Joncţiunea braziliană

Era începutul lunii martie. Găsisem un site pentru profesori şi doream să găsesc corespondenţi din diferite ţări pentru elevii noştri. Într-o zi am primit în mailbox mesaje din câteva colţuri ale lumii, printre care unul din Brazilia. La început am corespondat doar noi doi, eu, şi Marcello Rodrigues, profesor de engleză la un liceu din oraşul Braganca Paulista, statul Sao Paolo. Apoi, curând, am descoperit că realităţile noastre erau foarte asemănătoare, chiar dacă destul de exotice pentru ambii. Din cauza structurii anului şcolar, diametral opusă celei din România, deoarece în Brazilia este iarnă când la noi e vară, şi invers, activitatea de corespondenţă între elevi nu s-a putut desfăşura normal. Cu toate acestea noi doi am continuat să ne scriem şi o prietenie frumoasă s-a înfiripat între noi, în pofida distanţei atât de mari. Prin intermediul nostru elevii au putut afla despre viaţa şi cultura braziliană, au văzut câteva suveniruri trimise de acolo, au primit cd-uri cu muzică de samba, poze de la liceenii din Braganca, de la festivalurile lor de samba, de la profesorii lor.

Citez din cele scrise de Marcello: „trăim în ţări diferite, dar avem aceleaşi probleme şi vise. Prin intermediul englezei am devenit cetăţeni ai lumii. A fi profesor înseamnă a atinge viitorul – to teach is to touch the Future.”
De sute de ani Brazilia simbolizează evadarea într-o lume primordială, într-un paradis tropical, înflăcărând imaginaţia europenilor mai mult decât oricare altă ţară sud-americană. De la pasiunea dezlănţuită a Carnavalului, la imensitatea hăţişului amazonian, Brazilia este o ţară de proporţii mitice. Sunt zone întinse de păduri virgine, insule cu plaje tropicale, fluvii parcă fără de sfârşit. Şi mai sunt oamenii care încântă vizitatorul cu energia şi veselia lor.

Imagini luate din avion, imediat după decolare.

După 40 de ani de migraţie internă şi creştere a numărului de locuitori, azi Brazilia este cu adevărat o ţară urbanizată. Două treimi din populaţie trăieşte în oraşe, iar Sao Paolo este printre oraşele cele mai mari ale lumii. Republica Federativă a Braziliei are o suprafaţă de 8,51 milioane kmp si o populaţie de 175 milioane de locuitori. Capitala ţării este la Brasilia, un oraş mai mic decât Sao Paolo sau Rio de Janeiro. Populaţia este albă în proporţie de peste 50%, şi metisată (africani, mulatri) în rest. Limba oficială este portugheza. Industria este în principal reprezentată prin textile, încălţăminte, industrie chimică, industrie a lemnului, metalurgie, iar agricultura este dominată de culturile de soia, portocali, cafea, zahăr din trestie şi se cresc mai ales păsări şi vite.

În timpul Carnavalului brazilian se dansează samba. Samba este un gen de muzică şi dans derivat din dansurile tradiţionale ale sclavilor africani, caracterizat prin ritm alert și mult joc de picioare. În Brazilia samba se învaţă în școlile de samba, un fel de cluburi pentru toată lumea, fiind considerată adevărata artă a brazilienilor. Şcolile trebuie să ia parte la Carnaval o dată pe an. Carnavalul nu are loc doar la Rio, ci peste tot în Brazilia, este o sărbătoare naţională de sorginte istorică, de pe vremea sclavagismului, când stăpânii de sclavi și de pământuri s-au gândit să le dea libertate sclavilor lor o dată pe an, timp de o zi. Aceștia foloseau ziua aceea de libertate prin a sărbători, prin a dansa și prin a se îmbrăca, pe cât posibil, la fel de frumos ca și stăpânii lor. De-a lungul vremii tradiția s-a păstrat și s-a transformat în acest unic și foarte gustat carnaval. El durează 4 zile, timp în care este declarată sărbătoare națională pe tot teritoriul Braziliei, astfel că puține magazine și prăvălii mai rămân deschise, dar toată lumea se aprovizionează cu alimente din timp. În primele două zile, de fapt, nopți, are loc concursul școlilor de samba, și aceasta este partea de spectacol total pe care oricine și-ar dori să o vadă. Fiecare şcoală îşi alege 2 sau 3 culori care se regăsesc în costumele de carnaval, și o temă care să reflecte o preocupare sau activitate cotidiană. Parada poate include elemente artistice, de la balet la numere de circ. Formația unei școli trebuie să aibă obligatoriu 3 care alegorice, nu mai multe și nici mai puține, cel de-al doilea fiind cel mai fastuos pentru că în urma lui sunt dansatorii de samba. Ceilalti dansatori pot alege sa execute și alți pași de dans, dar cei din spatele celui de-al doilea car vor dansa obligatoriu samba pe tot parcursul defilării. În față vor merge 2 tineri, un băiat și o fată, purtând drapelul școlii de samba căreia îi aparțin, iar în spatele lor vor veni cei câțiva profesori care au pregătit timp de un an de zile designul costumelor, partea artistica a prezentării, carele alegorice și care au antrenat dansatorii cei mai buni.

Parada școlilor durează de la 8 seara până la 3 sau 4 dimineața, iar in a treia seară se anunță câștigătoarele primelor 3 locuri. Evaluarea se face de către un juriu aflat în tribuna oficială și prezentat la deschiderea carnavalului. Se ține cont de cât de bine a fost reflectată tema aleasă, de originalitatea costumelor, de sincronizarea dansatorilor și de măiestria acestora. Bineînțeles, se ia în considerație și impresia făcută publicului spectator. Premiile sunt în bani și sunt consistente, așa că acest Carnaval este un concurs foarte serios pentru participanți.
În ultimele două seri toată lumea dansează pe străzi, se distrează, așa cum făceau odinioară sclavii negri. Ziua este rezervată odihnei. Carnavalul nu are loc la aceeași dată în fiecare an pentru că el are loc în săptămâna dinaintea Postului Paștelui (Catolic).

Scene din carnaval, asa cum a avut el loc in 2006, 

la Braganca Paulista

În tradiţia religioasă braziliană un loc aparte îl ocupă Sfânta Fecioară, pe care ei o numesc Lady Aparecida (cea care a apărut). Se spune că în Paraiba Valley, din statul Sao Paolo, acum aprox.300 de ani, 3 pescari au văzut o statuetă neagră a Sfintei Fecioare Maria ieşind zâmbitoare din apă în timp ce ei trăgeau năvoadele la mal, pline cu atât de mult peşte cum niciodată nu prinseseră. Pescarii au văzut în aceasta semnul că Fecioara Maria îi protejează. Începând cu acea dată de septembrie 1717 credinţa în Fecioara Maria a crescut.
Astăzi mulţimi de credincioşi merg la altarul şi biserica închinată ei din Paraiba Valley pentru a se simţi mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de stropul de dumnezeire din ei înşişi.


later edit (martie 2013):

Călătoria mea în Brazilia a însemnat unul din marile bonusuri ale vieţii. Am văzut Sao Paolo, adică al patrulea cel mai mare oraş al lumii, am văzut cum în faţa ochilor mei se desfăşoară un oraş imens, o pădure de beton, însă atât de plin de personalitate şi de suflet, prin cei 20 de milioane de locuitori ai săi. Într-unul din articolele viitoare voi mai descrie câte ceva din cele ce mi-au încântat sufletul pe pământul luxuriant al tropicelor, așa cum mi le mai amintesc acum. Din păcate, aparatul foto pe care îl aveam pe atunci (februarie 2006) era stricat și nu știam. Când am ajuns acasă am văzut că din tot filmul abia erau câteva cadre suprapuse și alea, iar restul era voalat.

În schimb avusesem la mine o cameră video pe care am facut 4 ore de film. Am urcat câteva porțiuni din ceea ce am filmat pe youtube, iar altele, promit să le prelucrez și să le pun cu o altă ocazie pe blog.

Si acum, la intoarcere, Alpii, vazuti din avion

Preluarea de continut de pe acest blog fara acordul meu si fara specificarea cu link accesabil a sursei constituie incalcare a drepturilor de autor.