Mitzi a mea

Miți, pisica mea "vorbitoare" și preferată, care ori de cate ori mă pregătesc sa plec la locuința de serviciu se bagă în valijoară și se face că doarme. Nu știu care este mesajul ei: să nu plec sau să o iau cu mine? :))

Cadou de Craciun

Nu ma simteam prea bine. Voiam sa dorm putin, desi era catre amiaza. Oscilam intre a-mi bea restul de cafea cu inca o pastila de durere de cap (a cata oare pe ziua aceea?), si a dormi pret de o ora sau mai mult, ca sa-mi revin. Ma pregateam sa dau shut down la calculator cand am auzit chiote vesele si cateva voci care-mi sunau cunoscut. Revorceag... si dupa el, inca alte chipuri dragi mie.

Harababura din camera era deplina aproape, vasele in care facusem torturile si crema erau asa, murdare inca, pe un scaun si pe langa cuptorul electric, pentru ca era a doua zi fara apa in camin. Carasem cateva caldari de zapada ca sa am pentru baie, avusesem 2 bidoane mari cu apa de baut, dar deja nu-mi mai puteam permite sa consum apa potabila pe vase. Aveam de gand sa mai adun niste zapada, s-o fierb si sa le spal asa, pana cand avea sa fie reparata teava care se sparsese de peste 30 de ore.

Nu stiam ce sa fac si imi inghetase-n minte gandul ca trebuia sa-i primesc in camera si nu aveam timp sa bag toate vasele alea intr-un dulap. Apoi am auzit un strigat: "Doamnaaaa, deschideti geamul!!!" Am rasuflat usurata si in secunda doi mutam iaurturile si ouale de pe pervaz - adica din frigider, ca pervazul e frigiderul in camera mea de camin :) - si in urmatoarele minute aveam sa primesc cel mai frumos dar de Craciun facut mie vreodata: elevii mei m-au urat in direct si personal, la geam, asa cum nici un elev nu a facut-o vreodata pana acum, desi chiar daca in vacanta locuiesc la parinti, nu s-a gandit nici unul sa ma viziteze la locuinta de serviciu cat sunt inca ore de curs.

Multumesc, 10 D, si in special tie, Costine, care ai rostit uratura. Sper sa nu fi ragusit, ca tare frig mai era! :)

Craciun fericit si vacanta cat mai placuta!

Wargate on the net sau ochiul, paiul si barna

De cateva zile cineva imi face zile fripte pe net. Totul a pornit de la mine, adevarat este, dar neintentionat - ca daca era intentionat, nu reactionam prompt la semnalarea ei, nu-mi ceream scuze public si nu stergeam pozele preluate fara sa ma uit exact de unde le-am luat, desi, legal vorbind, nu erau protejate de legea copyright-ului. Despre legea asta voi scrie mai pe larg intr-o postare ulterioara, pentru ca deja stiam unele lucruri si acum am aflat si mai multe despre ele, fie doar si pentru faptul ca, la un moment dat, am tradus niste carti pentru care nu am primit decat 20% din banii cuveniti de la editura si basta!, lucru care m-a determinat sa ma gandesc serios la a-mi face eu editura, dar cum a venit criza peste noi, am amanat proiectul pentru o data ulterioara incerta.

Dar sa revin. Asadar, cu toate ca mi-am recunoscut vina si am indreptat lucrurile in ceea ce ma priveste, userul respectiv continua. Continua cu diferite calomnii si acuze grave la adresa mea, fara nici un fel de probe. Raspandeste pe net aceste lucruri, publica mesajul ei si pe alte site-uri, alerteaza amicii ei de pe net, comenteaza pe facebook si probabil peste tot pe unde are ocazia. Este drept ca in ultimele zile s-a referit doar la acele poze pe care neintentionat le-am luat de pe blogul ei (de fapt de pe google imagini, dand click dreapta si selectand view image, dupa care apare doar imaginea) si a incetat sa afirme ca as fi participat la nu stiu ce concurs culinar (eu? de ce m-ar interesa asa  ceva?), ca i-as fi furat identitatea trimitand emailuri in numele dansei (la varsta mea cred ca numai de prostii din astea nu m-as tine, mai ales ca m-am confruntat candva cu o situatie asemanatoare cand cineva postase un anunt ca din partea mea cu nr. meu de mobil pe un site de anunturi de vanzari) si ca i-as fi violat un email pe care pune, cu multa nonsalanta la dispozitie o lista intreaga de carti din care as baga mana in foc ca unele sunt publicatii legale si deci protejate de legea copyrightului, punerea publica la dispozitia oricui fiind facuta de aproape un an, este vorba de Sarbatorile de iarna din 2009 in acel post.

Dar poate nu stiu eu si doamna in cauza are o intelegere cu detinatorii drepturilor de autor si atunci poate pune la dispozitie cui doreste aceasta lista de 50 de carti? Si daca cineva i-ar face o reclamatie la ORDA? Aaaa, nu stiti ce este ORDA? Este Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor

Pana la urma cine incalca legea copyrightului? Eu am luat de pe net poze care nu erau inregistrate la data respectiva cu drepturi de autor si poate ca nu sunt nici acum, pentru ca asta costa si nu putin. Vina mea a fost ca era normal sa ma fi uitat de unde iau pozele si sa cer permisiunea, apoi sa pun linkul. Lucru pe care am recunoscut ca nu l-am facut.

Dar ma asteptam ca dupa ce am indreptat eu lucrurile care au deranjat-o pe dansa, sa inceteze cu aruncatul de noroi, sa stearga acel post denigrator, ca reciprocitate si apreciere - cum singura s-a exprimat - a faptului ca eu am dat curs rugamintii ei de a sterge pozele care nu-mi apartin (desi undeva in blog scrisesem si despre faptul ca nu toate pozele imi apartin, ci doar cele cu watermark, dar ok, avea mai multa dreptate decat mine). Pentru ca, eu asa stiu, orice conflict se rezolva mai intai pe cale amiabila, iar daca nu, atunci se apeleaza la instanta de judecata. Ca daca nu stiati, chiar daca vezi un criminal pe strada si spui cu voce tare, sa auda lumea, "băh, criminalule!!" poti sa faci si puscarie pentru asa ceva. Exista lege in vigoare cu 3 articole clare in acest sens. Am scris despre asta, intr-un comentariu, AICI.

Dar ea nu tace, mai ales conflictul fiind stins de facto. Ea a decis sa continue.

Partea sa zicem buna a lucrurilor este ca mi-a crescut de vreo 10 ori traficul pe unul din blogurile mele, la un moment dat. Ei si ce daca? Pe mine nu ma incanta acest fapt, daca pretul este denigrarea mea cu rea vointa si cu rea intentie vadita, dincolo de greseala pe care de la bun inceput am recunoscut-o. Oricum, am sters chiar unele postari care erau intens accesate - deci nu traficul este scopul meu suprem in blogosfera, ci placerea de a impartasi altora din hobby-urile mele.

Si ce mai fac ea si amicii ei? Presupun ca amicii ei, asta nu am de unde sa stiu, dar aparentele cam intr-acolo ma duc cu gandul.

A creat un link dintre contul meu de facebook si articolul ei defaimator, asta una la mana. Deci in link apare articolul de pe blogul dansei, dar cand faci click, se redirectioneaza catre contul meu de facebook. Asta era pe la vreo marti-miercuri. Ieri, ce gasesc in urmaritorul de trafic: cineva accesase blogul meu de pe un link care la prima vedere ar vrea sa demonstreze ca eu am furat o reteta culinara de pe un alt blog, vezi poza. 

Ca sa stai pe net sa cauti peste 50 de pagini sa gasesti ceva care sa para o frauda, ma rog, chiar nu stiu cum sa zic ca se cheama. Nu afirm ca ea a facut asta, ca nu am probe in acest sens, dar acest lucru decurge ca urmare a postarii ei defaimatoare de pe blog.

Reteta respectiva apartine acestui blog si a fost postata pe data de 11 noiembrie, cum se si vede, de altfel:

Cand accesezi linkul de pe google, de la pagina 53, bineinteles ca apare blogul meu, la ultima reteta scrisa, pe data de 10 noiembrie, insa. Vezi poza:

De ce apare asa la cautari? Pentru ca exista un link in blogul meu, la sectiunea bloguri pe care le urmaresc, la reteta in cauza, dupa cum se si vede, de altfel. Orice text si orice link dintr-un site, apare la cautarile google.

Spre exemplificare, aceeasi reteta apare si la alte bloguri, la cautare:

Dar cum spuneam, la prima vedere, pentru cine nu se pricepe la internet si chestii din astea de bucatarie IT, sa-i zicem, totul i se pare ca o frauda din partea mea. Acuma nu ca eu m-as pricepe la IT, nevoie mare,  chiar nu cunosc prea multe in domeniu, dar oarece habar, ma gandesc eu ca am.

Si ce mai imi vad ochii pe urmaritorul meu de trafic: cineva care pare sa vina din partea Google. Avand in vedere ca doamna care imi poarta de grija ma amenintase ca anunta pe cei de la Google despre faptul ca am preluat poze de pe net fara sa specific in clar cui apartin, prima reactie a fost sa identific userul.

Si nu m-am mirat sa vad ca era vorba despre un proxy. Un server proxy se foloseste, de exemplu, atunci cand tu nu doresti sa-ti afle cineva IP-ul, cand vrei sa te dai altul decat cine esti. Este ca o masca pe internet, daca vreti. Nu stiu cine este cu adevarat cel care mi-a accesat astfel blogul, poate fi oricine din lumea asta care are pc conectat la internet. Tot ce pot spune este ca exista persoane care nu doresc ca eu sa le identific. Are cineva ceva de ascuns?

Asa ca, desi credeam securea razboiului ingropata, observ ca lucrurile nu stau chiar asa. Iar daca atitudinea dansei nu se va schimba si va continua sa mentina acel post defaimator la adresa mea pe blogul dansei, de AICI ca si din orice alt site unde l-a postat, deci daca toate acestea imi vor aduce prejudicii socio-profesionale si financiare, de sanatate sau in vreun alt fel in viata reala, ma tem ca voi apela in final la un avocat.

Eu inteleg ca scandalul ii face rating, dar cred ca totul are niste limite.


Nota: in momentul in care acuzele nefondate despre mine vor disparea de pe net, nici acest post nu va mai exista in forma lui actuala. Iar stergerea postului dansei, va atrage in mod automat stergerea acestui post al meu. 

- va urma - 

Silky Market

Magazinul din Bicaz, of course. Raionul de carne refrigerata, până mai ieri plin si cu oarece branzeturi si masline. Salamuri si sunci are oricum. O "libelula" cu ochelari ca niste lunete si faţă ca o minge de fotbal de rotunda, te priveste absent de la tejghea. Nici nu apuci bine sa-i dai comanda ca se repede sa taie branza sau salamul indicat, fara sa te intrebe cam cat? Pana aici? Sau mai putin? Ori mai mult? Nu. Ea, taie. Rapid. Apoi cantareste, si normal ca este mai mult decat ai fi vrut. Uneori chiar mult mai mult. Dupa care iti raspunde plina de tupeu ca doar ea nu e la farmacie sa taie fix cat ai zis. Dar tu ai zis "pana in jumatate de kg, sau mai putin..."  sperand ca iti arata bucata pe care are de gand s-o taie, intrebandu-te daca e bine asa.

Prima data am patit-o cu urda. Cum eu nu am frigider la locuinta de serviciu, am bagat la urda in mine dimineașa, la prânz și seara, vreo doua zile, de mi se acrise. Era cam dublu de cat cerusem, si mi-a zis ca ea nu poate sa taie bucati asa de mici. Asa de mici insemnau 250 g. Si ca sa nu se-ncurce, mi-a taiat ditamai livra de urda (cca jumătate de kg). Am zis ceva, dar nu cine stie ce.

Ieri am luat parizer pt Husky, cainele (chiar husky siberian) pripasit pe langa caminul liceului unde locuiesc. Cum stiam ca azi sunt la Piatra, nu voiam o bucata prea mare, ca se strica si sclifositu' asta de rasa nu mananca. Libelula mi-a taiat vreo 600 de grame, asa, sa aiba cainele meu ce sa roada. De data asta i-am zis mai tare ce aveam de zis. Ea, fix in pix a durut-o, tupeu maxim.

A treia oara de la ea nu mai cumpar, plec la Teodan, magazinul concurent, daca nu mai este alta vanzatoare pe acel raion. Sau o las sa taie si nu-i iau salamu',  i-l las sa se spele pe cap cu el. Na!

--------------------------------

later edit - 23 iulie 2011

Probabil ca si alti cumparatori s-au plans, ca la vreo 2 saptamani de la intamplarile cu pricina, dna respectiva si-a schimbat comportamentul fata de clientii marketului. Am remarcat ca este binevoitoare si foarte respectuoasa, te intreaba cam cat din marfa doresti, nu se mai supara si nu se mai repede ca inainte. Deci se poate!

Asa ca am ramas fidela magazinului Silky, pana la urma :)

Noapte de august

Era vara torida si nu gasisem bilete, ca sa te vad si eu. Deschisesem larg geamul si te ascultam, auzeam muzica si freamatul stadionului arhiplin, auzeam strigatele, aplauzele si zambeam, ca aveam si noi ceva ce numai tarziu in noapte mai vedeam, rareori la televizor, de prin concertele din strainatatea la care nu aveam altfel acces.

Ma simteam libera si fericita.

Tie iti datoreaza totul Seicaru, Hrusca, Socaciu, folkistii nostri de ieri si de azi. Ti-ai pus amprenta pe o generatie intreaga.

Cultura se stinge incet... si nu vad pe nimeni sa o poata reaprinde din nou.

Resquiescat in pace!

Medicina naturista incotro?

 ce-mi vad ochii de dimineata, pe stiri:

 sursa: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/202454/Adio-medicina-naturista-UE-va-interzice-medicamentele-homeopate.html

Desi nu este foarte mediatizat, targul e ca si facut. Suntem pe cale de a vedea cum toate medicamentele naturiste vor disparea, iar medicilor le va fi interzis sa le mai prescrie.

Big Pharma, organizatia din care fac parte cele mai mari companii farmaceutice, este aproape de finalul bataliei impotriva medicamentelor homeopate. Astfel ca, din 1 Aprilie 2011 toate medicamentele bazate pe plante ar putea fi interzise in Uniunea Europeana, informeaza site-ul gaia-health.com. Si in Statele Unite, abordarea este putin diferita, insa cu aceleasi efecte devastatoare.

Potrivit site-ului, Big Pharma si Agribusiness au ajus aproape de finalul planului de a detine monopolul pe intreagul domeniu al sanatatii, de la ceea ce mancam, pana la felul in care ne tratam cand suntem bolnavi. “Sa nu aveti dubii, aceasta ne va fura si putina sanatate care ne-a mai ramas”, scriu jurnalistii gaia-health.

Fotofunia

Pentru cei cărora au înţeles că aş avea eu un program de trucat pozele: nu am, deşi există. 

Le-am încărcat pe un site, al cărui link este într-una din postările de mai jos, dar îl mai dau odată: http://photofunia.com/

Incărcaţi poza dorită, aplicaţi ce efecte vreţi, şi gata, aveţi trucajele :) mai sunt şi alte asemenea site-uri, de exemplu http://funphotobox.com/ sau http://www.photo505.com/

O zi frumoasă allz! :)

Tot eu :)

Dimineata, in Iraklion, dupa prima noapte dormita intr-un pat si nu in autocar, la ducere catre Creta. Abia ma trezisem dintr-un somn dulce pe luxosul ferry-boat. Intotdeauna cand ma simt foarte, foarte bine, se citeste asta pe chipul meu. :)

Trucaje fotografice :)

That's me, of course!

http://photofunia.com/

Soarele si Luna

Nunta alchimica este descrisa drept căsătoria dintre sulf şi mercur, dintre Soare şi Luna, dintre Rege si Regina; este simbolul central al alchimiei.  Talismanul nuntii alchimice este o combinaţie de simboluri alchimice astrologice şi concepte magice care provin din misterioasa arcana Lumea a anticilor.  

Căsătoria sacra şi spirituală a Soarelui şi a Lunii a fost considerata simbol al unirii polaritatilor fundamentale şi arhetipale a naturii cosmosului şi a sufletului. Talismanul este o combinaţie de metale condusa de lumini:aurul-soare si argintul-luna, este o parafrazare a trinităţii alchimice formata din Soare, Luna si hermafroditul Mercur (care este considerat mediatorul lor). 

 Mercur, care este simbolizat prin caduceu, cu glypha sa încorporata în centru, serveşte ca energie si reconciliere a Soarelui şi a Lunii. El ofera posibilitatea de a echilibra contrariile naturii noastre şi de a le transforma. Acest lucru duce la apariţia celei mai pure esenţe, şi acţionează pentru a transforma materia prima în aur (spirit), prin purificarea şi unificarea elementelor noastre de bază. 

Sunt clipe ...

Uneori nu pot sa scriu decat asa, pentru ca altfel am senzatia ca visul se destrama. A fost un vis, un simplu vis, dar atat de real. La marginea dintre somn si veghe pur si simplu am simtit caldura trupului care ma imbratisa, am adulmecat parfumul suav care stiu ca-l definea, i-am auzit respiratia langa urechea mea. Si totusi cand am deschis ochii eram singura, in camera mea, in lumina blanda si magica a diminetii ...

... sunt clipe in care crezi in sufletul pereche. Sunt clipe in care visul e real. Sunt clipe in care intinzi mana si atingi stelele. Iar Campiile Elizee nu sunt deloc iluzorii si nici intr-o lume imaginara. Sunt clipe in care Dumnezeu e tangibil, e vizibil si in care iti sopteste ca El, de acolo de sus, ca si de pe pamant, te iubeste. 

Azi, Doamne, m-ai trezit atat de frumos, inconjurandu-mi talia cu bratele tale, iar eu lasandu-ma usor pe spate, pe pieptul tau acoperit de halatul alb al Vindecatorului de Univers, sprijinindu-mi cu atat de mult drag capul pe umarul tau stang. Daca m-ai intreba ce mai fac, ti-as raspunde ca te iubesc.

Bigudiuri cu parafina

Am un par bleg. Si mi-e mila de el sa-l mai tot stresez cu solutie de permanent, desi asta primavara mi-am luat din Dublin solutie, insa cum mi-am luat tot de acolo si vopsea blonda, iar parul meu dupa doua aplicari este blond-pana corbului, va dati seama ce avant am in a-mi pune solutia aia sa-mi onduleze podoaba capilara........

https://www.pulbere-de-stele.com/2023/03/bigudiuri-cu-parafina.html

Serviciile Orange

Acum vreo 10 zile imi consumam niste puncte thank you pe o comanda online - o amarata de husa roz pt telefon. Platesc prin internet banking restul de plata si astept. In loc sa vina coletul, vine un email in care mi se explica faptul ca nu a fost finalizata comanda si ca trb sa o fac din nou. Dar banii erau deja la ei in conturi. Boooon!! Mai plasez odata comanda si astept telefonul de la curier sa-mi aduca husa. In sfarsit, suna. Imi zice sa fiu acasa. Zic, dom'ne, eu nu lucrez in Piatra si nu locuiesc acolo decat in weekend, dar sunt ai mei acasa mereu. Zice: nţţ! la orange nu merge asa, tre'be sa fiti musai dvs. acasa....   Ma cam lasa nervii si-i zic omului sa vina 25 de km pana la Bicaz. Zice ca nu se poate si ca-mi trimite a doua zi coletul printr-o masina cu comenzi pe zona Bicaz. 

Azi intr-adevar, in sfarsit am primit husa roz de piele, care va constitui ultima mea comanda prin curier la Orange.

O mai mare prostie zau nu am vazut. Cumpar hrana pt pisici online, haine, pantofi, carti, tot felul de prostii - un monitor lcd, o bicicleta fitness, suplimente alimentare, deci eu cumpar pe net si prin curier la greu. Dar capete patrate ca la Orange nu am mai vazut pana acum. Sa fie cineva din familie acasa si sa nu-ti lase coletul pt ca nu esti tu personal, mi se pare aberant, zau asa!

Asta este husa care normal ca nu e pt telefoanele mele, desi un Nokia merge, dar LG-ul nu, ca e alt model decat cel pt care a fost destinata, dar o s-o folosesc pentru chestia asta cu care ma loghez in contul bancar, si care habar nu am cum se numeste si zau ca nici nu ma intereseaza sa aflu. ;)

Cum scapi de un virus informatic

De azi dimineata ma războiesc cu un virus. Nu că nu l-aş fi dovedit de câteva ori, însă m-am tot încăpăţânat să descarc ceva de pe rapid share, şi până la urmă m-am lăsat păgubaşă, chit ca mi-am făcut cont premium special pt fişierele astea. Asadar: reteta de scapat de virusi indiferent de softurile antivirus pe care le aveti (eu am 3, ruleaza toate 3, da' stiti voi, le ai ca sa fii in rand cu lumea. Am avut si Avast-ul pe bani si tot degeaba, asa ca acum am 3 gratuite - McAfee, AVG si Malwarebytes. Dar n-au facut nici o branza azi. )

Daca pc-ul e inghetat, dati restart si apasati F8, ca sa-l rulati in safe mode. Apoi din meniul START alegeti PROGRAMS apoi alegeti Accesories, apoi System Tools si de acolo System restore. Se va afisa o fereastra cu un calendar din care veti alege o zi anterioara aceleia in care va aflati, care este scrisa cu cifra aldina (bold-uita). Daca e posibil, alegeti o zi din luna trecuta celei in curs, mai ales daca nu stiti de cand aveti virusul in pc. La mine nu a fost posibil, ca nu avea check points decat pe luna septembrie, dar e ok oricum. Selectati acea zi, apoi dati click pe next si sistemul se va reseta la setarile din acea zi anterioara celei in curs, in acest fel virusul va disparea de la sine. Dupa ce sistemul isi da reset, se restarteaza singur, il lasati sa porneasca normal de data asta si aveti pc-ul curat. Nu veti pierde nimic din munca dv., dar daca ati instalat programe noi intre timp, ele nu vor mai aparea, asa ca va trebui sa le reinstalati.

Pulbere de stele...

Un spectacol fascinant pe care imi doresc sa-l vad live candva, in viata asta.

Santaj emotional

Bani prea multi, nu am. Insa pisicile mele nu inteleg asta. Ele vor de mancare. Si nu orice. Ele vor pliculetele Whiskas si conservele Schesir. Dar nu de oricare. Whiskas supreme de vita, de pui, de ton, Schesir albastru, rosu si uneori roz - le mai amagesc eu si cu cate un plic de altceva, de exemplu raţă cu mazare, dar nu-mi merge. Se uita la mine de parca mi-ar spune "Băh!! Tu-ţi baţi joc de noi?!??! Hăăă?!?!?!"  

Nu va imaginati cat repros poate fi in privirea lui Miţi care dupa ce mi-a dat in avans mangaierea de multumire, isi baga boticul si vede ce are in farfurie. Wiskasu' se uita urat, isi micsoreaza ochii si mai-mai ca si-ar scoate si limba sa ma scuipe ca un om, nu ca o pisica. Michiuleţ e ironica. Se uita asa, din lateral, nu se misca de langa farfuria ei - ca fiecare are farfurie separata - parca mi-ar zice: "Hai! Astept... pana nu pui ce-mi place, nu ma misc de aici!"

Si eu nu le rezist. Si ele stiu asta. Si uite asa, zi de zi ma santajeaza emtional mâţele astea.

Daca eu sunt la locuinta de serviciu, ronţăie la granule de le sar dintii, ca taica'meu le da un singur pliculet de ce-o fi la toate trei. Ei, dar nu vin ele si zilele alea cand imi iau bagajele si plec iar la camin? :) Nu ma bucur cand stiu ca imi vor duce dorul, insa ma bucur cand stiu ca vin acasa in weekend si ai mei isi dau seama ca urmeaza sa sosesc in 2 minute daca toate trei se indreapta agale spre usa, unde se pun in sezut cu coada semiluna in jurul labutelor sa ma astepte cuminti.

Poza: Wiskas mancand, si fie'sa, Mica.

Cum sa scapi de tantari

Am primit-o forward și voi face proba, poate va mai fi cald în toamna asta.

ȚÂNȚARII NU SUPORTĂ MIROSUL DE VANILIE.
PUNEȚI ÎN FIECARE CAMERĂ UN PLICULEȚ CU ZAHĂR VANILAT ȘI ATI SCĂPAT DE ȚÂNȚARI.
SĂ VĂ FIE DE FOLOS!

Altfel, eu am încercat diverse metode, mai băbești sau mai moderne, ba cu aparatul cu pastilă anti-țânțari, ba cu alifii mentolate sau eucalipto-aromate, ba cu spirt sau chiar cu alcool iodat. Nu, nu ca să omor țânțarii, ci ca să scap de mâncărimea provocată de veninul pe care-l injectează pe sub piele când înțeapă. Cine-l injectează? Ele, afurisitele de țânțăroaice, pt că ele sug sângele omului și îl prelucrează în hrană pt ele și masculi, care din câte se poate vedea sunt la fel de leneși și de evazioniști la mai toate speciile sexuate, fie ele insecte sau hominide.

Am auzit că ar exista și un spray împotriva lor, dar din ăsta nu am încercat.

Însă vanilia este foarte la îndemână, de ce să nu recunosc? Acum urmează să văd dacă vanilina, sintetică, are vreun efect asupra țânțarilor, sau ar trebui un baton de vanilie naturală?

Efecte foto

Aceasta poza a fost desemnata poza anului in 2005 de catre revista National Geographic. Nu vi se pare nimic deosebit la ea? :) ceea ce vedeti cu negru sunt umbrele camilelor, iar camilele sunt mogâldețele acelea albe. Poza a fost făcută înainte de apus.

Imaginea este un printsceen dupa o cautare a imaginii originale pe google.

Pentru ce le iubesc...

Pentru ca au blanita fina si curata mereu, pentru ca torc, pentru ca mai intai mangaie cu capsorul mana care le pune farfuria cu mancare, si apoi baga boticul in amestecul cu carnita, pentru ca se suie in liliac, sa-mi atraga atentia ca vor in casa, pentru ca dorm la picioarele mele, pentru ca nu mint si nu tradeaza, pentru ca ma iubesc neconditionat, chiar si atunci cand le cert, pentru ca apar la usa inainte sa apuc sa ma descalt, de fiecare data cand vin din oras, dupa care mi se incurca printre picioare si asteapta sa le dau pliculetul de Schesir, pentru ca imi vorbesc pe limba lor pisiceasca, sau cu ochisorii verzi si sclipitori, pentru ca ma asteapta sa le scot de sub pat ghemotocul zvârlit in joaca, pentru ca sunt mai sincere decat adevaratii vorbitori si ganditori, pentru ca au un suflet de copil, pentru ca se ridica in doua lăbuţe şi aşteaptă sa le iau in brate, pentru ca uneori imi ling usurel picioarele, pentru ca daca plec mai multe zile, nu se dezlipesc de pe hainele mele uitate pe pat, pentru ca imi aduc ca pe un trofeu cu dedicatie, soarecele prins in cine stie ce subsol, pentru ca ma urmeaza la fel ca niste câini credinciosi cand ies la plimbare in jurul blocului, ca o trena de subrete tacticoase si tacute, pentru ca adorm cu capsorul in palma mea.

Sa ma ierte semenii mei, dar in afara de mama, nu cred ca stie altcineva decat ele, animalele de casă, să iubeasca in felul asta oamenii impreuna cu care vietuiesc.

Drepturile de autor

Uneori imi vine sa rad, alteori ma enervez cand aud de scandalul cu drepturile de autor. Am citit legea aia, insa nu foarte recent.

Dupa mine, drepturi de autor au numai creatorii de artă - scriitori, pictori, sculptori, muzicieni. Acuma, nu toti manelistii sau răgătorii mi se pare ca ar fi muzicieni, de exemplu, ca nu mi se pare ca un Guţă ori Puya sunt egali cu George Enescu. Si nu orice cioplitor de kitsch-uri pe care le vinde drept bibelouri, este Brâncuşi.

Insa legea intr-adevar, defineste opera de arta ca fiind ceva mai larg decat atat. Cu alte cuvinte daca eu fur - ca furt se numeste - un goblen de la Royal Paris, ii schimb un pic nuantele, sau chiar si numai una, si modific cateva puncte de goblen, se cheama ca am comis o creatie. Si o vând fără sa ma doara nici la bască de ceea ce am facut si mai scot si profit sau o dau unei firme care comercializeaza goblenuri si care-mi plateste pe furtisagul meu drepturi de autor. Noo???

Acuma, pricep io ca legea aia e cam stramba, pentru ca foarte multe categorii profesionale sunt platite pe drepturi de autor, fara sa fie creatori cu adevarat. Soferi, economisti, specialisti in marketing, deci ce sa mai... cam toata lumea poate fi platita in acest fel. Unde-i baiu', insa? E, că angajatorul nu trebuie sa plateasca mai nimic taxe la stat pentru angajatul pe care il plateste astfel. Am avut si eu o activitate de servicii si stiu cam cat am platit pentru colaboratoarele mele traineriţe si pentru persoana angajata ca secretara. Asa este, taxele sunt mari, sau cel putin mie asa mi s-au parut.

Dar nici sa platesti soferul si directorul comercial, care-ti face rost de contracte, pe drepturi de autor, nu mi se pare ok.

Si nu inteleg de ce atata graba pe guvern sa le impoziteze aceste drepturi celor care le revin, si nu se modifica legea in asa fel incat sa nu mai poata fi oricine angajat si platit in acest mod.

Cutia Pandorei

Uneori ma observ pe mine si vad ca si chiar atunci cand cineva imi face un rau, de mai multe ori, undeva in adancul sufletului continui sa sper ca se va schimba, ca va face uz si de picatura de lumina din el/ea.

Dar ma gadesc si la mitul Pandorei, cea care a fost daruita de Zei cu de toate, cu frumusete, intelepciune si bunatate, dar careia i s-a dat si o cutie cu toate relele si bolile lumii, pe care sotul ei nu trebuia s-o deschida cu nici un chip. Bineinteles ca el a facut exact invers, si in lume au zburat din cutia aceea toate relele catre cele patru zări. Pe fundul ei, a ramas, slaba, Speranta.

De ce oare uitam mereu ca si Speranta e una din relele lumii, pusa in cutia Pandorei, care nu ar fi trebuit deschisa?

sursa foto: http://noheroaround.files.wordpress.com

Wiskasu' meu drag, partea a doua

Saptamana trecuta, dupa exact 10 zile de cand nu mai aparuse, Wiskas a venit acasa. Eu eram prin Transilvania si bine ca nu am vazut-o. Ai mei mi-au spus ca era schelet de slaba, se târa, nu putea merge, şi avea o labuta plina de sange inchegat si probabil era rupt sau fisurat osul. Cand am ajuns acasa a doua zi, intr-adevar imi era atat de mila de ea incat imi venea sa plang si ma gandeam ca nu va trai, desi avea o pofta de mancare nemaipomenita.

Credeam ca are ceva rupt in ea, asa de greu se putea misca, sărăcuta. Laba stanga din fata era destul de compromisa, nici picioarele din spate nu pareau prea zdravene, nu putea sta pe sezut, ci doar pe o parte. Nu voia lichide, asa ca i-am dat cu seringa lapte si apa. In schimb manca bine de tot. 

Acum, dupa 4 zile de la revenirea ei, merge binisor, lăbuţa ii este sudata la loc, desi are o forma usor curbata, mai are pozitii in care nu se poate spăla, a pus cărniţă pe ea si poate urca si coborî, încet, scara de la geamul bucatariei.

M-am tot gandit zilele astea ce i s-o fi intamplat. Cert este ca a stat 10 zile fara mancare si fara apa, sau poate ca apa a avut, cine stie? Ne-am gandit ca o fi lovit-o o masina, ca o fi aruncat dupa ea cu pietre un vecin care uraste animalele, ca a cazut intr-o boxa, chiar si ca s-a prins intr-o capcana de sobolani si a ramas prinsa pana cand a venit cineva sa-i dea drumul de acolo - dar 10 zile?!?! 

Nu stim ce o fi fost, dar ma bucur ca o vad intreaga si ok, ca mananca si vine acasa dimineata, ca sta in gradina pe sub flori si nu mai pleaca de aiurea, cine stie pe unde. 

Metoda de combatere a caldurii

Acum câteva săptămâni îl auzeam pe dl. Raed Arafat spunând ca dacă vrem sa îmbunătățim confortul termic din casa în perioada asta de canicula și nu avem aer condiționat sau ventilator, sa punem un cearșaf ud în geam, în loc de perdea. 

Nu am avut un cearsaf de sacrificat, dar am luat 3 prosoape de faţă, le-am udat cu apa rece le-am stors nu chiar foarte tare, dar asa, cat sa nu curga apa din ele pe covor, si le-am prins de perdea cu ace de siguranta. 

Azi, desi era o caldura de cuptor afara si aveam senzatia neplacuta ca ma sufoc cand am iesit sa intind rufele pe sârmă, in camera mea era racoare si bine datorita acestei smecherii. Voi face la fel in fiecare zi cu prea mult soare.

NASA si extraterestri

Ce citesc prin ziarele de azi: 

Oficiali ai NASA au declarat ca un obiect necunoscut care se apropie vertiginos de Pamant este aproape sigur de orgine artificiala, si nu un asteroid. Obiectul 2010 KQ a fost detectat de Observatorul Catalina Sky din Arizona, la inceputul lunii mai si monitorizat de programul NASA dedicat obiectelor din apropierea Pamantului.....

Sursa:    http://www.colectionarul.info/ro/stiinta/nasa-anunta-vizita-unui-obiect-spatial-artificial-neidentificat/

Obsesie cu astrologie

Acum mai bine de 10 ani, chiar vreo 14, cred, am fost solicitata sa fac un horoscop unui barbat din Iasi. De unde aveam eu sa stiu ca va urma un fel de lunga... nu stiu cum sa-i zic... prietenie, in nici un caz, dar relatie profesionala, poate fi un termen potrivit. De cate ori omul avea o noua amica, voia sa-i fac si horoscopul ei, si apoi studiul de compatibilitate intre ei doi. Omul voia sa se insoare. Nimic anormal pana aici,  doar ca tot dadea peste fete nepotrivite. La inceput, in primii ani, el era cel care le dadea papucii, pe motive poate inventate, poate reale. Apoi situatia incepuse sa se inverseze.

Dupa cativa ani, imi cerea in mod expres sa-l ajut, pe un ton oarecum superior, sa-i onorez cerinta de urgenta, ca el imi plateste dublu. Nu am acceptat asta, pentru ca efectiv nu aveam cum sa fac ce-mi cerea, ar fi insemnat sa nu mai merg la scoala vreo doua zile ca sa-i fac lui horoscoapele cerute. Pana la urma accepta in conditiile mele, dar numai dupa ce insistase revoltator de mult in a ma determina sa accept sa lucrez cand voia el.

La un moment dat, coincidenta sau nu, aparitia lui fizica in casa mea a avut niste urmari neplacute si ciudate. Iarasi coincidenta, la vremea aceea m-am aflat intr-una din cele mai negre perioade din viata mea. Ma rog, lucrurile au reintrat in normal, eu i-am cerut sa nu mai vina la mine cu solicitari din astea decat dupa ce se insoara. Bineinteles, tot nu s-a insurat ba chiar a intalnit o fata care i-a dat sperante foarte mari si l-a lasat cu buza umflata maritandu-se cu altul dupa ce se logodise cu el - cel putin asta a fost varianta spusa de el.

Era disperat, si il inteleg. Nu stiu daca a meritat ceea ce i s-a intamplat, desi e o vorba - destul de idioata, parerea mea - care zice ca tot ceea ce ti se intampla in viata este pe merit, indiferent ce crezi tu personal.

Apoi, recunosc ca in dorinta de a scapa de el l-am pasat unei cunostinte din Bucuresti cu calitati de clarviziune, care dupa mai multe convorbiri telefonice - omul era foarte insistent, deplasat de insistent chiar - femeia mi-a zis pe sleau ca tipul e nebun. Acuma, ce sa zic? Bolnav, nu era, dar ceva probleme la mansarda, de mult imi dadusem si eu seama ca avea. Si i-am si spus-o de mai multe ori, trimitandu-l la un psiholog, dar, neah :) stiti voi, nimeni nu ia in seama chestiile astea, din pacate. 

M-a contactat iarasi la cateva zile dupa ce amica mea din capitala l-a refuzat dur, de data asta prinzand si eu curaj sa-i spun in faţă sa inceteze colaborarea cu mine. N-a inteles ca nu doresc sa devin astrologul personal al nimanui, ca nu mi se pare deloc normal sa depinzi de diferite forme de divinatie - el mergea si la alti astrologi, si la tarotiste, din cate mi-a zis - ca era cazul de acum sa punem punct acestei legaturi care devenise de mult deranjanta si daunatoare pentru mine, cel putin. 

Iar acum 2 ore ma suna din nou..... fireste, am refuzat din nou. 

Desi nu am pretentia ca-l cunosc, cu toate ca ne stim de 14 ani, daca si in viata particulara este la fel de sâcâitor si de obsedat de cate ceva (in loc să fie el insusi si sa-si ia viata in propriile maini, nu sa astepte sa se implineasca ce zice horoscopul, sau Tarotul, sau zatul de cafea, sau mai stiu eu de ce feluri de ghicit este el dependent), inseamna ca exista cel putin un motiv serios pentru care femeile din viata lui sa nu-si doreasca sa-l aiba  pentru prea multa vreme in preajma.

Wiskasu' meu drag ...

Pisica mea cea mai "a mea" de trei zile nu a mai venit acasa. Cea mai "a mea" pt ca mi-a fost daruita acum 4 ani. A mai lipsit ea de acasa cate o zi-doua, dar deja azi e a patra zi si nu sper sa mai vina vreodata.

Te pup in gand, Wiskas, pisica mea draga!

later edit: de fapt, a revenit, batuta, slaba si ranita la botic si o lăbuță, dupa 11 zile... Cine stie, bietul animal, prin ce a trecut...

si mai later edit - Wiskas a plecat la stele pe 3 septembrie 2019. Avea 13 ani si jumatate, si a suferit de un fel de cancer in zona boticului sau la gat care i-a deplasat incet mandibula pana cand nu a mai putut sa manance si sa bea apa deloc..... N-am avut puterea s-o duc la eutanasiat, n-am putut sa-i curm eu zilele.... Iarta-ma pisica draga!

Entitati din invizibil - partea a doua

Cum ziceam, raspunsul primit de useritza respectiva, de la o alta forumista: 

Da, exista multe emisiuni pe tema asta. Dar cand ti se intampla tie, e cu totul altceva pentru ca, intotdeauna cand auzi de la altii, e ca o poveste. Cand traiesti pe pielea ta este mult mai ........ nu stiu cum sa spun. 

Poate o sa par nebuna, dar cand eram copil si bunicul meu a murit, il vedeam mereu prin jurul casei. O strigam pe bunica si-i spuneam: "Uite, buni, nu mai fii trista, ca bunicu'-i aici!" Bunica se supara si-mi spunea sa nu mai vorbesc prostii. Nu stiu cum sa spun..... e un sentiment pe care mi-l aduc aminte si acum: eram deznadajduita, trista, confuza fiindca nu ma credeau cei mari. Si nu intelegeam cum de numai eu vad. 

Cu timpul, cand am crescut, am incetat sa-l mai vad, dar imi aparea mereu in vise. Atunci stiam ca trebuie sa dau pomana si, daca faceam asta, o perioada nu mai visam nimic. Apoi iar si iar...... Pana intr-o noapte cand, acum cativa ani, in vis, bunicul a aparut ca din senin si m-a imbratisat. Am simtit o iubire imensa. Eram atat de fericita ca sunt cu el..... Atunci mi-a zis ca el a fost cu mine mereu si ca stie tot ce am facut. Mi-a mai zis ca e ultima oara cand ne vedem, pentru ca trebuie sa plece. 

Cand m-am trezit aveam lacrimi in ochi. Cred ca am plans in somn. Fusese atat de real, Doamne, nu puteam sa cred ca am visat! Si totusi, nu stiu daca a fost doar un vis pentru ca, intr-adevar, asa cum mi-a zis el, nu l-am mai visat niciodata, nu l-am mai simtit niciodata...... pur si simplu a plecat. 

Acum imi lipsesc visele acelea pentru ca era singurul mod de a ma intalni cu bunul meu, insa ma incalzesc cu gandul ca, intr-un fel mi-a vegheat copilaria.

Entitati din invizibil - partea intai

Am gasit mai demult pe un forum un fir de discutie cu doua postari foarte interesante. O useriţă povestea:

Cred ca acest subiect este relativ, ca si cum am discuta despre culoarea preferata.

Eu cred cu tarie in viata de apoi si voi crede mereu, dar cunosc persoane care nu o fac si sunt foarte sigure in privinta asta. Insa pe mine nu ma poate convinge nimeni sa-mi schimb parerea. Am trait 25 de ani intr-o casa bantuita de fostul proprietar, decedat in conditii suspecte. Il vedeam pur si simplu, fara sa stiu cine este, si mi-era ingrozitor de frica de el. 

Eu fac parte din generatia copiilor crescuti cu cheia la gat, pe atunci nu erau la moda after-school-urile, dar nici mamicile nu mai erau casnice de mult. Asa ca, dupa scoala veneam acasa si stateam singura toata ziua. In casa ACEEA! Am avut "n" experiente ciudate, infricosatoare, si ai mei parinti imi spuneau mereu ca nu se poate sa fie altceva decat imaginatia mea de copil. Dar cand treaba s-a agravat si geamurile au inceput sa se deschida si sa se inchida singure, luminile la fel, lucrurile sa se miste, ai mei au inteles. 

Discutand cu o vecina care l-a cunoscut pe acel om, i-am descris exact persoana pe care o vedeam, iar ea s-a cutremurat: "De unde stii tu cum arata dl Sandu? A murit inainte sa vii tu pe lume". Asa mi-a spus. Apoi mi-a mai zis ca si ei i-a aparut vreme de un an de zile. In fine........s-au mobilizat amandoua, mama mea si vecina, au facut sfeştanii, au dat pomeni, au facut ceea ce se face dpdv al credintei noastre, si problema a disparut. Nu l-am mai vazut, nu l-am mai auzit niciodata. Nu era un spirit periculos, era doar un suflet pentru care nu se mai ruga nimeni si pe care nu-l mai ajuta nimeni sa-si afle linistea. In momentul in care s-a facut ceva pentru el, s-a linistit.

Desigur, este doar o experienta traita de mine. Cu siguranta "expertii" pot contraargumenta toata povestea mea. Insa eu stiu ce am trait si nu ma poate clinti nimeni: DA, exista viata dupa...... Doar ca nu s-a intors nimeni sa ne spuna, iar noi suntem obisnuiti sa credem doar ceea ce vedem. Dar intuitia ce ne spune??....... (Sau nici ea nu exista?)

Nu comentez nimic.  Maine postez raspunsul primit de ea.

Madalina ...

Citesc mesajele care-mi parvin de pe grupurile de astrologie si nu pot sa nu observ câtă vâlvă creeaza trecerea celei care a fost Madalina Manole. Parerea mea este ca un suflet care nu are liniste, face in asa fel incat sa iasa la iveala adevarul, nelinistindu-ne si pe noi, intr-o oarecare masura.

Recunosc ca nici eu nu m-am putut abtine macar cateva zile - asa se cade, zice-se - sa nu ridic tema ei astrologica de nastere si sa nu incerc sa vad semne prevestitoare ale tragediei. Si ce vad? In primul rand predispozitia catre probleme nervoase, sau psihice, sau cum vreti voi sa le numiti, instabilitate mentala, limitare in cariera, un yod care are in varf pe Lilith in exaltare in Berbec, si care, colac peste pupaza, se afla in celebrul grad 22, despre care Nikola Stojanovici spune ca este grad de crima comisa ori suportata (sinuciderea este tot o crima, dar asupra propriei persoane).

O sa fac zilele astea o analiza ceva mai amanuntita, poate mai mult din punct de vedere karmic, asa cum m-am obisnuit in ultima vreme datorita raspunsurilor pe care le dau pe portalul acasa.ro.

Va pup!

Nu voiam...

... nu voiam sa scriu despre moartea Madalinei Manole, dar nu pot sa nu ma gandesc ca daca alaltaieri se vorbea despre faptul ca a fost gasita intr-o balta de sange lovita la cap, ieri si azi acest amanunt a fost complet evitat. 

Daca s-a stabilit ca a fost siunucidere, ancheta de ce continua? De ce s-a cerut caseta cu filmarea camerei de supraveghere? Ce rost are sa stii la ce ora au venit acasa cei doi, daca ea a ales asa? 

Nu pot sa nu revad in minte emisiunile si stirile de zilele astea. S-a spus ca sotul ei nu ar fi fost acasa in noaptea aceea, apoi nu s-a mai repetat stirea. S-a spus initial ca acum 3 saptamani nu a fost tentativa de sinucidere ci intoxicatie cu paracetamol, si ca ea a fost internata la Floreasca, ulterior s-a batut moneda pe varianta tentativei, si pe informatia ca ar fi fost internata la o clinica particulara. Un criminalist invitat la Realitatea TV a aratat de ce ipoteza sinuciderii nu prea sta in picioare, ulterior s-a evitat reluarea declaratiilor dansului. Purtatoarea de cuvant a Politiei a spus ca sms-ul a fost gasit pe mobilul sotului Madalinei, ulterior s-a afirmat ca de fapt au fost 2 sms-uri, ca in final sa ramana valabila aiuritoarea varianta cu sms-ul trimis pe propriul ei telefon. Ca nu este obligatoriu ca ea sa-l fi scris si trimis, nici asta nu se mai spune.

Si multe alte confuzii, poate intentionate, poate nu. Mie mi se pare ca se incearca a se ascunde ceva, cel putin pe moment.

edit: duminica, 18 iulie.

Am vazut in presa online acele poze facute inainte de lansarea ultimului album, care lansare nu a mai avut loc. Mada era foarte, foarte trista, si ochii, privirea, ii era ratacita. Din pacate am cunoscut bine de tot doua persoane cu schizofrenie, si exact acea privire dusa o aveau si ei in perioadele de criza. Pacat ca nimeni din cei din familie nu au observat-o ca se pierde, acum exista tratamente eficiente pentru orice suferinta psihica.
Unele femei fac acest gen de depresie severa si la instalarea pre-climacteriului.

Pacat!

Un print screen cu poza care m-a determinat sa cred in suferinta psihica a Madalinei.

Creta in imagini - a doua parte

Toate pozele se maresc cand dati click pe ele

Flori, la manastirea Kera si apoi in zona pesterii lui Zeus.

Stanga - Ianis, in autocar. Dreapta - palmier batran in parcul central din Atena.

Stanga - excursionistii in satul Sissi.

Dreapta - in Matala, o grecoaica imbracata ca in perioada minoica, prelucrand manual bijuterii in stil antic.

Pisicile din Creta - blande, slabe si lunguiete :)

Stanga - vasul de croaziera, la plecare.

Dreapta - fantana in zona comerciala din Chania. 

Imagini de la acvariul din Hersonissos.

Stanga - Rethymno, vazut din fortareata venetiana.

Dreapta - zona portuara din Iraklion.

Si cu aceasta serialul despre excursia din insula Creta se incheie aici. Multumesc, Omnia Turism.

Adio, Madalina

Nu stiu ce te-a determinat sa faci asta. Dar acum... privirea ta blanda si surasul cald sunt la ceruri.

Dumnezeu sa te odihneasca in pace, chiar daca tu ai vrut asa.

Palatul din Knossos (Creta 2010)

Era ultima dimineata petrecuta in Hersonissos. Am moţăit până mai târziu, am luat ultimul mic dejun la hotel, apoi am pornit-o către sala de internet unde am stat o ora. Mi-am plimbat picioarele in Mediterana si am revenit acasa unde incepusem deja sa-mi fac bagajul cu cateva zile în urmă. Am mai pus ce era de pus, am lasat pentru bagajul de mana hainele de a doua zi, pe vapor, harta Iraklionului data de Ianis excursionistilor in primele zile, ceva de mancare si apa. Eram gata. La ora 12 am plecat catre Iraklion, luandu-ne ramas bun de la gazdele noastre din Hotelul Ilios.





Cand am ajuns la Palatul din Knossos simteam ca timpul nu mai exista. Treceam printre coloane si prin salile imensului palat impregnandu-ma cu energia lor, nu stiam pe unde calc. Aveam impresia ca zbor, la fel cum odinioara Dedal si fiul sau Icar, evadasera din labirintul ingrozitorului Minotaur. Legendele Olimpului, pe care cu nesaţ le tot citeam si reciteam in copilarie, erau acum atat de vii. Vocea calda a lui Ianis povestindu-ne versiunea lor adevarata revenea din memoria din ultimele zile, de la microfonul autocarului. Timpul ramasese suspendat.

In imaginea din stanga este o replica fidela din lemn a tronului de piatra a regelui Minos gasit in palat.

Dupa ce mi-am luat portia de antichitate si mi-am reincarcat bateriile sufletului, m-am asezat cuminte pe o piatra sa mananc un sandvis in loc de masa de pranz, dupa care autocarul a pornit spre oras, la Muzeul Civilizatiei Minoice, care pe mine una, m-a dezamagit cu singura lui sala ingusta, cu putine exponate.


La sfarsitul celor 5 minute de vizitare, Ianis ne-a spus ca pana la 8 si jumatate seara, cand aveam sa ne imbarcam pe ferry boat, eram liberi. Cred ca fusesem singura care luasem harta orasului cu mine, asa ca Alia, dna profesoara de biologie din Brasov, prietena dansei, dna doctor, surorile din Braila si dna din Petrosani au format o trena in urma hartii mele in urmatoarele ore de canicula. Cand au inteles care este zona in care se pot desfasura, m-au lasat in pace sa vizitez ce mai aveam eu de vizitat. Adica vestigiile fortaretei venetiene de aici, zona portuara, un Starbuck's Caffe in care am baut un frappe cu gust mai mult de apa chioara decat de cafea si am mancat o prajitura la care visasem tot sejurul, o biserica frumoasa unde niste caini m-au alungat latrand la mine de mama focului (probabil ca avand acasa 4 bucati de pisici toate hainele mele miros a pisica, stiu si eu?!

Primaria din Iraklion.



O ancora veche in interiorul fortaretei.






In dreapta jos, un moment de respiro si de racorire, intr-o biserica gasita in drumul nostru prin zona portuara si comerciala a Iraklionului. Alia in prim plan, si surorile din Braila.



Pe la ora 5 deja eram stoarsa de puteri din cauza caldurii. M-am indreptat pleostita catre port, am vazut autocarul deschis, dar nu am putut intra in el pt ca soferii dormeau dusi cu picioarele barând culoarul, si m-am dus in sala de asteptare din port, micuta dar dotata ca intr-un aeroport, unde era bine si racoare.

Seara, pe ferryboat, am mancat, am facut un dus bun si m-am culcat instant, oarecum trista ca se terminase concediul meu prin civilizatia minoica.

A doua zi ma trezeam in Atena, pe care aveam s-o parasim imediat, sa traversam ce mai era de traversat din Grecia, sa tranzitam Bulgaria, si, pe la 2 dimineata, sa ajungem dupa o noapte prost dormita in Piata Victoriei de unde si incepusem calatoria.
Am coborât agale, mi-am luat amfora de pe pijamaua dlui sofer, care cu multa amabilitate mi-a pus-o acolo ca sa nu se sparga, si, dupa un ultim schimb relativ acid de replici cu Ianis (nici nu mai stiu de ce ne-am ciorovait, probabil de nesomn), m-am urcat in taxi si m-am indreptat catre casa Elei, prietena mea, unde m-am odihnit. Abia a doua zi am ajuns, in sfarsit, acasă.

Va pup!