Azi noapte am dat pisicile afara cu toate cele minus 18 grade si cu zapada de juma' de metru. M-am trezit pe la 7 si ceva, ele erau zgribulite pe pervaz, iar eu stranutam de zor si-mi "mergea nasul" :))) de parca as fi dormit pe-afara cu blănoasele mele dragi.
Vazandu-le cum se intindeau pe sticla termopan disperate sa-mi atraga atentia, mi-am amintit de Revelionul si excursia in Antalia de acum doi ani. Eram singura turistă singură din cele 3 autocare pline de cupluri si grupuri de prieteni.
Imi place sa calatoresc singura, desi atunci, o facusem dintr-un impuls de a pedepsi pe cineva apropiat. Clima mediteraneana imi facea bine; si atunci eram racita si tuseam, iar caldura primavaratica a Turciei imi amorti simptomele. Eram in elementul meu: in Efes, coloanele si statuile de marmura pareau tocmai prabusite intr-un cutremur produs alaltaieri. Ma asteptam sa vad oameni in togile lor albe mergand printre ruine. In schimb, vocea ghidei locale si engleza ei aproape perfecta se auzea monoton si linistitor totodata. Cateva pisici blânde se plimbau pe aleile anticului oras, nestingherite de prezenta noastra, ba chiar dimpotriva, mieunand sa le dam ceva de-ale gurii si un pic de atentie.
La Troia, ce-i drept, pisici mult mai putine, probabil amintirea marelui razboi nu era pe placul lor.
In toata excursia aceea am fost insotiti de pisicile frumoase si blânde ale Turciei. La baile Cleopatrei aproape ca nu puteai merge din cauza lor, in Istanbul impresurau cotloanele Moscheii Albastre si ale Palatului Topkapî, iar în Kuşadasî o fată le aducea hrană uscată la tomberonul de lângă hotel.
Foto: 1 - pisici la Efes; 2 - la Baile Cleopatrei; 3 - Iarna la Palatul TopKapî; 4 - Biblioteca de la Efes.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Acest site si părțile terțe folosesc cookies pentru funcționarea lui, dar nu stocăm, nu permitem vânzarea și nu analizăm link-urile lăsate în formularul de comentarii.