La pas prin Budapesta

Asadar, vineri dupa amiaza am plecat. Imi luasem aproape exclusiv haine mai groase, pentru ca pe net am gasit informatii despre ploi, tunete si fulgere care ar fi trebuit sa dureze in toate cele 3 zile ale periplului nostru. Deja ma gandeam ca va fi urat, cu ploaie si nori si oarece frig. Dincolo de Carpati insa ploaia a devenit sporadica, iar dincolo de granita deja era inexistenta.

Budapesta ne-a primit cu mult soare, cu o vreme superba de vara, cu o Dunare cam umflata si noroioasa, e drept, dar vremea a fost exact invers decat scria pe internet. Lasasem ochelarii de soare acasa, si aveam doar umbrela. Tipic pentru ca vremea sa fie exact pe dos, in cazul meu: in 90% din cazurile cand am la mine umbrela, e soare, iar daca am ochelarii de soare, ploua. Ca ne-am bronzat cu totii, si ne ustura pielea acum, pe gat, pe maini sau pe faţă, este inutil de mentionat si de la sine inteles ca asa s-a petrecut :)

De dimineata, dupa o noapte de mers cu autocarul, ne-am imbarcat pe un mic vaporas si am facut o croaziera pe Dunare, cu un scurt popas pe insula Margareta, pentru o masa frugala, de tip fast food, ca nu prea era altceva la indemana.

Eram insa foarte obositi cu totii, si pe la ora 2 am mers la cazare, la Hotelul Ventura, un hotel foarte frumos si curat. Am facut un dus, m-am spalat pe cap si am apucat sa stau intinsa in pat cam 10 minute. Roxana, una dintre organizatoare, a batut la usa, ne-a spus sa ne imbracam ca mergem. Zis si facut. Am mers cu tramvaiul in centru si am urcat la Bastionul Pescarilor si la catedrala Sf. Stefan. Acolo sus am observat ca erau niste nori negri deasupra orasului si intr-adevar, o ploaie cu tunete si cu fulgere ne-a facut sa stam pe sub boltile bastionului, alaturi de alti turisti straini, pana a trecut vijelia.

Intre timp am vizitat standul de suveniruri de sub bolti ale unei romance din Transilvania, careia i-am facut o buna vanzare de tablouri in acuarela, vederi, magneti, paharele pictate si alte maruntisuri pe care toti turistii le inghesuie prin bagaje sa le duca celor dragi.

Apoi am mers intr-un restaurant cochet unde am cam luat ţeapă. Ei nu erau pregatiti pentru un grup de aproape 40 de oameni, dar in loc sa ne spuna acest lucru, au luat comanda - acelasi fel principal la toata lumea - dupa cum au spus ca pot onora, si dupa vreo ora si ceva de asteptare au venit doar cateva portii conform comenzii, restul fiind asezonate cu salata necomandata, orez in loc de cartofi si carne de porc in loc de pasare, dupa cum au spus ca ne pot da. Am mancat, de bun a fost bun, dar in urma unui schimb acid de replici dintre mine si chelnerul care stia engleza (nemultumiti de ceea ce am primit am fost cam toti) ni s-a umflat foarte mult nota de plata, ca sa fie nemultumirea generala de-a binelea. Fireste ca am platit totul fara prea multe comentarii - dar nici lor bine nu le-a picat ceea ce le-am spus, ca toti stiam engleza, cat sa ne descurcam. Nu i-am jignit, departe de noi acest lucru, ci le-am spus ca nu a fost corect sa ne spuna una si sa ne aduca altceva.

In poza, acel restaurant in care nu as vrea sa mai calc vreodata, pentru ca am fost inselati deoarece eram romani (ne-au intrebat ce suntem, am raspuns, ulterior sa ne dam seama ca ei cam intelegeau ce vorbeam si stiau 2-3 cuvinte romaneste).  In rest am fost foarte bine primiti si nu avem nici un motiv sa ne plangem, dimpotriva.

Apoi am urcat la Palatul Regal, obiectivul din excursie care mie mi-a placut cel mai mult. 

Dupa aceea, o parte am revenit la hotel, foarte obositi, cativa au mai hoinarit prin Budapesta, dar pana la urma am dormit neintorsi pana dimineata.

A doua zi, am vizitat Pesta, cu Parlamentul, Monumentul Mileniului, Citadela si bunkerul folosit in cel de-al Doilea Razboi Mondial, am mai cumparat niste suveniruri - din nou am gasit un roman facand comert printre zecile de tarabe cu tot felul de maruntisuri, si am plecat, dupa amiaza, catre casa, obositi. Ne astepta inca o noapte "dormita" in autocar, dar eram cu sufletul bogat si plin de amintirile unei excursii foarte, foarte reusite.