Pe plajele lui Zeus Olimpianul (Creta 2010)

Cum era de asteptat, nu m-am putut stapani sa caut un internet cafe. Desi poze nu prea am, decat cele cateva de pe telefon, ca nu mi-am luat cu mine cablul de transfer date pt calculator, nu e o problema, sper. Iar pozele de pe telefon nu le pot trimite pe email datorita marimii lor :( of. deci, mai aveti rabdare cateva zile.

Asadar dupa vreo 2-3 zile de mers cu microbuzul, autocarul si ferryboat-ul, am ajuns in Creta, insula unde s-a nascut Zeus si unde a fost ascuns de "foamea" tatalui sau Cronos, care stiind ca unul din copiii lui il va detrona, isi inghitea propriile odrasle.

Caldura mare, vorba lui Caragiale, autocarul destul de putin confortabil dupa gustul meu, fara plase la scaune, pe spatare, sa poti pune o sticla de apa, ceva. Cu chiu cu vai, cu pauze dese, cu ciorapi speciali pe picioare, am ajuns la destinatie.

Pe drum ne-am oprit in Atena, unde vazusem deja acum 5 ani ce era de vazut asa ca m-am plimbat printr-un parc imens si am ratat ocazia de a merge cu un autobuz etajat turistic, hop on-hop off, ca sa vad toata Atena in splendoarea ei de metropola plina de vestigii antice, pentru ca as fi intarziat cateva minute la ora plecarii catre portul Pireu si nu-mi place sa ma disting de grup prin asemenea gesturi. Mai ales cand colegii de drum sunt oameni in marea lor majoritate trecuti bine de prima si chiar de a doua tinerete, batrani despre care uneori te intrebi daca rezista calatoriei, la cat de fragili par. Unii au catre 80 de ani, altii peste 60, putini sunt de varsta mea. Despre tineri nu e cazul sa vorbesc, e o singura pustoaica, impreuna cu bunicii, ca parintii sunt plecati la lucru in Italia.

Creta ne-a intampinat de la bordul unui ferryboat de lux in care ne-am simtit mai mult decat excelent cu totii, cu soare, stanci si cu prima vizita din program, cum spuneam mai sus, pestera lui Zeus. Am vazut si vreo doi lilieci speriati de sosirea noastra, am urcat pe jos, nu cu taxiul (adica magarusi de transport persoane, 20 de euro drumul dus-intors pana la grota haha! o sa-i vedeti in poze, pascand cuminti), am mancat primele produse specifice, adica iaurt cu miere, un iaurt din lapte de capra, consistent, gros, si deloc acru, care merge de minune cu mierea cretana, apoi suc de portocale stoarse in fata ta. 

Hotelul Ilios din Herssonisos, de 3 stele grecesti, adica de vreo 2+ de la noi, relativ curat, cu masa ok si foarte bine situat in zona comerciala a statiunii, ne este casa timp de o saptamana.

Aici as fi vrut sa fac si plaja, daca as fi avut unde. Zona este prea stancoasa, prea abrupta, plaja inseamna o chestie de 2 metri unde valurile marii vin pana la zidurile tavernelor sub care daca poti, iti pui prosopul, daca nu - pt ca apa vine pana acolo, iei un sezlong si o umbrela pt cel mai ieftin 2 euro ziua - la un roman care are afaceri pe aici. In general insa, este 6 euro sau 4 euro ziua, de persoana. 

Apa este calda, insa cum eu nu stiu sa inot, nu prea am unde sa ma balacesc din cauza malurilor abrupte - la mal chiar, apa e imediat adanca, asa ca imi infig bine picioarele in nisipul cu pietre mari de la mal si astept sa ma ude valurile care uneori te pot chiar rasturna, atat sunt de puternice. 

Statiunea, cum ziceam, e mica, si din pacate - pentru cei ca mine care cauta muzee, situri arheologice si altele asemanatoare - nu ai ce vedea in afara de magazine de tip talcioc, cu marfa mediocra de la un capat la altul, cu zdranganele de plastic, ochelari de 5 euro pe care scrie pompos Gucci, Armani, Dolce & Gabbana, si alte nume de firme, gablonturi, dar si aur si argint sterling.

Aici gasesti tot ce vrei in domeniul kitsch. Valoarea exista, insa trebuie s-o cauti bine - monezi vechi, tapiserii si tablouri cretane, autentice, ceramica, picturi in fresca, amfore moderne cu picturi preluate de pe cele vechi, suveniruri din frunze de palmier uscate, din materiale specifice insulei. Dar cum ziceam, kitschul si sclipiciosul predomina.

Asa ca, acum ma indrept din nou, lesinata de caldura, pe foarte ingusta plaja, pe sezlongul romanului din Hersonissos - apropo, si la un magazin de bijuterii este o romanca - asteptand ziua in care voi vedea Palatul din Knossos, ca sa mai iau o nestemata cu mine in suflet, inainte de a veni acasa.