sâmbătă, 31 decembrie 2011
miercuri, 28 decembrie 2011
Interviu cu Teo
da, cu Teo Trandafir.
Cu Teo, care indreapta un deget acuzator catre mentalitatea romaneasca in care conteaza imaginea, aparenta, si nu ce e dincolo de ea. In care conteaza forma si nu continutul.
Cu Teo, care recunoaste raspicat ca a slabi 60 de kg in cateva luni sau un an, a fost (si este oricand) o prostie. Mai bine zis, o mare greseala.
Eu am subînţeles că ăsta e unul din principalele motive ale problemelor ei recente de sănătate. Cu pancreasul nu te joci de-a slăbitul.
Eu, cand am facut tot posibilul sa aflu cauza tendintei la ingrasare, am aflat, despre mine, un lucru: ca insulina in exces nu e deloc straina de kg in plus si ca nici nu este usor de controlat greutatea corporala cand te confrunti cu asta.
Interviul cu Teo, aici: http://www.csid.ro/lifestyle/teo-trandafir-in-ultimul-an-am-invatat-sa-merg-de-5-ori-9099332/
Cu Teo, care indreapta un deget acuzator catre mentalitatea romaneasca in care conteaza imaginea, aparenta, si nu ce e dincolo de ea. In care conteaza forma si nu continutul.
Cu Teo, care recunoaste raspicat ca a slabi 60 de kg in cateva luni sau un an, a fost (si este oricand) o prostie. Mai bine zis, o mare greseala.
Eu am subînţeles că ăsta e unul din principalele motive ale problemelor ei recente de sănătate. Cu pancreasul nu te joci de-a slăbitul.
Eu, cand am facut tot posibilul sa aflu cauza tendintei la ingrasare, am aflat, despre mine, un lucru: ca insulina in exces nu e deloc straina de kg in plus si ca nici nu este usor de controlat greutatea corporala cand te confrunti cu asta.
Interviul cu Teo, aici: http://www.csid.ro/lifestyle/teo-trandafir-in-ultimul-an-am-invatat-sa-merg-de-5-ori-9099332/
Labels:
cotidian,
csid,
interviu,
slabire,
Teo Trandafir
marți, 27 decembrie 2011
Strictete sau...?
De cateva luni bune, de aproape un an, am descoperit forumurile de vot la schimb. Romanesti si straine. In afara lor mai exista niste comunitati pe facebook create cu acelasi scop.
Primele la care am aderat si eu, despre niste formuri americane vorbesc, sunt permisive de tot, fiecare face ce vrea, cum vrea, lucrurile se aranjeaza din mers intre useri. Altele, sunt ceva mai restrictive, cu reguli si moderatori. In schimb pe facebook am fost adaugata de foarte curand la niste grupuri de vote-exchange, dintre care unele secrete. Unul singur, care-mi si place, pt ca ofera un procent extrem de inalt de voturi returnate (din 30 oferite primesc cu siguranta 28 inapoi) este foarte restrictiv. Nu respecti regulile si/sau nu votezi in mod real, esti banat de tot din prima si niciodata nu mai esti primit inapoi chit ca-ti faci alte conturi fb cu diverse nume de utilizator. Nu stiu care e modalitatea de a fi prins cu ocaua mica, dar se vede treaba ca se poate.
Ce am invatat din aceste comunitati? Ca acolo unde nimanui nu-i pasa de nimic, frauda e la ea acasa, fie ca e vb despre vot hipermultiplu (a se citi sute de conturi clona de pe care se dau tot sute de voturi, am vazut si cereri de schimb cu peste 1000 de voturi !!! ), fie ca e vorba despre a zice din taste ca ai votat, si de fapt nici sa nu fi accesat linkul omului.
Cu cat creste rigurozitatea regulilor si controlul lor, cu atat lumea devine mai corecta si voteaza in mod real. In acest fel toata comunitatea de votanti este multumita. E drept ca poate dura 2 ore sa votezi tot wall-ul si apoi ai dreptul sa pui si tu cererea de vot (in caz contrar unul din admini face ca mesajul tau sa dispara si tu sa nu mai poti scrie pe wall), dar in urmatoarele 20-22 de ore, voturile oferite iti sunt returnate in totalitate.
Destul de bizar mi se pare mie, ca aceleasi persoane care fraudeaza in forumurile lasate la voia intamplarii, te voteaza cuminte si prompt pe grupurile cu restrictii maxime.
Extrapolând situatia la societatea unei tari, oare cum e mai bine: sa fie legi care nu se respecta si nu prea se aplica sau sa te ia naiba daca ai incalcat legea fie si cu un milimetru??!
Hai, va pup si Craciun fericit! :)
Primele la care am aderat si eu, despre niste formuri americane vorbesc, sunt permisive de tot, fiecare face ce vrea, cum vrea, lucrurile se aranjeaza din mers intre useri. Altele, sunt ceva mai restrictive, cu reguli si moderatori. In schimb pe facebook am fost adaugata de foarte curand la niste grupuri de vote-exchange, dintre care unele secrete. Unul singur, care-mi si place, pt ca ofera un procent extrem de inalt de voturi returnate (din 30 oferite primesc cu siguranta 28 inapoi) este foarte restrictiv. Nu respecti regulile si/sau nu votezi in mod real, esti banat de tot din prima si niciodata nu mai esti primit inapoi chit ca-ti faci alte conturi fb cu diverse nume de utilizator. Nu stiu care e modalitatea de a fi prins cu ocaua mica, dar se vede treaba ca se poate.
Ce am invatat din aceste comunitati? Ca acolo unde nimanui nu-i pasa de nimic, frauda e la ea acasa, fie ca e vb despre vot hipermultiplu (a se citi sute de conturi clona de pe care se dau tot sute de voturi, am vazut si cereri de schimb cu peste 1000 de voturi !!! ), fie ca e vorba despre a zice din taste ca ai votat, si de fapt nici sa nu fi accesat linkul omului.
Cu cat creste rigurozitatea regulilor si controlul lor, cu atat lumea devine mai corecta si voteaza in mod real. In acest fel toata comunitatea de votanti este multumita. E drept ca poate dura 2 ore sa votezi tot wall-ul si apoi ai dreptul sa pui si tu cererea de vot (in caz contrar unul din admini face ca mesajul tau sa dispara si tu sa nu mai poti scrie pe wall), dar in urmatoarele 20-22 de ore, voturile oferite iti sunt returnate in totalitate.
Destul de bizar mi se pare mie, ca aceleasi persoane care fraudeaza in forumurile lasate la voia intamplarii, te voteaza cuminte si prompt pe grupurile cu restrictii maxime.
Extrapolând situatia la societatea unei tari, oare cum e mai bine: sa fie legi care nu se respecta si nu prea se aplica sau sa te ia naiba daca ai incalcat legea fie si cu un milimetru??!
Hai, va pup si Craciun fericit! :)
Labels:
cotidian,
schimb de voturi
vineri, 23 decembrie 2011
Vinerea cu amintiri. De ce plang coreenii dupa un dictator?!??
Ieri nu am carcotit pe nimeni, ca vine Craciunul si nu e frumos, nu? :)
Dar azi nu pot sa nu ma gandesc, cu nedumerire, la semenii nostri din Coreea de Nord. I-am revazut (unii dintre noi, pt ca cei mai tineri nu au avut cum) plangand de mama focului si crămăluindu-se dupa moartea "conducatorului iubit". Pentru ca la fel au facut si acum 17 ani cand a murit Kim Ir Sen, tatal lui Jong-Il, fondatorul Coreei comuniste.
Atunci chiar credeam ca oamenii il plang sincer (deh! :D minte cruda! ...) desi ma miram de lucrul asta, dar imi ziceam ca dom'ne, cine stie ce o fi facut bun pt popor de-l plang in halul asta.
Acum, vazand aceleasi scene la moartea lui Kim Jong Il, ma intreb oare cat teatru poate sa joace un om? Bine, or fi si cativa sinceri printre ei, nu zic, dar presupun ca majoritatea nu sunt. Presupun ca fac asta ori din traditie, ori din obligatie de partid si teama. Probabil ca daca nu fac asta, isi pierd si ce mai au, serviciul, libertatea, viata.
Ca printr-o ceata fina, ma vad in toamna lui 1989 la serviciu, ca stagiara cu 2 luni de vechime, in timpul celor 3 zile ale ultimului Congres al PCR. Era o informare politica, o sedinta, nu de partid, ca nu am fost membra niciodata, ci o sedinta la care eram obligati sa participam absolut toti adultii din scoala. Si la care dupa ce se citea cate un paragraf din rezumatul a ceea ce se discutase la Congres in ziua precedenta (nimic nou si nimic interesant, de altfel, doar minciunile si propaganda de partid cu care eram obisnuiti ca si cu un zgomot de fond de care nu puteai scapa), eram obligati sa aplaudam indelung ca si cum Ceausescu ar fi fost prezent acolo, in sala noastra de clasa unde eram adunati.
Nu stiu ce mi/ni s-ar fi intamplat daca nu aplaudam. Nu am vrut sa aflu si nici acum nu vreau sa stiu cum ar fi fost daca...
Dar azi nu pot sa nu ma gandesc, cu nedumerire, la semenii nostri din Coreea de Nord. I-am revazut (unii dintre noi, pt ca cei mai tineri nu au avut cum) plangand de mama focului si crămăluindu-se dupa moartea "conducatorului iubit". Pentru ca la fel au facut si acum 17 ani cand a murit Kim Ir Sen, tatal lui Jong-Il, fondatorul Coreei comuniste.
Atunci chiar credeam ca oamenii il plang sincer (deh! :D minte cruda! ...) desi ma miram de lucrul asta, dar imi ziceam ca dom'ne, cine stie ce o fi facut bun pt popor de-l plang in halul asta.
Acum, vazand aceleasi scene la moartea lui Kim Jong Il, ma intreb oare cat teatru poate sa joace un om? Bine, or fi si cativa sinceri printre ei, nu zic, dar presupun ca majoritatea nu sunt. Presupun ca fac asta ori din traditie, ori din obligatie de partid si teama. Probabil ca daca nu fac asta, isi pierd si ce mai au, serviciul, libertatea, viata.
Ca printr-o ceata fina, ma vad in toamna lui 1989 la serviciu, ca stagiara cu 2 luni de vechime, in timpul celor 3 zile ale ultimului Congres al PCR. Era o informare politica, o sedinta, nu de partid, ca nu am fost membra niciodata, ci o sedinta la care eram obligati sa participam absolut toti adultii din scoala. Si la care dupa ce se citea cate un paragraf din rezumatul a ceea ce se discutase la Congres in ziua precedenta (nimic nou si nimic interesant, de altfel, doar minciunile si propaganda de partid cu care eram obisnuiti ca si cu un zgomot de fond de care nu puteai scapa), eram obligati sa aplaudam indelung ca si cum Ceausescu ar fi fost prezent acolo, in sala noastra de clasa unde eram adunati.
Nu stiu ce mi/ni s-ar fi intamplat daca nu aplaudam. Nu am vrut sa aflu si nici acum nu vreau sa stiu cum ar fi fost daca...
Labels:
amintiri,
coreea,
kim ir sen
Ultima moda: cosmetice organice
Mulți oameni in ziua de astăzi sunt interesați de cosmetice organicele și preocupati de ceea ce pun pe pielea lor. Toti încercam să măncam sănătos și sa facem sala, Pilates sau yoga, si atunci, desigur ca dorim să ne asiguram că pielea noastră nu se expune la substante cancerigene ori alte substante chimice daunatoare potential, pe care le punem în necunoștință pe fețele si corpurile noastre.
Și unii chiar nu vor să utilizeze produse testate pe iepuri.
Vestea cea mare este că exista acum pachete de produse ecologice pe piață. Dar in care produse poti avea încredere? Și ce este cu adevarat organic? In continuare voi prezenta cateva lucruri pe care trebuie sa le stii despre cosmeticele organice.
# 1. Sa nu ai incredere in orice etichetă vezi
Doar pentru că ceva este etichetat "natural" nu înseamnă că este compus numai din ingrediente găsite în pădure sau pe câmp. Industria nu este reglementată în mod corespunzător încă, așa că citiți cu atenție etichetele. O crema marcata "organic" trebuie să conțină 95 la suta ingrediente organice, dar cele marcate "natural" sau "făcut cu ingrediente organice" pot conține în continuare chimicale agresive.
# 2. Daca e sa fie o crema grasa ori un ruj bun, sa fie cu ulei de cocos
Este produsul de cea mai uimitoare frumusețe naturală disponibila astăzi. Folositi-l pentru a hidrata pielea, revigora parul uscat, aplica-l ca baza inainte de machiaj și foloseste-l drept demachiant.
# 3. Foloseste produse de machiaz minerale. Chiar daca sunt produse in laborator, nu au cum sa contina chimicale nocive.
# 4. Foloseste sampon de par fara sulfati
# 5. Nu folosi săpunul pentru față, ci numai demachiantul, sau apa simplă.
# 6. Demachiaza-te cu un ulei, fie de cocos, fie de jojoba ori de masline.
# 7. Daca ai ten normal spre gras sau extra-gras, foloseste zeama de lamaie, nu lotiune tonica. Lotiunea are chimicale, pe cand zeama de lamaie, nu.
# 8. Daca ai nevoie de un peeling facial imediat, mergi la un cabinet specializat, dar daca vrei sa-ti faci peeling saptamanal, foloseste zaharul brun in loc de chimicalele de laborator.
Iar in final, o recomandare: orice ai folosi, mai intai testeaza. Nu inseamna ca daca e produs organic ti se potriveste orice.
Bafta si ten frumos!
adaptare dupa: http://beauty.about.com/od/homemadefacemaskrecipes/fl/Organic-Beauty-20-Things-You-Need-to-Know.htm
Și unii chiar nu vor să utilizeze produse testate pe iepuri.
Vestea cea mare este că exista acum pachete de produse ecologice pe piață. Dar in care produse poti avea încredere? Și ce este cu adevarat organic? In continuare voi prezenta cateva lucruri pe care trebuie sa le stii despre cosmeticele organice.
# 1. Sa nu ai incredere in orice etichetă vezi
Doar pentru că ceva este etichetat "natural" nu înseamnă că este compus numai din ingrediente găsite în pădure sau pe câmp. Industria nu este reglementată în mod corespunzător încă, așa că citiți cu atenție etichetele. O crema marcata "organic" trebuie să conțină 95 la suta ingrediente organice, dar cele marcate "natural" sau "făcut cu ingrediente organice" pot conține în continuare chimicale agresive.
# 2. Daca e sa fie o crema grasa ori un ruj bun, sa fie cu ulei de cocos
Este produsul de cea mai uimitoare frumusețe naturală disponibila astăzi. Folositi-l pentru a hidrata pielea, revigora parul uscat, aplica-l ca baza inainte de machiaj și foloseste-l drept demachiant.
# 3. Foloseste produse de machiaz minerale. Chiar daca sunt produse in laborator, nu au cum sa contina chimicale nocive.
# 4. Foloseste sampon de par fara sulfati
# 5. Nu folosi săpunul pentru față, ci numai demachiantul, sau apa simplă.
# 6. Demachiaza-te cu un ulei, fie de cocos, fie de jojoba ori de masline.
# 7. Daca ai ten normal spre gras sau extra-gras, foloseste zeama de lamaie, nu lotiune tonica. Lotiunea are chimicale, pe cand zeama de lamaie, nu.
# 8. Daca ai nevoie de un peeling facial imediat, mergi la un cabinet specializat, dar daca vrei sa-ti faci peeling saptamanal, foloseste zaharul brun in loc de chimicalele de laborator.
Iar in final, o recomandare: orice ai folosi, mai intai testeaza. Nu inseamna ca daca e produs organic ti se potriveste orice.
Bafta si ten frumos!
adaptare dupa: http://beauty.about.com/od/homemadefacemaskrecipes/fl/Organic-Beauty-20-Things-You-Need-to-Know.htm
Labels:
cosmetice organice,
lifestyle
marți, 20 decembrie 2011
A venit iarna...
... acopera-mi inima cu ceva...
parafrazand cantecul si poezia, care, de fapt, se referea la toamna :)
Azi dimineata ma trezesc eu cu o usoara durere de cap. Pe care de cele mai multe ori o am de la aerul rece. A se intelege ca rece inseamna la mine sub 20 de grade. Asta sunt, ce sa fac?
Ma dau jos nervoasa deja, din pat, crezand ca vreun sturlubatic de "copchil" mi-a deschis usa (aia stricata care statea intredeschisa, ca altfel ramaneam blocata pe dinauntru) de tot si uite asa s-a lasat frigul in camera mea. Dar usa era ok, adica intredeschisa doar un pic. Boooon! Inseamna ca au inchis centrala, si ma reped si mai nervoasa spre calorifer. Care era cat se poate de fierbinte, vreau sa zic. :)
Dau drumul la plita sa-mi pun de cafea, gandind ca poate o sa-mi treaca durerea de cap de la cafeina. Apoi dau la o parte draperia ca sa caut la frigider - adica pe pervazul geamului, unde este frig - oarece de mancare pt micul dejun.
Si ma calmez instant :D afara ningea cu acte in regula, linistit, ca si cum timpul ar sti ca vine Craciunul caruia parca nu-i sta bine sa fie altfel decat alb sclipitor, nu?
_______________________________________________________
R:
Cauti apartamente 2 camere ? Rasfoieste site-ul newtown.ro si o sa gasesti un apartament 2 camere Bucuresti !
_______________________________________________________
parafrazand cantecul si poezia, care, de fapt, se referea la toamna :)
Azi dimineata ma trezesc eu cu o usoara durere de cap. Pe care de cele mai multe ori o am de la aerul rece. A se intelege ca rece inseamna la mine sub 20 de grade. Asta sunt, ce sa fac?
Ma dau jos nervoasa deja, din pat, crezand ca vreun sturlubatic de "copchil" mi-a deschis usa (aia stricata care statea intredeschisa, ca altfel ramaneam blocata pe dinauntru) de tot si uite asa s-a lasat frigul in camera mea. Dar usa era ok, adica intredeschisa doar un pic. Boooon! Inseamna ca au inchis centrala, si ma reped si mai nervoasa spre calorifer. Care era cat se poate de fierbinte, vreau sa zic. :)
Dau drumul la plita sa-mi pun de cafea, gandind ca poate o sa-mi treaca durerea de cap de la cafeina. Apoi dau la o parte draperia ca sa caut la frigider - adica pe pervazul geamului, unde este frig - oarece de mancare pt micul dejun.
Si ma calmez instant :D afara ningea cu acte in regula, linistit, ca si cum timpul ar sti ca vine Craciunul caruia parca nu-i sta bine sa fie altfel decat alb sclipitor, nu?
_______________________________________________________
R:
Cauti apartamente 2 camere ? Rasfoieste site-ul newtown.ro si o sa gasesti un apartament 2 camere Bucuresti !
_______________________________________________________
sâmbătă, 17 decembrie 2011
Vinerea cu amintiri. Salariu de profesor
Aud ca pentru un puscarias se aloca 20 de milioane vechi pe luna. Adica un salariu la care un profesor are acces doar daca prinde vreo jumatate de norma in plus, are gradul 1 si cam 25 de ani vechime, si are gradatie de merit. Altfel, doar viseaza la banii astia.
miercuri, 14 decembrie 2011
Bradul de Craciun - instant
de la magazinul online Dmail (nu mai există site-ul)
Pe acest blog: http://www.sabucatarim.ro/2011/12/anul-acesta-bradul-vine-de-la-dmail/
zice că îl puteți avea printr-un concurs. Eu una, zău l-as cumpăra :) E gata împodobit, în 10 secunde îl scoateți din cutie și îl aveți pregătit de sărbători.
Mai nou, mie nu-mi vine să fac pom de Crăciun pentru că am pisici, și numai pomul mai lipsește prin casă. Dar mi-ar plăcea ceva simplu, o coroniță de brad natural sau un brăduț mic, de ghiveci - însă ce mă fac cu el după aceea? Așa că vă las să vedeți ce pom-minune este ăsta de aici, din acest clip video.
Labels:
cadou de craciun,
concurs,
dmail
marți, 13 decembrie 2011
Dragostea e o boala ?!??
Cei de la OMS (= Organizatia Mondiala a Sanatatii, pt cine nu stia) asa zic :((((( ca e o boala psihica, ori cel putin seamana cu una.
Ca dureaza 4 ani, ca tulbura somnul si apetitul, deci, e boala!!!
Asta cred ca e din ciclul "Mare Ti-e gradina...." Cititi si minunati-va!
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/221260/oficial-dragostea-este-o-boala.html
Ca dureaza 4 ani, ca tulbura somnul si apetitul, deci, e boala!!!
Asta cred ca e din ciclul "Mare Ti-e gradina...." Cititi si minunati-va!
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/221260/oficial-dragostea-este-o-boala.html
luni, 12 decembrie 2011
Coafuri in tendinte. Salonul Dessange
Citesc ca de obicei presa de dimineata. Garbo face o trecere in revista a coafurilor in tendinte in acest sezon, citand site-ul dessange.com care intr-adevar ne propune niste coafuri retro, cocuri si alte cele voluminoase si carliontate, care mai de care mai French style :)
Merita sa vizitati site-ul fie doar si pentru a vedea cat de bine realizat este.
Merita sa vizitati site-ul fie doar si pentru a vedea cat de bine realizat este.
joi, 8 decembrie 2011
luni, 5 decembrie 2011
Cum iesi dintr-un grup FB in care te-au bagat altii?
E o intrebare pe care mi-am pus-o de multe ori si la care eu nu am gasit solutia.
Mai multe persoane dintre prietenii mei de pe facebook si-au facut cate un grup. Unele sunt interesante si utile, altele, nu.
Pentru cine nu stie, precizez ca nu te intreaba nimeni - nici un programel, vreau sa spun - daca esti de acord cu asta sau nu. Cel putin eu m-am trezit bagata in tot felul de grupuri si grupulete din care nu prea stiu cum sa ies.
Am cautat si pe net, si pe FB si nu am gasit informatia cu unsubscribe din acest fel de grupuri. Nu de alta, dar uneori chiar nu stiu cum sa-i scriu adminului sa ma scoata de acolo. M-am trezit membra a unor grupuri de limba araba sau ivrit - ca nici nu ma pricep ce limba poate fi aia plină de serpisori si ondule :)) - , si eu habar nu am ce-i acolo si cu ce se mananca, dar primesc notificari despre ce se petrece in grup .......
Mai multe persoane dintre prietenii mei de pe facebook si-au facut cate un grup. Unele sunt interesante si utile, altele, nu.
Pentru cine nu stie, precizez ca nu te intreaba nimeni - nici un programel, vreau sa spun - daca esti de acord cu asta sau nu. Cel putin eu m-am trezit bagata in tot felul de grupuri si grupulete din care nu prea stiu cum sa ies.
Am cautat si pe net, si pe FB si nu am gasit informatia cu unsubscribe din acest fel de grupuri. Nu de alta, dar uneori chiar nu stiu cum sa-i scriu adminului sa ma scoata de acolo. M-am trezit membra a unor grupuri de limba araba sau ivrit - ca nici nu ma pricep ce limba poate fi aia plină de serpisori si ondule :)) - , si eu habar nu am ce-i acolo si cu ce se mananca, dar primesc notificari despre ce se petrece in grup .......
vineri, 2 decembrie 2011
Vinerea cu amintiri. Al Bano si Romina Power.
Pe vremea cand erau tineri, fericiti si frumosi. Ea - Romina Power, fiica celebrului actor Tyrone Power. El - cantaretul italian Albano Carisi.
Cu totii aveam impresia ca formau cuplul perfect, ca daca fericirea avea un nume, atunci ea se numea Albano si Romina. Dar intr-o zi una dintre fiicele lor a disparut fara urma. Iar visul lor s-a destramat. Peste ani, fiica lor a fost regasita, dar ei nu s-au mai impacat niciodata.......
In schimb, muzica lor ramane peste timp la fel de frumoasa.
Cu totii aveam impresia ca formau cuplul perfect, ca daca fericirea avea un nume, atunci ea se numea Albano si Romina. Dar intr-o zi una dintre fiicele lor a disparut fara urma. Iar visul lor s-a destramat. Peste ani, fiica lor a fost regasita, dar ei nu s-au mai impacat niciodata.......
In schimb, muzica lor ramane peste timp la fel de frumoasa.
Labels:
Albano,
amintiri,
Romina Power
vineri, 25 noiembrie 2011
Vinerea cu amintiri. Sandra
Initial voiam sa zic vinerea cu vechituri. Am cautat pe youtube si am dat peste melodia Sandrei, Maria Magdalena, apoi tot incercand sa gasesc o versiune cu o imagine buna, am vazut ca aceasta melodie, foarte celebra pe la mijlocul anilor '80, se danseaza si astazi, pe diferite meridiane ale lumii.
Imi amintesc cum duduiau discotecile de prea plinul muzicii, cum melodia era pe buzele tuturor, cum o simteam pe Sandra cumva, de-a noastra, desi era nemtoaica.
Cu totii stiam povestea lui Michael Cretu, care fugise dincolo si se afirmase rapid ca si compozitor, apoi lansase cateva hit-uri de mare rasunet interpretate de sotia lui, Sandra. In aproape toate inregistrarile, apare langa ea, secondand-o la refrenul acestei melodii ritmate, atat de reusita.
Imi amintesc cum duduiau discotecile de prea plinul muzicii, cum melodia era pe buzele tuturor, cum o simteam pe Sandra cumva, de-a noastra, desi era nemtoaica.
Cu totii stiam povestea lui Michael Cretu, care fugise dincolo si se afirmase rapid ca si compozitor, apoi lansase cateva hit-uri de mare rasunet interpretate de sotia lui, Sandra. In aproape toate inregistrarile, apare langa ea, secondand-o la refrenul acestei melodii ritmate, atat de reusita.
Labels:
amintiri,
Michael Cretu,
Sandra,
you tube
miercuri, 23 noiembrie 2011
Premiul de la Fabrica de masini
A venit setul de produse cosmetice Garnier, preamiul castigat la jocul Fabrica de masini 2.
E un joc tare interesant, care-mi place. Unii nici nu m-au mai auzit vreodata ca as fi pasionata de jocuri pe net. Dar uite ca felul in care este organizat a cesta, se potriveste gustului meu de a calatori.
Asa ca, multumesc, Fabrica de masini!
E un joc tare interesant, care-mi place. Unii nici nu m-au mai auzit vreodata ca as fi pasionata de jocuri pe net. Dar uite ca felul in care este organizat a cesta, se potriveste gustului meu de a calatori.
Asa ca, multumesc, Fabrica de masini!
marți, 15 noiembrie 2011
Sistemul National de mentorat StartEvo
De ce StartEvo.com ?
Ca sa stii ce ai de facut ca sa reusesti in viata. Ca sa ai o stima de sine mai buna, ca sa ai mai multi bani, ca sa te autodepasesti. Sau pur si simplu pentru ca ai nevoie de o directie noua.
StartEvo este o comunitate online, un sistem national de mentorat, care se pune la dispozitia voastra. A noastra.
Iti alegi un mentor si in cateva sedinte - numarul lor si modalitatea de desfasurare se stabileste ulterior - ai parte de consiliere in chestiunile hotarate de tine, in domeniile de viata pe care vrei sa le vezi imbunatatite.
Printre mentori se afla: Alin Burcea (Agentia Paralela45), Calin Goia (Voltaj), George Lacatusu (jurnalist Romania Libera), Liviu Mihaiu (fost realizator TV), Monica Tatoiu (antreprenor) si inca multi altii.
Eu ma gandesc sa ma inscriu. Poate ca nu ar fi rau sa faci si tu la fel.
StartEvo - un furnizor de inspiratie.
Am aflat despre StartEvo de la BlogAtu
Ca sa stii ce ai de facut ca sa reusesti in viata. Ca sa ai o stima de sine mai buna, ca sa ai mai multi bani, ca sa te autodepasesti. Sau pur si simplu pentru ca ai nevoie de o directie noua.
StartEvo este o comunitate online, un sistem national de mentorat, care se pune la dispozitia voastra. A noastra.
Iti alegi un mentor si in cateva sedinte - numarul lor si modalitatea de desfasurare se stabileste ulterior - ai parte de consiliere in chestiunile hotarate de tine, in domeniile de viata pe care vrei sa le vezi imbunatatite.
Printre mentori se afla: Alin Burcea (Agentia Paralela45), Calin Goia (Voltaj), George Lacatusu (jurnalist Romania Libera), Liviu Mihaiu (fost realizator TV), Monica Tatoiu (antreprenor) si inca multi altii.
Eu ma gandesc sa ma inscriu. Poate ca nu ar fi rau sa faci si tu la fel.
StartEvo - un furnizor de inspiratie.
Am aflat despre StartEvo de la BlogAtu
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
Spania 2011. Intoarcerea. Ziua 11, Avignon. Ratacirea.
Sa reluam periplul de asta vara prin sudul Europei. Asadar sejurul in Callela se terminase, Barcelona imi oferise privelisti de neuitat, Coasta-de-Azur se dovedise "perla coroanei" din aceasta excursie bogata in obiective. Credeam ca la intoarcere aveam sa dorm dusa in autocar, cam la fel ca la venire, cand preţ de vreo doua zile mai mult am moţăit (ce moţăit, că sforăiam de-a binelea :)) ) in scaun, obosita de noptile aproape nedormite de dinaintea plecarii, cand stateam huhurez pe net sa ma votez cu americanii, la schimb, pentru Maratonul Safir.
Pe undeva, aveam dreptate. Drumul de intoarcere nu putea fi la fel de spectaculos precum zilele inceputului acestei excursii, fie si pentru ca din Geneva incolo, mai parcursesem exact acelasi traseu in vara lui 2009. Dar nici complet plicticos nu avea sa fie.
Asadar m-am urcat oarecum nerabdatoare in autocar, in dimineata aceea usor racoroasa datorita brizei. Aveam vreo 5 bagaje si sacosele pe care le caram din greu si voiam sa le vad odata la cala, sa fiu sigura ca nu aveam sa mi le inghesui pe sub scaun. Insa o sacosa si o geanta in care invariabil tineam si laptopul, tot sub scaun au gasit loc.
Roata s-a invartit, am parasit Spania, am parcurs teritoriul Frantei si am ajuns la Avignon. Stiti voi, acela din cantecelul invatat la gradinita: sur le pont, d'Avignon, on y danse, on y danse....on y danse tous en rond....
Am vazut si pozat podul, care este sectionat la 2/3 din lungime datorita unui bombardament in timpul celui de-al doilea razboi mondial, apoi am mers catre palatul Papal, prin ceea ce se numeste orasul vechi. Palatul era foarte aproape de pod si de parcarea autocarelor.Mi-am luat eu vreo doua repere si am hotarat sa vizitez palatul, era doar 8 euro intrarea. Mi-a placut ce am vazut, dar a fost sub asteptari, asta pt ca eu nu ma gandeam ca aveam sa vad niste incaperi medievale tipice, cu peretii neornamentati, cu doar cateva picturi razlete pe piatra goala. Luasem un ghid multilingv - arata ca un telefon mai mare si are textul inregistrat - dar curand mi-am dat seama ca de fapt, nu prea sunt atenta la explicatiile care curgeau intr-o engleza perfecta, si nici la monotonia salilor prin care treceam. Deja faptul ca ma intorceam acasa incepea sa devina o prioritate in fata calatoriei.
Era insa foarte, foarte cald, asa ca mi-am luat un suc de la un automat si am iesit, fara sa mai vizitez tot castelul. Cum la cele mai multe muzee iesirea nu coincide cu usa de la intrare, am ocolit un pic curtea palatului sperand ca voi ajunge din locul in care plecasem. Am vazut o straduţă ingusta, pietruita, si mi-am zis ca pe acolo trebuie s-o iau. Era bine. Inca...
Am reusit sa ajung la o piateta de unde trebuia sa gasesc drumul catre podul Avignon. Am cautat indicatoarele, asa cum ne spusese dl. Ionut Tanase, ghidul nostru, dar nu le-am gasit si m-am bazat pe instinct. Ei, si instinctul ăsta era cu gandul in alta parte..... dar eu nu stiam. Ma bazam pe el. Si inaintam pe strazi, si mergeam... mai repede, tot mai repede, tot mai in inima orasului vechi, printre stradute inguste si cladiri medievale, si parca undeva, intr-un colt prafuit de memorie colectiva, vedeam umbre infasurate in mantii lungi, furisandu-se pe langa ziduri. Gasisem chiar si o strada principala, dar indicatoarele nu aratau de fel vreun pont de Avignon sau de orice altceva.
Mai aveam un sfert de ora si ar fi trebuit sa ajung la autocar, ca se dadea plecarea spre Geneva, zona unde aveam cazarea in seara aceea. Un gand imi spunea ca nu merg in directia cea buna, dar pesemne ca se declansase un automatism. De cand merg eu prin cele ţări, de fiecare data cand calatoresc singura, ma ratacesc. Dar parca e un facut! :DD Cand sunt cu colega de camera, nu patesc asa ceva. Cum sunt singura de tot, cum se iveste ocazia sa ma invart aiurea pe strazi si sa nu mai gasesc autocarul. Am patit-o in Viena, in Atena, in Istanbul. Si acum, in Avignon.
Ma dureau picioarele, ma rodeau adidasii la calcaie, intrasem in panica si in criza de timp. Intr-un tarziu mi-am dat seama ca zona care credeam eu ca e raul Rhone, era o alta strada, ca de fapt, mergeam prin inima Avignonului si nu catre periferia lui.
Mi-am luat inima in dinti si franceza la purtator si am intrat intr-o librarie. M-am dus glont la un tip tuciuriu, cu alura de arab, pt ca el mi s-a parut mai amabil, si nu batranelul acru care se indreptase spre mine incruntat de cum trecusem pragul magazinului. Cu un glas care si mie imi suna strain, graseind impiedicat, i-am zis arabului ca sunt turista si ca il rog sa-mi arate in ce directie este podul d'Avignon ca sa ajung la autocar. A oftat prelung, prelung....
Am crezut ca mi se inmoaie genunchii: oftatul lui era certitudinea ca ma ratacisem, si inca rau de tot. A cotrobait dupa o harta, mi-a trasat cu pixul drumul pana la pod, am luat-o, am multumit scurt si am iesit glonţ de acolo ca nu cumva sa strige dupa mine cu vreun preţ pt acel pliant. Ajunsesem aproape de portile cetatii medievale, in cealalta parte a orasului vechi.
Am inceput un fel de marş fortat si contra-cronometru dar nu aveam cum sa ajung la timp. Aproape alergam, simtind cum marginile adidasilor imi rodeau din pielea picioarelor. Dar nu aveam timp sa stau pe loc. Am ajuns intr-o piateta de unde am dat un sms la ghid - era 4 fara 5. Si eu inca mai aveam ceva drum de parcurs. Cand am ajuns era si 3-4 minute, cativa colegi de autocar stateau afara, eu gafaiam ca o locomotiva si incercam sa le explic ca ma ratacisem fluturand harta ca pe un trofeu. La si 5 autocarul s-a pornit. Eu eram ca lesinata, dar eram fericita ca reusisem sa nu intarzii prea mult.
Seara, ajunsi la Anecy, ne-am cazat la un hotel tare dragut - o sa trebuiasca sa caut lista cu hotelurile si sa fac un update la postare zilele astea - cu facilitati de 3 stele plus, unde am vazut un film american dupa ce am iesit de la dus, apoi am stat pana dupa miezul noptii pe net, ca aveam acces la o retea publica, gratuita. Eram foarte obosita dar si placerea navigarii online era mare. Stiu, sunt o internet addict. Asta este. Fiecare cu viciul lui, nu? :))
Intr-un tarziu m-am bagat sub patura, desi erau caloriferele calde, m-am "raspandit" pe tot patul acela matrimonial, si am adormit un somn fara vise pana dimineata. Urma traversarea Elvetiei, si aveam sa revad Geneva, Zurich si Berna, Alpii Elvetieni, ceasurile din vitrine, lacurile, padurile.
Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
Pe undeva, aveam dreptate. Drumul de intoarcere nu putea fi la fel de spectaculos precum zilele inceputului acestei excursii, fie si pentru ca din Geneva incolo, mai parcursesem exact acelasi traseu in vara lui 2009. Dar nici complet plicticos nu avea sa fie.
Asadar m-am urcat oarecum nerabdatoare in autocar, in dimineata aceea usor racoroasa datorita brizei. Aveam vreo 5 bagaje si sacosele pe care le caram din greu si voiam sa le vad odata la cala, sa fiu sigura ca nu aveam sa mi le inghesui pe sub scaun. Insa o sacosa si o geanta in care invariabil tineam si laptopul, tot sub scaun au gasit loc.
Roata s-a invartit, am parasit Spania, am parcurs teritoriul Frantei si am ajuns la Avignon. Stiti voi, acela din cantecelul invatat la gradinita: sur le pont, d'Avignon, on y danse, on y danse....on y danse tous en rond....
Am vazut si pozat podul, care este sectionat la 2/3 din lungime datorita unui bombardament in timpul celui de-al doilea razboi mondial, apoi am mers catre palatul Papal, prin ceea ce se numeste orasul vechi. Palatul era foarte aproape de pod si de parcarea autocarelor.Mi-am luat eu vreo doua repere si am hotarat sa vizitez palatul, era doar 8 euro intrarea. Mi-a placut ce am vazut, dar a fost sub asteptari, asta pt ca eu nu ma gandeam ca aveam sa vad niste incaperi medievale tipice, cu peretii neornamentati, cu doar cateva picturi razlete pe piatra goala. Luasem un ghid multilingv - arata ca un telefon mai mare si are textul inregistrat - dar curand mi-am dat seama ca de fapt, nu prea sunt atenta la explicatiile care curgeau intr-o engleza perfecta, si nici la monotonia salilor prin care treceam. Deja faptul ca ma intorceam acasa incepea sa devina o prioritate in fata calatoriei.
Era insa foarte, foarte cald, asa ca mi-am luat un suc de la un automat si am iesit, fara sa mai vizitez tot castelul. Cum la cele mai multe muzee iesirea nu coincide cu usa de la intrare, am ocolit un pic curtea palatului sperand ca voi ajunge din locul in care plecasem. Am vazut o straduţă ingusta, pietruita, si mi-am zis ca pe acolo trebuie s-o iau. Era bine. Inca...
Am reusit sa ajung la o piateta de unde trebuia sa gasesc drumul catre podul Avignon. Am cautat indicatoarele, asa cum ne spusese dl. Ionut Tanase, ghidul nostru, dar nu le-am gasit si m-am bazat pe instinct. Ei, si instinctul ăsta era cu gandul in alta parte..... dar eu nu stiam. Ma bazam pe el. Si inaintam pe strazi, si mergeam... mai repede, tot mai repede, tot mai in inima orasului vechi, printre stradute inguste si cladiri medievale, si parca undeva, intr-un colt prafuit de memorie colectiva, vedeam umbre infasurate in mantii lungi, furisandu-se pe langa ziduri. Gasisem chiar si o strada principala, dar indicatoarele nu aratau de fel vreun pont de Avignon sau de orice altceva.
Mai aveam un sfert de ora si ar fi trebuit sa ajung la autocar, ca se dadea plecarea spre Geneva, zona unde aveam cazarea in seara aceea. Un gand imi spunea ca nu merg in directia cea buna, dar pesemne ca se declansase un automatism. De cand merg eu prin cele ţări, de fiecare data cand calatoresc singura, ma ratacesc. Dar parca e un facut! :DD Cand sunt cu colega de camera, nu patesc asa ceva. Cum sunt singura de tot, cum se iveste ocazia sa ma invart aiurea pe strazi si sa nu mai gasesc autocarul. Am patit-o in Viena, in Atena, in Istanbul. Si acum, in Avignon.
Ma dureau picioarele, ma rodeau adidasii la calcaie, intrasem in panica si in criza de timp. Intr-un tarziu mi-am dat seama ca zona care credeam eu ca e raul Rhone, era o alta strada, ca de fapt, mergeam prin inima Avignonului si nu catre periferia lui.
Mi-am luat inima in dinti si franceza la purtator si am intrat intr-o librarie. M-am dus glont la un tip tuciuriu, cu alura de arab, pt ca el mi s-a parut mai amabil, si nu batranelul acru care se indreptase spre mine incruntat de cum trecusem pragul magazinului. Cu un glas care si mie imi suna strain, graseind impiedicat, i-am zis arabului ca sunt turista si ca il rog sa-mi arate in ce directie este podul d'Avignon ca sa ajung la autocar. A oftat prelung, prelung....
Am crezut ca mi se inmoaie genunchii: oftatul lui era certitudinea ca ma ratacisem, si inca rau de tot. A cotrobait dupa o harta, mi-a trasat cu pixul drumul pana la pod, am luat-o, am multumit scurt si am iesit glonţ de acolo ca nu cumva sa strige dupa mine cu vreun preţ pt acel pliant. Ajunsesem aproape de portile cetatii medievale, in cealalta parte a orasului vechi.
Am inceput un fel de marş fortat si contra-cronometru dar nu aveam cum sa ajung la timp. Aproape alergam, simtind cum marginile adidasilor imi rodeau din pielea picioarelor. Dar nu aveam timp sa stau pe loc. Am ajuns intr-o piateta de unde am dat un sms la ghid - era 4 fara 5. Si eu inca mai aveam ceva drum de parcurs. Cand am ajuns era si 3-4 minute, cativa colegi de autocar stateau afara, eu gafaiam ca o locomotiva si incercam sa le explic ca ma ratacisem fluturand harta ca pe un trofeu. La si 5 autocarul s-a pornit. Eu eram ca lesinata, dar eram fericita ca reusisem sa nu intarzii prea mult.
Seara, ajunsi la Anecy, ne-am cazat la un hotel tare dragut - o sa trebuiasca sa caut lista cu hotelurile si sa fac un update la postare zilele astea - cu facilitati de 3 stele plus, unde am vazut un film american dupa ce am iesit de la dus, apoi am stat pana dupa miezul noptii pe net, ca aveam acces la o retea publica, gratuita. Eram foarte obosita dar si placerea navigarii online era mare. Stiu, sunt o internet addict. Asta este. Fiecare cu viciul lui, nu? :))
Intr-un tarziu m-am bagat sub patura, desi erau caloriferele calde, m-am "raspandit" pe tot patul acela matrimonial, si am adormit un somn fara vise pana dimineata. Urma traversarea Elvetiei, si aveam sa revad Geneva, Zurich si Berna, Alpii Elvetieni, ceasurile din vitrine, lacurile, padurile.
Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
Labels:
Avignon,
calatorie,
circuit,
excursie,
omnia turism,
Spania2011,
turism,
vacanta
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
Premiul de la Purina-Gourmet
Mai tineti minte - precis nu puteati uita, la cat de des va stresam wall-urile cu poza pisicii mele :)) - ca am castigat un premiu la concursul Cea mai fericita pisica organizat de Purina Gourmet impreuna cu portalul Garbo. Eram nerabdatoare sa vad in ce consta exact premiul, care a venit extrem de repede, si am gasit o posetuta tare frumoasa, cu o perie dubla si o manusa de periat pisici. Multumesc Purina, multumesc Garbo!
marți, 1 noiembrie 2011
Bingo Metropolis si tepuitorii
Nu, cele doua categorii din titlu probabil ca nu au nici o legatura una cu alta. Vreau doar sa semnalez un sms primit exact acum o jumatate de ora, chipurile de la Bingo Metropolis (nici nu stiu daca exista asa ceva si sincer, chiar nu ma intereseaza) cum ca as fi castigat un premiu foarte mare de bani. Cum eu nu am participat la nici un concurs/tombola sau ce o fi zis ţeparii ca ar fi, nu am luat in seama acest mesaj, dar il postez, ca poate se sesizeaza careva dintre cei carora le afecteaza imaginea.
Labels:
bingo metrolpolis,
sms,
teapa
duminică, 23 octombrie 2011
Despre RCA ieftin
Zilele astea vorbeam, ca multi altii, probabil, despre accidentul lui Huidu. Si, din una in alta, de la amintirea mea - nu foarte frumoasa - despre soferie (prietenii stiu ca am carnet, dar nu conduc), ajungem, eu si domnul D. la a discuta despre RCA, despre un site unde se poate face RCA online.
Cum eu trebuia sa dau un search si sa ofer mai apoi informatiile, i-am spus ca am gasit un site unde se poate face un rca ieftin (www.plata-rca.ro/) care mai ofera si servicii de regularizare daune, consultanta si reprezentare in fata companiei de asigurare.
I l-am aratat domnului D. si el a fost foarte multumit de detaliile oferite de acest site, mai ales de faptul ca are si un calculator RCA.
Daca D. ma mai roaga mult sa accesez netul in locul lui, maine-poimaine ma instalez in scaunul de sofer pe Mercedes ca nu cumva sa uit de tot ce am invatat la scoala! :)
Cum eu trebuia sa dau un search si sa ofer mai apoi informatiile, i-am spus ca am gasit un site unde se poate face un rca ieftin (www.plata-rca.ro/) care mai ofera si servicii de regularizare daune, consultanta si reprezentare in fata companiei de asigurare.
I l-am aratat domnului D. si el a fost foarte multumit de detaliile oferite de acest site, mai ales de faptul ca are si un calculator RCA.
Daca D. ma mai roaga mult sa accesez netul in locul lui, maine-poimaine ma instalez in scaunul de sofer pe Mercedes ca nu cumva sa uit de tot ce am invatat la scoala! :)
vineri, 21 octombrie 2011
La observator
Așa stă motanul meu, Tom (Tomelu, Tomescu, Tomiță sau cum vreți să-i mai ziceți) pe cioata de vișin, păzindu-și teritoriul - curtea din spatele blocului, adică :) Din păcate azi când repostez acest post (adică azi, 17 ianuarie 2015, da, 2015 :) ) motanul meu nu mai vine de mult pe-acasă. Nu știu dacă mai e. Știu ca a venit tot mai rar, tot mai rar, până când n-a mai venit deloc ....
marți, 20 septembrie 2011
Uniformele scolare
Inainte de a continua relatarea excursiei circuit pana in Spania, ma opresc un pic pentru a posta cateva uniforme scolare care mi-au placut mult, de pe site-ul www.alibaba.com.
Uniformele scolare sunt purtate in toate tarile civilizate, si mai ales in scolile de elita; in UE Italia, Franta, Germania, Marea Britanie, Irlanda, etc, sunt tari unde in scoala elevii poarta uniforma. Iar in Statele Unite cca 50 % din scoli accepta uniforma, iar acolo unde nu au uniforma, exista un dress code, care permite purtarea unei tinute foarte decente in scoli si licee. De pe wikipedia stiu ca la ei nu este voie sa porti blugi la scoala, bluza are intotdeauna guler - ceea ce exclude decolteul adanc, nu se poarta pantalon tip Bermude sau Capri ci doar de lungime normala, curelele sunt obligatoriu de o singura culoare si obligatoriu fara ţinte sau alte ornamente, fetele nu au voie cu tocuri inalte.
Dar sa ne clatim ochii cu modele de uniforma propuse si comercializate de alibaba.com:
Cel din stanga este un model de uniforma de profesoara - in lume exista si asa ceva :)
stanga - uniforma cu buzunare pt diverse aparate, mobile, etc.
stg - uniforma ca aceea de la noi de la liceu
dreapta - uniforma de eleva adaptata. Cu mici schimbări la fusta, poate deveni o uniforma excelenta!
Uniforma care mie mi-a plăcut cel mai mult dintre cele vizualizate pe site - si sunt cu sutele!
Uniforme de profesoare: ele sunt in varianta sexy, dar pot fi adaptate foarte usor pentru a fi purtate la scoala.
Uniformele scolare sunt purtate in toate tarile civilizate, si mai ales in scolile de elita; in UE Italia, Franta, Germania, Marea Britanie, Irlanda, etc, sunt tari unde in scoala elevii poarta uniforma. Iar in Statele Unite cca 50 % din scoli accepta uniforma, iar acolo unde nu au uniforma, exista un dress code, care permite purtarea unei tinute foarte decente in scoli si licee. De pe wikipedia stiu ca la ei nu este voie sa porti blugi la scoala, bluza are intotdeauna guler - ceea ce exclude decolteul adanc, nu se poarta pantalon tip Bermude sau Capri ci doar de lungime normala, curelele sunt obligatoriu de o singura culoare si obligatoriu fara ţinte sau alte ornamente, fetele nu au voie cu tocuri inalte.
Dar sa ne clatim ochii cu modele de uniforma propuse si comercializate de alibaba.com:
Cel din stanga este un model de uniforma de profesoara - in lume exista si asa ceva :)
stanga - uniforma cu buzunare pt diverse aparate, mobile, etc.
stg - uniforma ca aceea de la noi de la liceu
dreapta - uniforma de eleva adaptata. Cu mici schimbări la fusta, poate deveni o uniforma excelenta!
Uniforma care mie mi-a plăcut cel mai mult dintre cele vizualizate pe site - si sunt cu sutele!
Uniforme de profesoare: ele sunt in varianta sexy, dar pot fi adaptate foarte usor pentru a fi purtate la scoala.
Labels:
lifestyle,
uniforma scolara
luni, 5 septembrie 2011
Spania 2011. Optionalul Andorra - Montserrat.
Ma culcasem relativ devreme, cu gandul ca francezii care-mi erau vecini oricum imi vor da trezirea pe la 1-2 dimineata. Nu s-a intamplat asa, trezirea mi-a dat-o unul dintre italienii de la etajul 3, care, euforic nevoie mare, o striga pe Pantera,o amica, dupa cum aflasem la masa ulterior. Asa ca m-am ridicat din pat, mi-am pus de cafea, mi-am facut dusul de dimineata fara sa ma grabesc, m-am imbracat alene, si am coborât in hol, unde ne asteptau doua ladite cu pachetele cu hrana, in loc de micul dejun.
Pe drum, totusi obosita fiind, am dormit aproape tot timpul pana am ajuns in Andorra. Aceasta parte a optionalului nu mi-a placut neaparat, si este o impresie personala. Orasul nu se deosebea prin nimic, blocuri si case, vile, uneori gradini. Un oras de munte absolut normal.
In Andorra la Vella (se citeste la Veia) am facut o sesiune de shopping la un supermarket. Dar spre deosebire de alti ani, acum nu mai erau preturi cu cine stie cat mai mici decat in Calella. Criza se resimtise si in politica fiscala a acestor statulete care alta data erau supranumite "paradisuri fiscale", datorita impozitelor mici si a produselor fara taxe vamale.Acum aproape ca nu a meritat drumul pana acolo.
Ca sa nu plec drept cu mana goala, mi-am luat o tava din sticla de Jena pt tarte - ati vazut-o deja pe blogul meu culinar, la o tarta cu nectarine - si cateva conserve Gourmet pt pisicile mele dragi, pt ca intr-adevar la noi costa 4 lei si acolo erau 39 de centi, adica mai putin de 2 lei cutia. Apoi am gasit un cadou de nunta pentru Cristina, si mi-am umplut cosul cu oarece ciocolate pt nepoatele mele si copiii lor. Ca o parte din ele au ajuns in gura domnului D., este o alta poveste :))
Mai curand mi-au atras privirile Pirineii, munti batrani, cu fruntile plesuve, aplecate as zice, si vazandu-i m-am gandit ca uite, si muntii au o viata exact ca si omul.
Se nasc, cresc, se inalta, sunt semeti, apoi imbatranesc, se erodeaza, ori se fragmenteaza tectonic si cad efectiv, faliile si ondulele de orogen alta data semete, astazi sunt cazute, exact ca si oamenii batrani, aplecati de spate si cu carnea atarnad flasca pe brate, sub barbie, sub ochi.
Dupa ce ne-am indepartat de coamele Pirineilor, totusi munti inca inalti,
ne-am indreptat catre Montserrat, Muntele dintat.
Acolo se afla si Manastirea Fecioarei negre, si intamplarea (sau poate nu?) a facut ca acest optional sa fie facut pe data de 15 august.
Despre povestea Fecioarei negre, adica a statuetei din abanos gasita in acest loc, ne-a povestit ghidul, si ne-a spus ca exista doua variante: cea mitică, a unei statuete care ar reprezenta pe insasi Sf. Fecioara cu Pruncul, si cea care pare mult mai reala, ca figurina ar fi a unei femei de origine africana care ar fi avut har tamaduitor, si de aceea a fost sculptata in lemn de abanos si nu in esenta de culoare deschisa.
Dar pe mine m-a coplesit intr-atat aspectul acestui munte, cu coloanele sale din roca dura, dezvelite in toata maretia lor de rocile mai moi din jur, erodate mult mai usor, incat nu mi-am mai dorit sa vizitez manastirea. Si asa erau foarte multi turisti, ai nostri ajunsesera inauntru cam la ora la care trebuia sa plecam, de aceea s-a mai intarziat, iar eu am preferat sa nu ma mai satur admirand privelistea - seamana cu Meteorele, pentru cine a fost in Grecia - si colindand magazinele cu suveniruri mai kitchoase sau mai de calitate, dar sensibil mai scumpe decat ceea ce vazusem in Calella.
Am ajuns la hotel inainte de ora mesei, poate ca tot obosita si lesinata de caldura, dar cu imaginea unui peisaj montan greu de gasit in alte parti. Poate ca nu pentru toata lumea ar fi la fel de impresionant, dar pentru un om format ca geograf, precis este.
Sejurul spaniol era aproape de sfarsit. A doua zi era o zi libera si de facut bagaje, dupa care urma intoarcerea acasa. Credeam ca am vazut totul, ca nu mai am nimic impresionant de admirat. Elvetia o vazusem in 2009, pe exact acelasi traseu ca acum, Avignonul nu credeam ca ma va impresiona cu ceva - si, partial, aveam dreptate sa cred asta - iar ultimele doua zile, pe Austria si Ungaria, chiar eram sigura ca nu aveam sa vad nimic nou. Si totusi... :)
Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
Pe drum, totusi obosita fiind, am dormit aproape tot timpul pana am ajuns in Andorra. Aceasta parte a optionalului nu mi-a placut neaparat, si este o impresie personala. Orasul nu se deosebea prin nimic, blocuri si case, vile, uneori gradini. Un oras de munte absolut normal.
In Andorra la Vella (se citeste la Veia) am facut o sesiune de shopping la un supermarket. Dar spre deosebire de alti ani, acum nu mai erau preturi cu cine stie cat mai mici decat in Calella. Criza se resimtise si in politica fiscala a acestor statulete care alta data erau supranumite "paradisuri fiscale", datorita impozitelor mici si a produselor fara taxe vamale.Acum aproape ca nu a meritat drumul pana acolo.
Ca sa nu plec drept cu mana goala, mi-am luat o tava din sticla de Jena pt tarte - ati vazut-o deja pe blogul meu culinar, la o tarta cu nectarine - si cateva conserve Gourmet pt pisicile mele dragi, pt ca intr-adevar la noi costa 4 lei si acolo erau 39 de centi, adica mai putin de 2 lei cutia. Apoi am gasit un cadou de nunta pentru Cristina, si mi-am umplut cosul cu oarece ciocolate pt nepoatele mele si copiii lor. Ca o parte din ele au ajuns in gura domnului D., este o alta poveste :))
Mai curand mi-au atras privirile Pirineii, munti batrani, cu fruntile plesuve, aplecate as zice, si vazandu-i m-am gandit ca uite, si muntii au o viata exact ca si omul.
Se nasc, cresc, se inalta, sunt semeti, apoi imbatranesc, se erodeaza, ori se fragmenteaza tectonic si cad efectiv, faliile si ondulele de orogen alta data semete, astazi sunt cazute, exact ca si oamenii batrani, aplecati de spate si cu carnea atarnad flasca pe brate, sub barbie, sub ochi.
Dupa ce ne-am indepartat de coamele Pirineilor, totusi munti inca inalti,
ne-am indreptat catre Montserrat, Muntele dintat.
Acolo se afla si Manastirea Fecioarei negre, si intamplarea (sau poate nu?) a facut ca acest optional sa fie facut pe data de 15 august.
Despre povestea Fecioarei negre, adica a statuetei din abanos gasita in acest loc, ne-a povestit ghidul, si ne-a spus ca exista doua variante: cea mitică, a unei statuete care ar reprezenta pe insasi Sf. Fecioara cu Pruncul, si cea care pare mult mai reala, ca figurina ar fi a unei femei de origine africana care ar fi avut har tamaduitor, si de aceea a fost sculptata in lemn de abanos si nu in esenta de culoare deschisa.
Dar pe mine m-a coplesit intr-atat aspectul acestui munte, cu coloanele sale din roca dura, dezvelite in toata maretia lor de rocile mai moi din jur, erodate mult mai usor, incat nu mi-am mai dorit sa vizitez manastirea. Si asa erau foarte multi turisti, ai nostri ajunsesera inauntru cam la ora la care trebuia sa plecam, de aceea s-a mai intarziat, iar eu am preferat sa nu ma mai satur admirand privelistea - seamana cu Meteorele, pentru cine a fost in Grecia - si colindand magazinele cu suveniruri mai kitchoase sau mai de calitate, dar sensibil mai scumpe decat ceea ce vazusem in Calella.
Am ajuns la hotel inainte de ora mesei, poate ca tot obosita si lesinata de caldura, dar cu imaginea unui peisaj montan greu de gasit in alte parti. Poate ca nu pentru toata lumea ar fi la fel de impresionant, dar pentru un om format ca geograf, precis este.
Sejurul spaniol era aproape de sfarsit. A doua zi era o zi libera si de facut bagaje, dupa care urma intoarcerea acasa. Credeam ca am vazut totul, ca nu mai am nimic impresionant de admirat. Elvetia o vazusem in 2009, pe exact acelasi traseu ca acum, Avignonul nu credeam ca ma va impresiona cu ceva - si, partial, aveam dreptate sa cred asta - iar ultimele doua zile, pe Austria si Ungaria, chiar eram sigura ca nu aveam sa vad nimic nou. Si totusi... :)
Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
Labels:
Andorra,
calatorie,
circuit,
excursie,
Montserrat,
Spania2011,
turism,
vacanta
vineri, 2 septembrie 2011
Barcelona - bonus foto si video
Pentru ca Sagrada Familia nu poate fi fotografiata in intregime de aproape, si am facut poze pe bucati, aveti mai jos mai multe imagini din Barcelona si un filmulet.
Legenda
1 --- 2
3 --- 4
5 --- 6
7 --- 8
9 --- 10
11
12
1,2,3,4,5 - Sagrada Familia
6. Cladire din port
7. Monument intr-o piata
8. Cartierul Gotic
9. Piata Catalunyei
10. detaliu arhitectural in Cartierul Gotic
11. Cladire din Piata Catalunyei
Video - concert pe o strada care duce la Piata Catalunyei
Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
Legenda
1 --- 2
3 --- 4
5 --- 6
7 --- 8
9 --- 10
11
12
1,2,3,4,5 - Sagrada Familia
6. Cladire din port
7. Monument intr-o piata
8. Cartierul Gotic
9. Piata Catalunyei
10. detaliu arhitectural in Cartierul Gotic
11. Cladire din Piata Catalunyei
Video - concert pe o strada care duce la Piata Catalunyei
Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)