Putere si glorie episoadele 13, 14, 15 rezumate

[Putere si glorie episodul 13] Marele Maestru al templierilor ajunge la Alep și merge în biblioteca unei moschei să cumpere o carte de astrologie pe care i-o dăruiește chiar Ibn Arabi, autorul ei. Ertugrul și oamenii lui sunt plecați la drum să-i conducă pe prinții selgiucizi la Alep, dar se întâlnesc cu câțiva războinici Kayî care susțin că-s trimiși de Kurdoglu să-l omoare. Cele două cete se înfruntă, priviți de pe coasta dealului, de printre mărăcini, de Titus și tovarășii lui de arme. Ertugrul îi invinge cu ușurință, dar îi lasă în viață pentru că sunt din același neam, doar legându-le mâinile la spate. După ce Ertugrul și ai lui pleacă, se apropie ceata lui Titus și îi omoară pe atacatori, după ce află de la unul dintre ei că Ertugrul se îndrepta către Alep. Gokce este disperată că Ertugrul nu se mai întoarce, dar Selcan nici nu stă de vorbă cu ea. Demir se duce la Gundogdu să-l avertizeze că nu e bine ca tribul să rămână fără șef, acum că Ertugrul este plecat iar Suleyman e pe moarte. Șehzadele răspunde că tribul are șef și se duce imediat să anunțe asta. Între timp, Kundogdu și ai lui ajung la locul unde Titus i-a omorât pe atacatorii lui Ertugrul și rupe săgeata înfiptă în spatele unuia dintre ei luând-o drept probă, dar se ferește să fie văzut de ceilalți. Titus și ai lui îl urmăresc îndeaproape pe Ertugrul și pe prinții selgiucizi în drumul lor către Alep.

[Putere si glorie episodul 14] În tabără se face un consiliu iar locul lui Suleyman îl ține fiul său, Gundogdu. Acesta face aluzie la faptul că fratele de cruce a lui Suleyman ar fi un trădător și că el l-ar fi omorât pe Baybora, care fusese găsit mort la râu cu o seară înainte.  Alpargu (cel care l-a omorât pe Baybora) sare în apărarea lui Kundoglu, dar acesta îi face semn să stea liniștit. Kundoglu se apără și imediat îl acuză pe Ertugrul că și-a omorât frați de-ai lui, din același trib, și povestește cum s-a dus și i-a găsit morți pe cei care de fapt îl atacaseră. Mulți dintre bătrânii tribului nu cred că Ertugrul e un ucigaș de neam, dar auzind ce spune Kundoglu, rămân cu îndoieli. Acum, ambii rivali la tronul tribului Kayî se erijează în susținători ai lui Suleyman, fiul său dorind să se discute despre drumul către Alep. Dar Kundoglu, abil și parșiv în același timp, i se adresează adăugând că știe toată lumea că el a trecut peste cuvântul lui Suleyman și în loc să meargă la Alep cu cei trei musafiri ai lor, l-a trimis pe Ertugrul, știind că se duce la moarte sigură? Denigrându-l în acest fel în fața bătrânilor tribului, Kundoglu își asigură o primă victorie în fața fiului șahului. Hayme aflată în zona de cort acoperită de kilimuri, ascultă toată ședința, fără ca cei prezenți, cu excepția lui Gundogdu, să știe.

După ce se termină ședința cu separarea bătrânilor tribului în două tabere, Alpargu rămâne alături de Kundoglu să-i spună că orice-ar fi, el nu poate să creadă că Ertugrul și-a omorât neamul. Kundoglu îl privește lung apoi scoate dintr-o casetă metalică săgeata luată drept mărturie. Alpargu se uită la ea și spune, înfricoșat, oarecum, că aia e săgeată de templier. Kundoglu zâmbește și îi spune supusului său că abia acum începe să înțeleagă și el câte ceva. Suleyman, Hayme și Kundogdu discută cu Demir fierarul, care promite să repare vechea căruță și să plece cu toții a doua zi în zori către Alep, ca să găsească un leac bolii lui Suleyman. Gundogdu decide că nu merge în Alep cu șahul, ci va rămâne cu oamenii din tabără. Demir îl asigură că nu trebuie să se teamă, pentru că va însoți el familia regală pe drum până la Alep.

Într-o încăpere slab luminată unul dintre cei care au pus la cale omorârea lui Ertugrul în Alep este bătut ca să se afle cine a avut interesul ca fiul șahului Suleyman să fie mort? Acela până la urmă spune unchiului emirului din Alep, Șahabettin, că un apropiat de-al emirului El-Aziz, guvernator al unei provincii, i-au pus atunci să organizeze atentatul. Șahabettin merge la Ibn Arabi să se sfătuiască cu el ce are de făcut mai departe, pentru că a observat că guvernatorii provinciilor sunt omorâți rând pe rând pe rând. Acesta îl povățuiește să nu plece, ci să lupte cu ambițiile tânărului său nepot. Pe de altă parte, un comandant selgiucid negociază cu marele maestru templier și vede că acesta este foarte îngrijorat de venirea tribului Kayî pe teritoriul dat de emir. Curios, îl întreabă de ce atâta zarvă pentru o mie sau două mii de războinici? Marele maestru îi dezvăluie că dorește să organizeze o nouă cruciadă și că n-are nevoie de un trib de turci la granițele teritoriului cucerit de templieri.

Membrii tribului se pregătesc de plecare și strâng acareturile. Mama Hayme o roagă pe Aykîz să o ispitească pe Gokce ca să-i spună de ce este așa de abătută și de necomunicativă. Aykîz vrea să scape de această sarcină și spune că nu ea este alinarea tristeții lui Gokce, dar Hayme insistă că tăcerea fetei nu e de bun augur. Gundogdu se uită la niște oi dintr-un țarc iar felcerul Akçakoca îi șoptește că acelea sunt oi infectate cu ciumă și ca să nu se răspândească boala, va trebui să le omoare pe toate. În acest timp vipera de Selcan stă de vorbă cu Kundoglu și îl informează că Suleyman pleacă a doua zi dimineață către Alep să se vindece, dar pentru că nici unul nici celălalt nu au interesul ca șahul să se însănătoșească, Selcan îi propune să-l ucidă la noapte, ajutată de ea care îi va trimite pe Hayme și pe Gundogdu afară din cortul șahului.

În cetatea templierilor Marele Maestru, însoțit de 30 de războinici trimiși de Titus, are o întâlnire cu un cardinal de la Vatican. După aceea merge în celula lui Omer, care este fratele lui, și îi cere să-i aducă relicva de la gâtul lui Ibn Arabi în schimbul iertării și a libertății lui. Iar ca să aibă încredere, îi spune că i-o aduce pe Eleonora, fiica lui, s-o vadă în acea noapte. Selcan, în cortul ei, la vremea potrivită, începe să se țină de burtă și să țipe că o doare. Trimite după Hayme și după moașă, astfel că Suleyman rămâne singur, Hayme mergând în cort la ea să vadă ce are. Kundoglu intră prin spatele cortului tăind o bucată de pânză, dar când să-l sufoce cu perna pe șah ...  [Putere si glorie episodul 15] ... Alpargu, care stătea afară, fluieră (semnal că se apropie cineva) și Kundoglu este nevoit să se ascundă. Stinge opaițele apoi iese exact când Gundogdu intră în cort. După ce vede tăietura de pe pânza de cort, fiul șahului îl ceartă pe Rahman, cel care păzea intrarea, și îl pune să stea înăuntru lângă taică-său. Când revine la Selcan, ea îl întreabă dacă l-a lăsat singur pe șah, dar Gundogdu răspunde că să stea ea liniștită că șahul e păzit de Rahman. Mai încolo, Akçakoca și câteva ajutoare, dau foc oilor bolnave de ciumă pe care le-au pus într-o groapă.

Un călugăr orb din fortăreața templierilor o ia pe Eleonora și o duce la celula tatălui ei, dar o avertizează să nu spună la nimeni că el a ajutat-o. Cei doi se văd prin ferestruica ușii, vorbesc, dar Marcus, un templier loial Marelui Maestru, se apropie cu un pumnal lung. Omar îl vede și strigă, dar Eleonora nu are timp să reacționeze, că Marcus o înjunghie mortal.

A doua zi dimineața, Ertugrul îi cere lui Halime să fie soția lui, sultana inimii lui și mama copiilor lui. Ea spune că nu-și poate părăsi familia, dar el nu crede că acele vorbe sunt rostite din toată inima. De pe stânci, Titus îi urmărește și trage o săgeată care își ratează ținta și se înfige în umărul stâng al prințesei. Ertugrul rupe săgeata care a atins-o pe Halime, apoi le spune însoțitorilor săi să se despartă în două și să se întâlnească în Alep. Dar nici nu termină bine de vorbit, că după ce o urcă pe cal pe Halime, templierii atacă. Războinicii turci reușesc să-și anihileze inamicii, cu toate că vreo câțiva templieri aleargă după Turgut Alp și Yigit. În tabăra Kayî, Kurdoglu îi cere vrăjitoarei tribului să facă ceva în așa fel încât copilul lui Selcan să nu trăiască. Oamenii se pregătesc de plecare, iar fiul lui Baybora se duce la mormântul tatălui său și își amintește că l-a amenințat pe Kurdoglu întrebându-l dacă el a pus să-l omoare pe taică-său, dar acesta, șiret, i-a răspuns că Șahul l-ar fi omorât. Tânărul, derutat, jură să se răzbune într-un fel sau altul. Cei care fugeau după prinț ajung să se lupte cu Turgut Alp, dar el fiind sigur împotriva câtorva templieri, nu reușește să-i omoare pe toți și este prins și legat. Yigit este și el prins, iar Titus rupe de la gâtul acestuia un pandantiv, ca dovadă că-l are pe micul prinț drept prizonier.

urmează: Putere și glorie, ep. 16, 17, 18

sursa foto: capturi video de pe youtube

Pentru alte episoade din acest serial 

 vă rog accesați pagina Stele tv.