Mancata de tantari (Creta 2010)

Azi e ultima zi in Creta. E soare, parca e mai arsita decat de obicei, noaptea transpiri de caldura si de zapuseala, nu poti dormi si mai stai pe balcon admirand luna, peisajul si uite asa te mai racoresti.
Ieri am vizitat fortareata venetiana de la Rhetimno, satul lui El Greco - Fodele, situri arheologice, o biserica din sec. 11 construita pe ruinele celei din sec. 5, iar azi abia astept sa vad palatul regelui Minos, de la Knossos.
Mai am vreo 40 de euro - sper sa-mi ajunga si sa nu mai chinui cardul. Avea dreptate taica'meu care zicea ca daca as fi strans banii cheltuiti prin excursii as fi avut acum apartamentul meu. Are perfecta dreptate. Dar as fi avut sufletul sarac si fara amintiri.

Si cum ziceam in titlu, vin acasa, bronzata ca un tractorist, sau, ma rog, ca un arheolog, eufemistic vorbind :) ca am cautat fosile pe coclaurile pline de morminte romane din Matala, dar vin si muscata de țânțari intr-un hal in care nu cred ca ati mai vazut. Pun si o poza, spre luare aminte voi, cei ce vreti sa vizitati insula Creta pe timp de vara.
Cam asa arata mana mea cea stanga. Va asigur ca fața nu vreti sa mi-o vedeti. Restul corpului e neatins, pt ca am avut inspiratia de a-mi lua o pijama cu maneci si de a ma inveli noaptea cu cearsaful din dotarea hotelului, desi asta era tortura curata la caldura de afara.

Aquarium - prin fauna Mediteranei (Creta 2010)

Sa va spun de unde vin si ce am facut acum 10 minute. Azi am vizitat un acvariu mare, la cativa km de Hersonissos, dar mai inainte am descoperit la 50 m de hotelul Ilios, unde suntem cazati un alt acvariu si terariu la un loc. Am intrat, si am vazut cateva specii de pesti dar si reptile, crustacei si broaste testoase care vin sa-ti manance din mana salata verde si rosii; patronii - niste britanici foarte draguti, au deschis cusca pitonilor si ne-au scos o ea, aurie si frumoasa, pe care cu totii am pus mana si am mangaiat-o, desi ne sâsâia, usurel, probabil de placere.

Pentru o fractiune de secunda mi-am imaginat niste cizme si o poseta de super-lux din pielea ei, dar am rosit la acest obraznic gand :) - mangaind animalul cuminte si cald, dar nu cald ca un om ci ca un sarpe. Desi se zice ca serpii au sange rece, pitonitza asta nu era rece, ci doar calduta, iar din cusca serpilor venea o caldura si mai mare decat cele 35-40 de grade pe care le suport zilnic de cand am sosit aici. Patronii terariului ne-au explicat ca serpilor le trebuie multa caldura, si ca acolo, in habitatul lor au cca 50 de grade mereu.

A! Era sa uit. Ieri am mers intr-o croaziera pe tarmurile Cretei pana la un sat pescaresc. Va las intreaga surpriza cand o sa vedeti pozele cu ce inseamna aici sat, si mai ales sat pescaresc. Eu am crezut ca e vorba de niste cocioabe, colibe, ma rog, cum vreti sa le numiti. Si ... surprise!  Dar nu va spun de ce. Vreau si eu o "cocioaba" din aia, cea mai urata de pe acolo, si o bucata de plaja printre acareturile ei, asa, sa am unde veni in vacante.

Pana marti dimineata, cand e ultima zi din sejur, dar nu si ultima din circuit, desi incepe deja drumul spre tara, va pup cu mult dor si sper sa mai plece ploile si inundatiile de la Romania. :)

Pe plajele lui Zeus Olimpianul (Creta 2010)

Cum era de asteptat, nu m-am putut stapani sa caut un internet cafe. Desi poze nu prea am, decat cele cateva de pe telefon, ca nu mi-am luat cu mine cablul de transfer date pt calculator, nu e o problema, sper. Iar pozele de pe telefon nu le pot trimite pe email datorita marimii lor :( of. deci, mai aveti rabdare cateva zile.

Asadar dupa vreo 2-3 zile de mers cu microbuzul, autocarul si ferryboat-ul, am ajuns in Creta, insula unde s-a nascut Zeus si unde a fost ascuns de "foamea" tatalui sau Cronos, care stiind ca unul din copiii lui il va detrona, isi inghitea propriile odrasle.

Caldura mare, vorba lui Caragiale, autocarul destul de putin confortabil dupa gustul meu, fara plase la scaune, pe spatare, sa poti pune o sticla de apa, ceva. Cu chiu cu vai, cu pauze dese, cu ciorapi speciali pe picioare, am ajuns la destinatie.

Pe drum ne-am oprit in Atena, unde vazusem deja acum 5 ani ce era de vazut asa ca m-am plimbat printr-un parc imens si am ratat ocazia de a merge cu un autobuz etajat turistic, hop on-hop off, ca sa vad toata Atena in splendoarea ei de metropola plina de vestigii antice, pentru ca as fi intarziat cateva minute la ora plecarii catre portul Pireu si nu-mi place sa ma disting de grup prin asemenea gesturi. Mai ales cand colegii de drum sunt oameni in marea lor majoritate trecuti bine de prima si chiar de a doua tinerete, batrani despre care uneori te intrebi daca rezista calatoriei, la cat de fragili par. Unii au catre 80 de ani, altii peste 60, putini sunt de varsta mea. Despre tineri nu e cazul sa vorbesc, e o singura pustoaica, impreuna cu bunicii, ca parintii sunt plecati la lucru in Italia.

Creta ne-a intampinat de la bordul unui ferryboat de lux in care ne-am simtit mai mult decat excelent cu totii, cu soare, stanci si cu prima vizita din program, cum spuneam mai sus, pestera lui Zeus. Am vazut si vreo doi lilieci speriati de sosirea noastra, am urcat pe jos, nu cu taxiul (adica magarusi de transport persoane, 20 de euro drumul dus-intors pana la grota haha! o sa-i vedeti in poze, pascand cuminti), am mancat primele produse specifice, adica iaurt cu miere, un iaurt din lapte de capra, consistent, gros, si deloc acru, care merge de minune cu mierea cretana, apoi suc de portocale stoarse in fata ta. 

Hotelul Ilios din Herssonisos, de 3 stele grecesti, adica de vreo 2+ de la noi, relativ curat, cu masa ok si foarte bine situat in zona comerciala a statiunii, ne este casa timp de o saptamana.

Aici as fi vrut sa fac si plaja, daca as fi avut unde. Zona este prea stancoasa, prea abrupta, plaja inseamna o chestie de 2 metri unde valurile marii vin pana la zidurile tavernelor sub care daca poti, iti pui prosopul, daca nu - pt ca apa vine pana acolo, iei un sezlong si o umbrela pt cel mai ieftin 2 euro ziua - la un roman care are afaceri pe aici. In general insa, este 6 euro sau 4 euro ziua, de persoana. 

Apa este calda, insa cum eu nu stiu sa inot, nu prea am unde sa ma balacesc din cauza malurilor abrupte - la mal chiar, apa e imediat adanca, asa ca imi infig bine picioarele in nisipul cu pietre mari de la mal si astept sa ma ude valurile care uneori te pot chiar rasturna, atat sunt de puternice. 

Statiunea, cum ziceam, e mica, si din pacate - pentru cei ca mine care cauta muzee, situri arheologice si altele asemanatoare - nu ai ce vedea in afara de magazine de tip talcioc, cu marfa mediocra de la un capat la altul, cu zdranganele de plastic, ochelari de 5 euro pe care scrie pompos Gucci, Armani, Dolce & Gabbana, si alte nume de firme, gablonturi, dar si aur si argint sterling.

Aici gasesti tot ce vrei in domeniul kitsch. Valoarea exista, insa trebuie s-o cauti bine - monezi vechi, tapiserii si tablouri cretane, autentice, ceramica, picturi in fresca, amfore moderne cu picturi preluate de pe cele vechi, suveniruri din frunze de palmier uscate, din materiale specifice insulei. Dar cum ziceam, kitschul si sclipiciosul predomina.

Asa ca, acum ma indrept din nou, lesinata de caldura, pe foarte ingusta plaja, pe sezlongul romanului din Hersonissos - apropo, si la un magazin de bijuterii este o romanca - asteptand ziua in care voi vedea Palatul din Knossos, ca sa mai iau o nestemata cu mine in suflet, inainte de a veni acasa.

Calitate UE versus Ro

Zilele astea mi-am cumparat un cadru de lemn, ca un fel de gherghef patrat, ca sa pot coase goblen mai corect si mai bine. Nu ca nu as fi avut, aveam unul, romanesc, dar era asa de jalnic, incat nu am reusit sa-l folosesc deloc, atat de putin indemanos era.

Am comandat de la o firma britanica, pe net, mi-a venit coletul in 5 zile, si rezultatul a fost mai mult decat peste asteptari. Nu-mi venea sa cred cat de fin si bine finisat este lemnul, cat de corect efectuate gaurile, si cate suruburi si piulite are - ba chiar si piulita fluture, despre care doar am invatat la liceu, dar nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata in mod uzual asa ceva.

Este adevarat, acum gergheful romanesc costa vreo 7 lei si ceva - desi parca as zice ca atunci cand l-am luat mi s-a parut scump, dar au trecut niste ani, iar cadrul englezesc m-a costat 11 lire sterline, adica mai putin de 60 de lei, cu tot cu transport. 

Oare diferenta de pret justifica lemnul stramb, gaurile date aiurea, designul nepotrivit (din patrat, ghergheful romanesc se face romb), rugozitatea suprafetelor si bavura neindepartata de cel care l-a lucrat? 

Acum priviti pozele, dati click pe ele ca se maresc la maximum si se pot vedea detaliile, si dupa aceea judecati singuri. 

Comentariu la un forum strain

Cum eu cam umblu pe cele forumuri, si autohtone dar si de limba engleza, ieri dau de un fir de discutie pe e-bay, unde o dna, sa-i zicem Louise, care licitase o carte era foarte indignata pentru ca, necastigand licitatia, a fost ulterior contactata de persoana care vanduse, oferindu-i-se o copie xerox in schimbul a 10 dolari. Louise era convinsa ca acel vanzator incalca legea si intreba pe forum ce ar putea face in acest sens. I s-a raspuns sa anunte adminii e-bay, pentru ca in acest fel se incalca si regulamentul site-ului, care spune ca nu ai voie sa contactezi pe cineva pt a-i oferi spre vanzare un produs in afara spatiului e-bay, daca deja ai un magazin online la ei pe site.

Apoi, pt ca Louise dorea sa o contacteze pe vanzatoare sa-i spuna ca incalca legea - ceea ce iarasi este ilegal - a fost sfatuita sa anunte editura respectiva, care avea, cu siguranta sa restabileasca lucrurile si sa o amendeze pe hoaţă.

Acuma, n-oi fi eu cea mai corecta persoana din lume - desi nici mie nu-mi plac matrapazlâcurile, si e clar ca nu am vocatie de afacerist, in Romania - dar parca in cazul asta as fi pus in balanta doua lucruri: ce-mi doresc eu? Sa o torn pe aia sau sa fac rost de cartea respectiva?

Cred ca in balanta mea ar fi atarnat mai mult dorinta de a avea si a citi acea carte.

Uneori nu inteleg dorinta asta excesiva, zic eu, a unora de a fi foarte legali. Insa ma gandesc ca n-o inteleg pentru ca ma raportez la conditiile de aici, din Romania, unde, de exemplu, o editura isi permite sa nu plateasca deloc serviciile unor traducatori (eu sunt unul dintre exemplele de traducatori ţepuiţi, de o editura cu renume), si unde multi cauta sa insele, statul sau persoanele particulare, nu importa pe cine, ci doar sa insele (oare ce frustrari o fi ascunzand setea asta imensa de a insela pe altul?!!?).

Poate ca in tarile civilizate legea este respectata, omul este respectat, statul este respectat. Si atunci este normal si de bine sa dai in gât pe cineva care merge pe alaturi, pentru ca a facut 10 dolari in plus sau pentru ca a vandut copia xerox a unei carti.

Oare ce se intampla?

Citesc pe un portal de stiri: "Moneda ungară a înregistrat cea mai mare scădere la nivel mondial, după ce vicepreşedintele partidului Fidesz, Lajos Kósa, a declarat că ţara sa se îndreaptă spre o situaţie asemănătoare cu cea a Greciei. ... De asemenea, Kósa a adăugat că economia ţării se află într-o situaţie mult mai rea decât prevăzuse partidul său. Se pare că obiectivul nostru principal este momentan evitarea falimentului din cauza datoriilor de stat; există şanse foarte slabe să evităm o soartă precum cea a Greciei, deoarece situaţia actuală este mult mai gravă decât am crezut iniţial, a declarat Kósa în cadrul unei conferinţe la Budapesta. ...Vicepreşedintele Fidesz a adăugat şi că în sectorul administrativ există situaţii în care salariile pe luna iunie nu vor putea fi plătite."

In ograda altor state situatia economica este la fel de "roz" - vezi Spania, Grecia, Italia. Acum, deodata, Ungaria se vede peste noapte in incapacitate de plata. La noi, situatia este foarte asemanatoare, in sensul ca peste noapte, adica dupa ultima vizita a delegatiei FMI, totul a inceput sa se prabuseasca.

E drept ca nu ma pricep la politica si nici la economie, si ca nici nu am nu stiu ce informatii mai mult sau mai putin secrete, dar mi se pare evident ca ulterior acestei vizite ceva e musai sa se schimbe. Dezvaluirile curg lanţ, cum spune presa, corabia guvernului (eu as spune corabia minciunilor si a coruptiei, pentru ca ma indoiesc ca de acum incolo va mai fi vreodata la fel ca inainte, indiferent de partidul de la putere) se scufunda, pentru prima oara in ultimii 20 de ani unele lucruri care se spun se si fac, pentru prima oara in istoria post-decembrista vad oameni demisi pentru ca au mintit, pentru ca au facut afaceri cu statul cand pozitia oficiala nu le permitea si vad oameni care pleaca din administratie de buna voie.  Unii, pleaca de pe corabia puterii in cea a opozitiei, prea cruzi, poate, la minte, ca sa inteleaga ca schimbarile de acum vizeaza orice putere viitoare, nu doar un anumit partid.

Dar dincolo de asta, ce se intampla cu Europa?  Daca ar fi sa cred in teoria conspiratiei, as zice ca SUA, sau poate cei care conduc lumea, doresc sa clatine UE. Ce sa zic?! Deocamdata se pare ca le-a cam reusit.

Pentru prima data in viata imi pare rau ca nu am asa, niste puteri paranormale prin care sa ma pot preface in musca si sa ma asez pe umarul lui Băse cand discuta cu cei de la FMI.

P.S. Alta stire: „Anul trecut, Grupul Bilderberg s-a reunit în oraşul Vouliagmeni, situat la sud de Atena. La întâlnire au participat Guvernatorul Băncii Naţionale a Greciei şi miniştrii greci de Finanţe şi de Afaceri Externe. Câteva luni mai târziu, Grecia s-a aflat în pragul falimentului şi Atena a fost cuprinsă de flăcări. Aşa că: succes Madrid!”, scrie jurnalistul Charlie Skelton pe un blog „The Guardian”. 

sursa: http://www.realitatea.net/misteriosul-grup-bilderberg-se-reuneste-joi-in-spania_716693.html