Saptamana trecuta, dupa exact 10 zile de cand nu mai aparuse, Wiskas a venit acasa. Eu eram prin Transilvania si bine ca nu am vazut-o. Ai mei mi-au spus ca era schelet de slaba, se târa, nu putea merge, şi avea o labuta plina de sange inchegat si probabil era rupt sau fisurat osul. Cand am ajuns acasa a doua zi, intr-adevar imi era atat de mila de ea incat imi venea sa plang si ma gandeam ca nu va trai, desi avea o pofta de mancare nemaipomenita.
Credeam ca are ceva rupt in ea, asa de greu se putea misca, sărăcuta. Laba stanga din fata era destul de compromisa, nici picioarele din spate nu pareau prea zdravene, nu putea sta pe sezut, ci doar pe o parte. Nu voia lichide, asa ca i-am dat cu seringa lapte si apa. In schimb manca bine de tot.
Acum, dupa 4 zile de la revenirea ei, merge binisor, lăbuţa ii este sudata la loc, desi are o forma usor curbata, mai are pozitii in care nu se poate spăla, a pus cărniţă pe ea si poate urca si coborî, încet, scara de la geamul bucatariei.
M-am tot gandit zilele astea ce i s-o fi intamplat. Cert este ca a stat 10 zile fara mancare si fara apa, sau poate ca apa a avut, cine stie? Ne-am gandit ca o fi lovit-o o masina, ca o fi aruncat dupa ea cu pietre un vecin care uraste animalele, ca a cazut intr-o boxa, chiar si ca s-a prins intr-o capcana de sobolani si a ramas prinsa pana cand a venit cineva sa-i dea drumul de acolo - dar 10 zile?!?!
Nu stim ce o fi fost, dar ma bucur ca o vad intreaga si ok, ca mananca si vine acasa dimineata, ca sta in gradina pe sub flori si nu mai pleaca de aiurea, cine stie pe unde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Acest site si părțile terțe folosesc cookies pentru funcționarea lui, dar nu stocăm, nu permitem vânzarea și nu analizăm link-urile lăsate în formularul de comentarii.