sex (plus un fiu in locul lui Grendel) contra regat, ca scena este foarte graitoare si asa.
Dupa ce intalnirea amoroasa se consuma, Beowulf se intoarce printre oameni sustinand ca a omorat-o pe mama lui Grendel. O mica greseala de exprimare il face pe Hrothgar sa-si dea seama ca eroul a fost sedus, la fel cum i se intamplase chiar lui in tinerete, si spre surprinderea curtii, ii da coroana, pe sotia sa - pe care i-o promisese in schimbul mortii lui Grendel, si se sinucide.

Peste ani, fiul demoniței, avand puterea de a deveni un dragon fioros, vine sa-si implineasca menirea si sa lupte contra propriului sau tata, dar mai ales contra sotiei si amantei acestuia. Povestea se repeta: iubita de o noapte care naste un fiu, se razbuna pentru ca a fost parasita (Beowulf intreaba intr-un vis ce este pacostea care a venit peste regatul sau si i se spune ca e "ceva ce a lasat in urma"). Beowulf insa, pentru a-i putea smulge dragonului inima din piept (amanunt existent si in epopee), va trebui sa-si taie un brat, si astfel sa moara lent, exact asa cum de mult, facuse el cu Grendel. Inainte sa moara, vede adevaratul chip, de om, al fiului sau mort, si reuseste sa-i marturiseasca prietenului sau de o viata, Wiglaf, ca de fapt, mama lui Grendel era vie.

Wiglaf devine succesor la tron, si, urmarind de la malul marii rugul aprins pe o corabie vikinga arzand trupul lui Beowulf, o vede pe Angelina, la fel de tanara si frumoasa ca intotdeauna, venind catre el. Nu stim ce ar mai urma. Inca o seductie e putin probabila, Wiglaf e batran, iar atitudinea lui care nu stie ce sa creada desi pare atras de femeia-demon, ne lasa si pe noi in ceata, pentru ca aici se termina filmul.

Dar imi raman in amintire conexiunile pe care regizorul le-a exprimat cinematografic:
- femeia Lilith (demonul - femeia amantă, brunetă, focoasă, geloasa, vesnic tânără și seducătoare, prolifică; ea sta in adancuri, in subconstient, in vis) si femeia Evă (sotia lui Hrothgar apoi a lui Beowulf, blonda, frumoasa, calma, inteleapta odata cu trecerea timpului, dar stearpa; ea se afla fizic langa sotul ei, dar mintea acestuia e de multe ori acaparata de Lilith, chiar daca nu a mai vazut-o de foarte mult timp);
- nașterea elementelor dintr-un  demon al apelor: Grendel e un trol (spirit al pietrei), al doilea fiu este un simbol al focului (dragonul care scuipa flacari pe gura).

Si cu siguranta mai sunt altele de descoperit in acest film comercial, la prima vedere.
M-a impresionat tehnica cinematografica de combinare subtila a scenelor reale cu scenele animate, dar in asa fel incat granita dintre real si animatie sa fie foarte subtire si as zice aproape imperceptibila.

surse foto: http://nice-cool-pics.com/, geekanerd.blogspot.com

Eu va ofer trailer-ul:

Aventurile lui Tom Sawyer. Mark Twain

Un clasic al literaturii americane, Mark Twain considerat chiar părintele romanului american, a scris cărți pentru copii și adulți deopotrivă. Personajul cel mai îndrăgita rămas de-a lungul vremii, Tom Sawyer, secondat de bunul său prieten Huck Finn, și de Becky, prietena sa de la școală.
Dincolo de povestea aventuroasă a celor doi prieteni, se dezvăluie pe larg o frescă a societății americane din secolul al optsprezecelea, din comunitățile mici, a unei Americi încă sfâșiată între Nord și Sud, între industrializare și culturile de bumbac, între capitalism și sclavie.

Adesea aventurile eroilor trec drept trepte ale inițierii, drept drumuri de viață și căi de maturizare. Savuroase pentru copii, cu tâlcuri ascunse pentru cei mari, romanele lui Mark Twain sunt scrise cu mult umor, cu finețe, cu grijă pentru portretizarea personajelor, cu ritm pe ici alert, pe colo mai molcom. Twain a adus cu sine un stil propriu, diferit mult de literatura europeană a vremii, punând astfel bazele literaturii clasice americane.

Femeia de peste 40 de ani

primita in mesaj forward:

Pe măsura ce înaintez în vârstă, apreciez cel mai mult femeile trecute de 40 de ani.

O femeie trecută de 40 de ani nu te va trezi niciodată la miezul nopţii să te întrebe la ce te gândeşti. Ei nu-i pasă la ce te gândeşti.
Dacă o femeie trecută de 40 nu vrea să urmărească un meci, nu stă prin preajmă miorlăindu-se. Face ceva ce chiar îşi doreşte să facă. Şi de obicei e vorba de ceva mult mai interesant.

O femeie trecută de 40 se cunoaşte suficient pe ea însăşi ca să fie sigură de cine este, ce este, ce vrea şi de la cine. Sunt puţine femei trecute de 40 cărora le pasă de ce-ai putea gândi despre ele sau despre ce fac.

Femeile trecute de 40 au o mare demnitate. Rareori se apucă să ţipe la tine la operă sau în mijlocul unui restaurant foarte scump. Desigur, dacă o meriţi, nu ezită să tragă în tine.
Femeile trecute de 40 de ani sunt generoase cu laudele, deseori nemeritate. Ele ştiu cum e să nu fii apreciat.

O femeie peste 40 are încredere să te prezinte prietenelor ei. Una mai tânără cuplată cu un bărbat îşi ignoră deseori chiar şi cele mai bune prietene pentru că nu are încredere să le aducă în preajma lui. Celor peste 40 nu le prea pasă dacă eşti atras de prietenele ei pentru că ştie că ele nu o vor trăda.

Femeile devin medium pe măsură ce îmbătranesc. Niciodată nu trebuie să-ţi mărtusiseşti păcatele unei femei peste 40. Ele ştiu întotdeauna.

O femeie trecută de 40 arată bine purtând un ruj roşu strălucitor. Asta nu e valabilă şi pentru una mai tânără. Odată ce a trecut de un rid sau două, o femeie peste 40 este de departe mai sexy decât omoloaga sa mai tânără.

Femeile de peste 40 de ani sunt deschise şi oneste. Ele îţi vor spune imediat dacă eşti un ticălos sau te porţi ca un ticălos. Niciodată nu trebuie să te întrebi cam pe unde te situezi în relaţia cu ele.

Da, preţuim femeile trecute de 40 de ani pentru o mulţime de motive. Din păcate, nu e reciproc. Pentru fiecare femeie uluitoare, inteligentă şi fierbinte, trecută de 40 de ani, există o relicvă cu chelie şi burtă în pantaloni galbeni, făcându-se de râs alături de o chelneriţă în vârstă de 22 de ani.

Napoleon, 2002

Duminica trecuta am stat lipita de monitorul laptopului meu cam 6 ore, fara cateva foarte mici pauze, ca sa vad mini-serialul Napoleon Bonaparte, realizat in 2002.

Nu stiam in detaliu povestea lui, si cred ca nici in mare. Nu mi-a placut istoria, asa cum ne-a fost ea predata cand eram eu eleva, plina de razboaie si cam atat. In schimb viata unui conducator, cu toate aspectele ei importante, te face sa privesti lucrurile din alt unghi si te determina sa vrei sa stii mai mult despre acele vremuri.

Filmul il consider unul de 5 stele, sub toate aspectele. Pe mine, una, m-a fascinat. Si costumele, si intrigile vremii - am descoperit, a cata oara? :) ca nimic nu e nou sub soare - si engleza cu accent francez a actorilor, si personalitatea acestei figuri remarcabile a istoriei, asa cum se desprinde ea din film: un barbat pasional, ambitios, mandru, dictator si turbat dupa putere. Iubind-o pe Josephina, dar avand nenumarate aventuri si, uneori, bastarzi. Un geniu militar, a carui slabiciune este, pana la urma, tocmai aceasta mare calitate. Pe langa el, Talleyrand, Murat, alte figuri mari ale vremii, apar ca niste personaje secundare. Desi bine conturate, personalitatea imparatului umbreste totul in jur.

Pana la urma nu va ramane decat sa urmariti serialul si sa judecati singuri: http://filmehd.net/napoleon-bonaparte-film-online.html

Marie Antoanette

Marie Antoinette, film 2006, in regia Sofiei Coppola.

Filmul prezinta viata reginei Maria Antoaneta a Frantei, nascuta in Austria si crescuta intr-o atmosfera regala diferita de eticheta stricta a Versailles-ului.
Mi-a placut sa-mi amintesc despre deșănțata madame du Barry, favorita unui Ludovic al XV-lea urât, libidinos si bătrân, despre intrigile nesfârșite de la curte, despre afacerea colierului cu diamante - in care regina Maria Antoaneta nici nu era implicata, de fapt - lucruri despre care citisem in adolescenta in romanele lui Dumas.
Mi-am amintit de singurele doua cuvinte scrise in caietul de istorie din generală in dreptul lui Ludovic al XVI-lea - rege prost, si am descoperit in film un personaj calm, efeminat, cu oarecari neputinte pe care in timp le rezolva partial, dar indeajuns cât să aibă urmași, desi gurile rele ale vremii atribuiau paternitatea ultimului baiat amantului suedez al reginei.
Filmul urmareste viata celor doi, Maria Antoaneta si Ludovic al XVI-lea, de la casatorie, cand inca nu erau rege si regina, pana la ultimele clipe, dinaintea ghilotinarii de la Revolutie, pe fundalul vietii de la curte si a tuşelor sociale bine evidențiate ale vremurilor in plina schimbare.

Un film bun, de vazut, pentru iubitorii genului istoric.

Fanfan la Tulipe

Film, Franta, 1952, regizor Christian Jaque.
In rolurile principale un Gerard Philipe tanar si in verva, si o Gina Lollobrigida frumoasa, naturala, eclipsand toate starletele tunate de astazi.
Din cate imi amintesc, asa, ca prin ceață, filmul era alb-negru. Insa astazi poate fi gasit si colorat, prin tehnici speciale.

O comedie de capa si spada, un amestec amuzant intre commedia del'arte si burlescul filmelor din zorii cinematografiei, un basm in care binele, fireste, invinge.

Filmul urmareste aventurile mai mult sau mai putin verosimile ale unui tanar, care se inroleaza in armata ca sa scape de furia unui tata care-l surprinde iubindu-i fata. La un moment dat o frumoasa aparent, tiganca, ii ghiceste un viitor stralucit. Adeline, tigancusa travestita, se indragosteste de Fanfan care de acum incolo manat de cuvintele cu rol de profetie trece din aventura in aventura, scapa din fel de fel de buclucuri si in cele din urma, purtat de noroc, aduce o victorie militara nesperata regelui Frantei. Si cum totul e bine cand se termina cu bine, Fanfan ramane impreuna cu Adeline iar ceilalti care i-au stat alaturi si l-au ajutat isi primesc si ei recompensa.

Comediile nu au varsta, iar Fanfan la Tulipe este un bun exemplu in acest sens.






Mai jos aveti o secventa din film.

Piramidele lui Napoleon, de William Dietrich

Piramidele lui Napoleon este o carte scrisă de William Dietrich și apărută la noi la editura Nemira. Am citit cartea pe nerăsuflate, dacă asta înseamnă că am citit zilnic timp de aproape o săptămână. E drept, altă dată citeam Codul lui da Vinci într-o zi și o noapte, dar au trecut ceva ani de atunci și îndemânarea plus cheful de a citi s-au diminuat și mai mult. N-as ști să vă spun de ce, eu pun lucrul ăsta pe seama trecerii timpului.

Așadar Ethan Gage, un american la Paris și discipol al lui Ben Franklin, mare amator de poker, femei și aventuri de tot felul, câștigă un medalion vechi și ciudat. Cum artefactul este dorit cu înverșunare de mulți oameni, Ethan încearcă să înțeleagă ce semnifică medalionul și cine l-a făcut.
Astfel ajunge pe mâinile unui Napoleon în devenire, care tocmai cucerise Italia și se pregătea de campania din Egipt.

După tot felul de lupte, răsturnări de situații, întâmplări în care viața lui atârnă de un fir de păr, între mamelucul plătit Bin Sadr și iubirea pentru Astiza, preoteasă a lui Isis, Ethan intră încet în lumea misterelor egiptene și a unei magii care-și face simțită prezența prin felul în care el ajunge să găsească locul originar al medalionului - care se dovedește a fi, de fapt, o cheie - și sanctuarul complicat, construit de arhitecți și lucrători uciși imediat după terminarea lui, în Marea Piramidă, pentru a nu i se descoperi secretul, sanctuar unde ar fi trebuit să se afle cartea lui Thot, cea care aduce deținătorului și utilizatorului ei, ca și poporului din care acesta face parte, putere supremă asupra oricui.

Și romanul de vreo 500 de pagini ar fi rămas doar un bun roman de vacanță și de aventuri pe fundalul unor evenimente istorice reale, dacă în final autorul nu ar fi sugerat cine a furat prețioasa carte și pe mâna cărui popor a ajuns ea.

Dacă nu v-ați dat încă seama care este azi acest popor :) citiți cartea, o găsiți și la editura Nemira.

Lectură plăcută!

Lisa

De fapt, o cheamă Issa. De la Isis. Și a avut un frate Ramses, alb cu pete negre si una chiar pe năsuc, dar o fi fost furat că era tare drăgălas. E pisica vecinilor de vis-a-vis, care au o agentie de turism, Petrotur. E o pisicuta mica, blândă - desi nu ma lasă s-o prind - neagra cu ochi verzi, frumușică, si tare, tare mâncăcioasă. Nu-ti vine sa crezi cat e in stare sa mănânce pisica asta! :D  "Cerseste" de mancare pe la toata lumea din cartier, desi sunt convinsa ca primeste destul si acasa la ea. Dar de doua zile e tare trista si plange mieunand a jale aproape non-stop. Mai doarme la mine in curte, in zmeuriș, o vad pe geam, se trezeste brusc, miauna plangand si adoarme la loc, obosita de cautat. Isi cauta puii, pe care stapanii i-au aruncat la lada de gunoi (pe acolo isi plange si isi striga puisorii cel mai mult). Mi se rupe sufletul de mila ei, un ghemotoc de pisica coplesita de o durere asa de mare. Macar un pisoi sa-i fi lasat, sa aiba ce creste, si sa nu o mai doara capul (toata ziua mananca iarba), ţâţele pline de lapte si sufletelul ei mic.

Azi tace invinsa si priveste in gol....

Poza e din luna mai, pe cand inca nu stia ce avea sa o astepte.

Despre liste, invitati si un botez

Acum nu foarte multa vreme am fost și eu cu bătrânu' meu la botezul unui nepot. Nu mai fusese demult un eveniment în familie, asa ca ne-am dus, chit ca sănătatea lu' bătrânu' nu e chiar ok. Acolo, lume multă, lume bună - chiar mă întrebam ce căutăm noi pe-acolo - mâncare așijderea, muzică - nici nu mai vorbesc, am dansat de mi-au pârâit coastele a doua zi.

Vărul meu, adică bunicul celui botezat, ne-a povestit câte erau de făcut la un botez, câte liste de tot felul, de invitați, de dorințe (pentru cazare), de meniuri, și nu mai știu ce, au tot fost făcute până în ultimele zile când s-a definitivat petrecerea. Aproape la fel ca la o nuntă, având în vedere restaurantul ales, darul pus la copil între feșe, tevatura de dinainte, și poate nu în ultimul rând fasonul petrecerii, toaletele etalate, ștaiful evenimentului.

Au trecut doi ani și ceva. Matei, nepoțelul meu, cu părinții și cu bunicii lui au venit pe la noi, din Ardeal. Copilul, ca orice copil, s-a repezit la pisici, la cele câteva jucării pe care le mai am amintire, la bibelouri - se putea să nu am așa ceva?! cel puțin cât încă trăiesc ai mei - îndemnat fiind de mamă, a început să-mi arate că știe să rupă un pic de engleză - chiar știa! - și uite-așa, în câteva minute, cu energia lui de copil, mi-a întors casa pe dos :D După ce mi-a explorat mie universul, și-a desfăcut un săculeț pe care îl avea cu el de acasă, și a început să se joace cu un camion de plastic, jucăria lui de zi cu zi. Până a adormit cu el în mânuțe.

Păi să tot fii copil în ziua de azi! :)

Calatorie in geomorfologia Pamantului

Datorita unui dialog inceput pe blogul nimeni imi tin promisiunea de a posta cateva elemente de geomorfologie a Pamantului, asa cum le-am invatat eu pe vremea studentiei mele ('85 - '89), de la distinsii mei profesori Grigore Posea si Mihai Ielenicz, in special in anul II de facultate.

Structura Pamantului

Pamantul este format din scoarta, manta si nucleu. Scoarta la randul ei este alcatuita dintr-o patura sedimentara, care se gaseste numai pe continente, o patura granitica, de asemenea aflata pe continente, si cu discontinuitati sub oceane, si o patura bazaltica aflata pe sub cele doua paturi de mai sus, peste tot, atat sub continente cat si sub oceane si mari. Primele doua paturi mai poarta denumirea de sial (silicati de aluminiu) iar ultima de sima (silicati de magneziu).

 sursa foto

Este important de amintit ca:

1 - scoarta, impreuna cu patura superioara a mantalei formeaza litosfera si ca aceasta litosfera pluteste pe astenosfera, un invelis de magma al Pamantului.

(De ce se considera ca sub astenosfera mantaua redevine solida, nu stiu si nu a intrebat nimeni la curs. De obicei nu intrebam mare lucru pe profesorii nostri, asta poate si pentru ca asa erau vremurile. Luam informatiile ca atare si le invatam. De altfel nu cred ca exista o explicatie plauzibila pentru acest fapt, tot asa cum pentru multe alte lucruri nu exista.)

2 - litosfera nu este unitara, ci fragmentata sub forma de placi tectonice, din care majore sunt 6 (pacifica, americana, africana, eurasiatica, indo-australiana si antarctica), care se delimiteaza intre ele ori prin linii de extensie, numite rifturi si acolo se formeaza scoarta, ori prin linii de compresiune sau de subductie (adica marginea unei placi se situeaza peste marginea placii vecine, amandoua apropiindu-se lent una de alta; in acest fel marginea de dedesubt se topeste, pt ca ea coboara in astenosfera, iar marginea de deasupra se increteste, formand lanturi muntoase. In acest proces uneori intervin descarcari bruste de energie care genereaza cutremurele.), adica zonele unde scoarta se distruge sau se consuma.

Aceasta astenosfera, fluida fiind, este pusa in miscare de niste curenti de convectie, care la randul lor determina o deplasare a scoartei, si de acum intram in teoria tectonicii in placi formulata de catre Alfred Wegener pe la 1930.

Interesant ca in teoria sa, Wegener nu porneste doar de la niste observatii - de exemplu asemanarea dintre tarmul de vest al Africii si cel de est al Americii de Sud, ca si cum candva ar fi fost unite - dar si de la teoria formarii Lunii din materia inca moale a Pamantului. Insa aici mie imi sunt, acum, usor neclare niste amanunte.
Asadar: pe cand planeta nu era solidificata complet, ea avea o forta de rotatie mult mai mare, astfel ca forma sa era ovala, sau ca o minge de rugby. La un moment dat o bucata din materie s-a desprins formand Luna. In locul ramas s-a format Oceanul Pacific. Argumente in acest sens sunt forma relativ circulara a Pacificului ca si faptul ca scoarta granitica lipseste de pe fundul acestui ocean. Pe de alta parte Wegener spune ca atunci pe planeta exista un singur supercontinent, Pangeea, si un singur ocean, Panthalassa. In urma desprinderii Lunii din Pamant, producandu-se un dezechilibru in masa planetei, Pangeea a crapat (si toata scoarta odata cu ea, dand nastere placilor tectonice) si s-au format doua mari mase continentale, Gondwana in sud si Laurasia in nord, separate de Marea Thetys, care ulterior s-au "spart" si ele pe o linie nord-sud (dorsala Atlantica de azi cu riftul din mijlocul ei care determina alunecarea Americilor catre vest si a masei continentala Afro-Eurasiatice catre est) in continentele asa cum le stim azi.

Bun. Pai ori materia Pamantului era incomplet racita (si aici eu imi imaginez un fel de noroi fierbinte pe tot cuprinsul, aburind), ori exista un continent si un ocean, ceea ce, zic eu, presupune ca planeta era deja solida, la suprafata ei. Dar, in fine, nu ceea ce cred eu este important, ci ceea ce pun cercetatorii cap la cap.

Cum ziceam, aceasta este una dintre teorii,care ce-i drept, explica foarte bine formarea continentelor si oceanelor, si care este completata de dovezi biologice (acelasi tipuri de plante si specii de animale se regasesc atat pe coasta estica a Americii de Sud cat si in zona central-vestica a Africii, ca si cum candva ar fi fost unite) si geografice (forma tarmului, tipul de relief dintre cele doua continente in zona unde au fost candva lipite).

Alte teorii spun ca sial-ul s-a concentrat in continente pe portiuni mici, sau ca au existat cutari orogenice succesive prin care se ajungeau la suprafete noi care puteau sa formeze intinse mase continentale (aici se aducea drept dovada faptul ca muntii din nordul Europei, din Scotia si Scandinavia sunt caledonici, cei din Europa Centrala sunt hercinici - Jura, Masivul Central Francez, iar cei din zona central sudica sunt formati in orogeneza alpina - Alpii, Carpatii).
Ipoteze sunt mai multe, unele mai vechi, altele mai noi, si nici una nu poate sta, in totalitatea ei, in picioare. Totusi astazi este larg acceptata teoria lui Wegener ca fiind cea mai apropiata de realitate, desi poate ca adevarul, ca intotdeauna, este undeva, la mijloc.

Sa revenim la placile tectonice. Spuneam ca ele, placile, plutesc pe astenosfera si curentii de convectie ai astenosferei, circulari, fac ca pe de o parte, sa genereze rifturi, iar pe de alta sa consume din marginile placilor. Riftul apare ca urmare a ramurilor ascendente ale curentilor care imping la suprafata lava pana cand scoarta crapa sub forma unei vai si poate face loc acestei lave sa iasa in afara. Pe aceasta despicatura din cand in cand lava iese ori sub forma de vulcani, ori se revarsa lateral. Oceanele prezinta niste lanturi muntoase numite dorsale, iar dorsala mediana a Atlanticului are un asemenea rift pe mijlocul ei. Dorsala Pacifica nu prezinta rift, si de aici s-a ajuns la concluzia ca Atlanticul este un ocean tanar, in plina expansiune, iar cand riftul se umple si se inchide, se va ajune la faza de contractie, faza in care se afla acum Pacificul, si deci, de imbatranire.

 foto wikipedia

In partea cealalta, unde actioneaza ramurile descendente ale curentilor de convectie astenosferici, marginile placilor se consuma dar formeaza si zone de orogen. Placa subdusa se topeste in astenosfera, iar placa de deasupra se increteste. De fapt, cel mai tare se incretesc sedimentele din geosinclinal, si mai putin straturile din profunzimea placii.

 sursa foto

Insa nu intotdeauna muntii se formeaza la intalnirea unei placi oceanice cu una continentala. In Romania, unele catene muntoase s-au format prin subductia a doua placi continentale:

citatul foto este preluat din cursul "Geomorfologia Romaniei" de Gr. Posea, 2005. Linkul: http://www.scribd.com/doc/57394671/Geomorfologia-Romaniei-Grigore-Posea


Si aici se incheie incursiunea propusa. Daca mai vreti sa mai povestesc, propuneti subiecte.


----------------------------------
Bibliografie:

"Geomorfologie generala", M. Ielenicz, 2004 link: http://profudegeogra.files.wordpress.com/2011/05/geomorfologie-generala.pdf

Curs "Geomorfologie", Gr. Posea, M. Ielenicz, N. Popescu, EDP, 1970
http://facultate.regielive.ro/cursuri/geografie/geomorfologie-94677.html

R:

 O experiență de neuitat practicând bungee-jumping !

Asa scrie Cartarescu?!?!!

Spre rusinea mea recunosc ca nu am citit nimic, semnificativ sau nu, scris de acest domn; pur si simplu pt ca nu prea mai citesc, si asta de niste ani de zile. Presupun ca toti, sau macar unii, avem aceasta lehamite de citit de la o varsta incolo, ca doar n-oi fi singura cu "boala" asta. 

Iar azi, intr-un articol de pe net, gasesc niste citate dintr-o carte a dansului. Si nu-mi prea vine sa cred ochilor. Nu-mi imaginasem ca un scriitor considerat important, debiteaza asemenea lucruri. Dar neah!, fiecare avem slabiciunile noastre, nu?

Bucata cu pricina, aici:

"... acelasi Cartarescu, intelectualu’ care, in romanul “Orbitor. Aripa dreapta”, scria relaxat : “Uite cum e cu tara: cica limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de cacat, ca sa-i arate cum e afara (…). Limbricu-ala mic se gandeste ce se gandeste si dup-aia zice: “Pai, taticule, dac-aici e atit de frumos, de ce trebuie sa traim noi in gaura aia paroasa?, in duhoarea aia de cacat, in bezna aia groaznica?” Da’ taica-su-i zise rastit: “Fiule, sa nu mai vorbesti asa! Aia-i Patria!” (pag. 58).  Magnific, nu? Iar dupa 26 de pagini recurge la practici mai pe intelesul tuturor: “Ii placea sa-si puna degetul pe fund si sa-l miroasa apoi”. Treaba ta, patriotule intelectual, dar de ce faci si bilute?"

Sursa articol: http://www.enational.ro/breaking-news-facute-praf/cartarescu-si-a-uitat-degetul-in-fund-177764.html

Scandinavia 2012. Copenhaga.

Pe măsură ce mergeam în jos, către centrul Europei, senzația de straniu și de rece, de alien dispărea, o căldură și o deschidere a sufletului luându-i locul. Începeau să apară sculpturi, tușe arhitectonice mai bogat ornamentate, detalii pe care Nordul nu le are și cărora nu pare să le simtă lipsa.

Danemarca ne-a întâmpinat cu o vreme blândă, răcoroasă dimineața, ușor capricioasă, dar bună de excursie. Am poposit la hotelul de 4 stele Radisson Blu, de lângă aeroport. Era o anume distanță până în Copenhaga, dar merita tot drumul. E un lucru bun să ai cazări de 4 stele când ești într-un circuit.

În ziua aceea aveam să stăm de dimineață până seara în oraș. Am fost lăsați lângă intrarea în parcul de distracții Tivoli, pe care n-am apucat să-l văd, pentru că nu mă așteptam la prețul pipărat. Practic intrarea era câțiva euro, dar erai obligat să plătești mult mai mult, ca să vizitezi câteva amplasamente, adică erai obligat să iei pachetul de bază. Așa că parcul ne-a fost doar locul de întâlnire cu foarte confortabilul autocar danez care ne-a dus și ne-a adus la hotel.

Am vizitat zona centrală, ne-am aventurat în inima orașului în căutarea unui restaurant la prânz, am poposit într-un parc, am mers într-o croazieră, și am vizitat-o pe Mica Sirenă. Firește, n-o puteam rata. A fost sculptată de Edward Meriksen în 1913, având-o drept model pe soția sa. Este întruchiparea personajului cu același nume a celebrei povești de Christian Andersen.Sute de turiști erau când am poposit și noi în port ca s-o vedem și să ne pozăm cu ea. Am cumpărat suveniruri, am tras câteva cadre și ne-am urcat repede în autocar. Era aglomerat, dar și noi aveam mai multe de văzut în ziua aceea.

Însă retina și amintirea mi-a fost impresionată de clădirea numită Diamantul Negru, care strălucește fascinant de frumos, de parcă ar fi o ființă vie, în licărul apei la malul căreia este construită. Adăpostește biblioteca regală din Copenhaga și se numește așa pentru că a fost placată cu granit negru african, rocă de la care îi vine și numele. Dar sclipirile vii se văd numai pe film, în imaginea statică, splendoarea miilor de scântei adamantine nu se dezvăluie privirii.

Într-un târziu, obosită de plimbări prin centrul orașului, prin gară și prin parc în căutarea unui ipotetic metrou către hotel despre care ne spusese ghida - și care nu exista decât într-un alt loc, departe, la câteva stații de tramvai distanță (or fi toți ghizii la fel de neinformați? :) ), am capitulat și am așteptat autocarul danez de ora 18.00, special închiriat pentru noi, să mă ducă la hotel. A fost una dintre cele mai frumoase zile ale circuitului, de fapt, a fost ziua care a marcat întoarcerea din Nord. Întoarcerea din ghețurile spirituale ale Scandinaviei.

M-am lăfăit în somptuosul hotel până târziu în noapte, apoi am lăsat în urmă Danemarca și am plecat spre Berlin.

Estul va deveni deodata, vest?!??

Ma intreb... ce interes avea Viktor Orban sa indemne - din Romania!!! venit fiind la Baile Tusnad la nush'ce scoala de vara!! - cetatenii romani de origine maghiara din Transilvania sa boicoteze votul?!???  Care-i gheşeftul?

Eeeeh, si-asa am mult timp liber la dispozitie, ia sa ma apuc de invatat limba maghiara ca nu se stie daca nu cumva din judet al regiunii de nord-est, Neamtul nu va deveni un judet la granita de vest a Romaniei.

Asa ca, mi a csók, egy nagyszerű hét !

P.S.1 -  Un articol de blog care-mi merge la inima: http://ochidepisica99.wordpress.com/2012/07/30/un-vot-distanta-scrisoare-pentru-romani/

P.S. 2 - Tot rasfoind netul am aflat ca nu s-a negociat autonomia Transilvaniei intregi, ci doar a 3 judete.... ca sa vezi! si eu care ma speriasem!!!
(de altfel era de asteptat. Hurezeanu spusese intr-o emisiune acum 3-4 saptamani ceva de genul ca udemereul va negocia la sange si se va vinde foarte scump... dar atunci nu m-am gandit chiar pana acolo. Zarurile sunt aruncate, ca de obicei: unii obtin autonomia, ceilalti bat toba reunificarii cu Basarabia. Ca de stiut, au stiut cu totii cine ce face si ce negociaza. Eu nu cred in piesa dezbinarii pe care o vad jucata in media zi de zi. Stanga si dreapta provin din acelasi trup, nu sunt separate deloc.)


Oare cum de la unii se poate sa aiba reprezentanti care tin cont si de interesele celor multi, iar la noi nu?


P.S. 3 - 31 iulie, ora 6.20 dimineata. Noaptea e un sfetnic bun, si cum in ultimii ani m-am invatat sa citesc printre randurile declaratiilor politicienilor si printre vorbele adesea redundante ale emisiunilor TV (nu neaparat cu succes de fiecare data), intuitia imi spune ca acel procent de 52% este real, dar probabil datorita unor interese cu mult mai mari este preferabila varianta invalidarii referendumului. La Realitatea tv, la 11 noaptea s-a afisat acel banner cu rezultatul de 44 si ceva de procente, sub care scria mare ca ref. este invalid. Sus, cu litere mult mai mici, scria ca era vb despre rezultatele de pana la ora 21. Hurezeanu a sarit ca ars la Cretuleasca somand-o sa scoata de pe ecrane chestia cu ref-ul invalid, ceea ce dupa niste minute s-a si intamplat. Cu alte cuvinte, dinainte era stabilita invalidarea, doar noi nu trebuia sa stim.... Apoi vehicularea procentului de 52% facuta doar in seara aceea de catre USL, si apoi tacerea lor subita asupra acestui procentaj, si nu in ultimul rand un articol de acum o luna despre E. Udrea care spunea ca USL va avea o surpriza de proportii la ref. Cireasa de pe tort a fost gestul lui Base de a-i da foaia alba lui Crin sa-si scrie demisia din viata politica, asa cum spusese ca o va face, atunci, cu o luna in urma, la sedinta din Parlament.


De cele mai multe ori adevarul este spus voalat, este ascuns in anumite gesturi, sau in articole deloc intens mediatizate. Este doar o chestiune de timp pana inveti sa le pui cap la cap si sa intelegi cate ceva. Desi, pana la urma cred ca nici nu merita sa-ti bati capul cu asta.

Scandinavia 2012. Oslo, Elsinore.

In ziua de Oslo eram hotarata sa incep sa vizitez cate ceva, oricat de scump ar fi fost. Si sa fac si niscai cumparaturi. Dimineata am ajuns mai intai la Primarie. Nu voiam sa intru - credeam ca e cu bani si preferam sa cheltui ce aveam pe muzee - si am ramas in parculetul din apropiere sa dau un telefon acasa. Pe cand vorbeam, ca din pamant a rasarit un tuciuriu cu un pahar de plastic in mana ranjind la mine. Am disparut imediat din peisaj cautand grupul de turisti de care apartineam. Am intrat in Primaria din Oslo val vartej, vazand ca pe usa scria ca intrarea este libera. Pana la urma a trebuit sa-i multumesc tuciuriului, ca daca nu era el, nu aveam sa vizitez interiorul acela :)   

Apoi am poposit in apropierea garii, si de la statuia tigrului - aluzie la faptul ca Oslo era candva numit orasul tigrului, adica un oras periculos - am luat-o in sus pe o strada care urca pana la Palatul regal. Pe parcurs am vazut un frumos monument in memoria celor ucisi in 2010 de un nebun inarmat, am vazut gradini si parcuri curate, cladiri cu o arhitectonica deosebita.

Poate ca asteptati mai multe detalii, dar sincer nu pot spune ca Oslo m-a impresionat, ca oras. De altfel, per total, Scandinavia e frumoasa prin miturile sale, prin civilizatia vikingilor, prin istorie, dar nu si prin prezent. Aerul ei este strain, poate raceala despre care vorbesc unii eu am perceput-o ca pe ceva strain, care pe alocuri mi-a incantat ochiul, dar care nu a reusit deloc sa-mi deschida inima. Copenhaga incepe sa semene cu restul continentului si din toate orasele scandinave, pot spune ca mi-a placut. Insa ceea ce avea sa ma impresioneze si sa-mi placa de-adevaratelea in excursia asta, urma sa vina si, mai mult, era ceva la care nu ma asteptam.

Am plecat apoi mai departe pe insula Big Day unde se afla cateva muzee. Am vizitat Muzeul Vikingilor, Muzeul navei Fram, Muzeul Kon-Tikki, si al descoperirilor facute de exploratorul Thor Heyerdahl, Muzeul Skansen - un fel de muzeu al satului unde oameni imbracati in costume traditionale faceau produse traditionale sub ochii turistilor, prin metode vechi. Aici nu am intrat. Pretul era destul de mare - 15 euro (110 coroane), pentru buzunarul meu care trebuia sa suporte pretul unei valize in Germania :)

Muzeul Fram

Muzeul Fram

Muzeul Kon-Tikki

Muzeul Kon-Tikki

Ca o paranteza spun ca ghida a strans de fiecare data pretul intreg de la fiecare dintre noi, si nu pretul redus, pentru grupuri. Ma intreb oare de ce daca nu e multumita de salariul ei nu negociaza cu agentia de turism ? Ce vina avem noi? Mie mi se pare normal sa beneficiez de toate avantajele de a merge intr-o excursie cu grupul, altfel m-as duce singura unde vreau, cand vreau si cum vreau!

Pretul biletelor la Fram: cu 20 de coroane mai mic pt grup decat individual

Dupa aceea am si cumparat cateva suveniruri, m-am invartit pe la un gen de piata de flori, fructe si legume cu gandul de a cumpara niste rosii, dar dupa ce vreo jumatate de ora am dat tarcoale preturilor, m-am lasat pagubasa.

Am plecat apoi cu autocarul la hotel, era dupa amiaza si nu simteam ca as fi vrut sa mai vad si altceva in Oslo.




M-am trezit  a doua zi dimineata cu gandul sa fotografiez casa cu iarba pe acoperis de vis-a-vis de hotel. Cum s-a intamplat ca autocarul era incuiat, iar ambele chei erau inauntru, am avut timp destul sa fotografiez ce doream :)  Pana la urma minunea s-a produs si autocarul a putut fi deschis.

Am pornit catre Goteborg in Suedia, iar din Suedia am traversat Marea Nordului catre Danemarca timp de 20 de minute. De pe ferry-boat vedeam castelul Elsinore, despre care se spune ca ar fi fost castelul lui Hamlet.

Catre seara ajungeam la hotelul Radisson - Park Inn din Copenhaga, zona aeroportului.







Din acelasi serial:

- episodul intai, Scandinavia 2012 - rezumat
- episodul doi, Cracovia - inceputul
- episodul trei, Auschwitz, Varsovia
- episodul patru, Stockholm, Oslo

Scandinavia 2012. Stockholm, Oslo

Asadar in ziua a 6-a din excursie am ramas la hotelul din Stockholm, sa-mi refac spatele uns din belsug cu Voltaren. Ideea e ca desi mare incredere nu am avut - folosisem si in tara acest antiinflamator si mi s-a parut ca nu are efect la mine - Voltarenul m-a pus pe picioare si a doua zi nu mi-a mai pocnit coloana la baie si nu am mai ramas aplecata spre chiuveta in timpul toaletei de dimineata. Probabil e vorba de diferenta in bani (a se citi calitate) de la 15 lei tubul in Ro, la 11 euro in Suedia.

Asa ca in Stockholm puteam sa vad orasul, sau muzeul Vasa, a unei nave de razboi mult prea incarcata cu ornamente si nu numai, asa incat s-a scufundat imediat ce a fost lansata la apa, puteam sa vad Primaria si sala unde se acorda premiile Nobel, sau puteam sa merg intr-o croaziera printre cele 24 de mii de insule care formeaza arhipelagul Stockholm.

sursa: travelgatesweden.sw

A fost o zi frumoasa desi dupa amiaza a plouat putin. A doua zi am luat un mic dejun foarte variat - ca de altfel pe tot parcursul periplului prin tarile Scandinave, cu multe feluri de sunca, salam, branzeturi cu mucegai, cascavaluri, rosii, ardei, castraveti, salate cu maioneza, omleta, oua fierte, ochiuri, peste cu sos de mustar, peste cu sos tomat, fructe si salata de fructe, cafele de tot soiul, ceaiuri, dulceturi si gemuri, unt, sucuri de fructe, clatite americane, croisante, chifle, paine feliata, simpla, integrala, cu seminte, lapte, iaurt simplu si cu fructe - deci un mic dejun foarte bogat si variat, de la care era greu sa te abtii sa nu gusti din toate cele poftite cate putin.

In acea zi am pornit spre Oslo, capitala Norvegiei, iar in drum am oprit la Upsala si am vizitat Catedrala, construita in sec. 13, cea mai inalta catedrala a Suediei unde am vazut mormantul regelui Gustav Vasa si a sotiilor sale (sec. 16).

Apoi, cand am oprit pe drum pentru masa de pranz, am fotografiat si doua masinute vechi, inca in circulatie. Cine stie sa spuna ce marca sunt, este invitat sa o faca, eu ma pricep mai putin la identificat masini, desi a doua parca tin minte ca era un Cadillac, desi nu sunt foarte sigura.

Catre seara am ajuns in Oslo unde am vizitat trambulina de ski de la Holmenkollen

si parcul Vigeland, cu statuile sale ciudate, poate erotice, poate sugerand ca specia umana asa cum o stim noi azi se trage dintr-o rasa mai veche de umani si din niste reptilieni (?) extraterestri, sau poate mai bine sa-i intrebam pe unii precum David Icke care par sa stie multe despre reptilieni si teoriile conspiratiei. In orice caz, mie asta mi-a sugerat pozitionarea statuilor umano-reptiliene sus, si a celor cu oameni ceva mai jos, chiar la nivelul ochilor: ca ultimii ar fi descendentii primilor.

De multe ori am spus in gluma ca daca vrei sa vezi un extraterestru, uita-te in oglinda. Insa acum... se pare ca gluma incepe sa devina realitate... Ce ziceti, hmm? :)

Dupa aceasta vizita am plecat catre hotelul Thon - Triaden, de 4 stele, un hotel foarte original ca si concept arhitectonic, compus din doua corpuri de cladire cu camere pe o parte si pe alta fiecare, unite sus printr-un acoperis transparent, partea din mijloc reprezentand spatii pentru receptie, baruri, etc. Dupa cum vedeti, poza e facuta de pe pasarela de la etajul 2.

Am adormit linistita desi cu gandul la reptilieni :)). Pentru mine excursia abia incepea sa devina interesanta. A doua zi aveam sa vizitez Oslo si cateva din muzeele sale, dar despre ele, in postarea de maine.

Din acelasi serial:

- episodul intai, Scandinavia 2012 - rezumat
- episodul doi, Cracovia - inceputul
- episodul trei, Auschwitz, Varsovia .

______________________________________________________
R:

Anul ăsta ai de gând să vizitezi Spania? Caută pe e-avion.ro unde vei găsi promotii la bilete de avion și vei lua un bilet de avion spre Barcelona la un preț rezonabil!

______________________________________________________