Ne-am continuat periplul in autocar pana la Verona, orasul celor doi celebri indragostiti, Romeo si Julieta. Am pornit-o pe jos, prin centrul orasului, pe langa Arenele Romane
si pe langa zidul unei cetati medievale pana la casa Julietei, nerenovata si vizitabila, poate chiar locuibila si azi. O imbulzeala ne-a intampinat acolo, intre peretii plini cu inscriptii, in curtea mica si cocheta.
Cateva fete se lasau fotografiate in balconul sub care cu niste sute de ani in urma Romeo isi canta iubirea interzisa de vechea dusmanie dintre familia lui si cea a Julietei. Am cumparat cateva vederi din holul casei, plin de altfel de tot felul de inimi si inimioare rosii, pentru amatorii de suveniruri facile. Apoi am iesit din multimea galagioasa si m-am indreptat catre piata si pietonala din apropiere, atingand cu privirea paharele cu salata de fructe exotice, sepcile colorate, vitrinele mici ale unor marci de firma,
iar in final, flamanda fiind, mi-am luat inca o inghetata italiana (prima fusese in Venetia) cu ciocolata multa, asa cum imi place mie. Este singura inghetata care are gustul aceleia din copilaria mea, pentru ca aici in Italia, maestri in gelaterie, detin secretul celei mai bune inghetate din lume, dupa parerea mea.
M-am intors la autocar, pe o caldura sufocanta, ca sa observ ca o straduta luase numele celui care i-a nemurit pe Romeo si Julieta.
Cautam aerul proaspat al ventilatiei din autocar ca pe sfintele moaşte :)) si aproape ca nu am simtit cand am parcurs distanta pana la Milano, unde am vizitat mai intai magnificul dom. Parca m-am aflat deodata in faţa unei cladiri gigantice, care iesise din ecranul Teleenciclopediei din copilaria mea si imi asternea sub priviri o realitate de o splendoare greu de descris in cuvinte. Las imaginile sa vorbeasca in locul meu.
Apoi am iesit catre galeriile Vittorio Emanuelle si de acolo am gasit mica piateta cu statuia lui Leonardo da Vinci si cu modesta cladire a Scalei. Modesta arhitectonic, dar ce nume sonore au evoluat pe scena ei!
stanga - galeriile, dreapta - statuia lui da Vinci
jos - Scala
Dupa aceea am luat-o pe o alta strada - deh! :) avantajele de a calatori singura, si de data asta si de a fi cazata singura in camera (multumesc, Omnia!) si m-am bucurat de privelistea altor cladiri impunatoare
pana cand am revenit la locul de parcare al autocarului, langa Castelul Sforzesco dincolo de zidurile caruia am intrat. Muzeele sale nu mai erau deschise la ora aceea, insa.
Aici am vazut un nou hobby, cu o trotineta motorizata, sau ce o fi fost, o sa-mi spuneti voi cum se cheama bazaconia asta ca eu nu ma mai pricep la asa năzbâtii.
Dupa ce am vizitat castelul, m-am asezat la o terasa din imediata vecinatate muscand cu pofta dintr-un sandvis cu pate si cascaval aduse din tara. Dupa ce l-am terminat, o italianca batrana si ţâfnoasă, cu o matura in maini, a venit sa-mi atraga atentia ca daca nu servesc nimic de la ei, nu prea am ce sa mai caut pe scaunul acela. Asa ca, am fost nevoita sa ma mai plimb in sus si in jos pe strada inca vreo cateva minute pana cand a venit autocarul si ne-am urcat sa mergem catre cazarea din Savona.
A treia seara de cazare a fost la hotelul Riviera Suisse, de 3 stele. Am avut o camera excelenta, cu toate dotarile, doar internetul cred ca era numai la receptie. Oricum, a fost o surpriza cam neplacuta sa aflu ca occidentul nu considera internetul o necesitate, pentru ca acolo inca predomina internet cafe-urile, iar hotelurile dotate cu conexiune wireless nu prea sunt, sau sunt din cele cu mai multe stele.
Asa arata camera mea, de data asta chiar un single:
M-am odihnit bine, fara vise. In ziua urmatoare aveam sa visez cu ochii deschisi. Dar nu stiam inca, si nici nu banuiam ce spectacol al lumii aveam sa vad live.
Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
Pentru mai multe postări cu aceeași excursie, click pe tag-ul spania2011 de mai jos.
Pentru mai multe postări cu aceeași excursie, click pe tag-ul spania2011 de mai jos.